Strada Centumvirilor este, în principiu, unul dintre locurile cele mai pitoreşti locuri din Sibiul vechi, chiar dacă promovarea lui bate spre minus în loc de plus, pentru că e mai simpatic să plictisim lumea cu unele şi aceleaşi lucruri.
 
O stradă care urcă şi coboară,  pe vremuri pietruită "original", după 2007 pietruită fake "de epocă" plus ceva "insule" din pavajul original cu piatră de râu, mărginită pe o parte de case vechi, dintre care una este clar sora Casei Boebel, cea mai veche casă din Sibiu (dar nu e declarată monument istoric, plus că s-a mai "umblat" la ea în ultimul timp) şi pe cealaltă – interesant – de podurile caselor de pe strada Conrad Haas, aflată la câţiva metri mai jos. În plus, este una dintre cele mai vechi străzi din Sibiu: Spinarea Câinelui – Hundsruck. Cu un nume "nou" la fel de istoric, despre care pot pune pariu că destui sibieni mai vechi şi în special mai noi nu au nici cea mai vagă idee cine erau ăia: Centumvirilor. 

Pe vremuri, aici era unul dintre cele mai frumase locuri de plimbare: romantic, liniştit, vechi, însorit. Pe vremuri, nu acum, când lumea a evoluat, bă medievalilor comunişti care sunteţi. Acum, să încerci o plimbare romantică pe aici şi să te laşi cuprins de istorie, efectiv nu-ţi mai iese. Nu zic de grafitti-uri, că oricum avem şi festival de dragul lor şi fac partte inseparabilă din noul Sibiu occidental. Nici de super-mansardările şi reamenajările care nu au nimic în comun nici cu esteticul, nici cu aspectul istoric şi te întrebi cine a aprobat asta (dar îţi trece când vezi că centrul Sibiului e plin de "aprobate"), că doar nu eşti la Eforie. 

Ci nu mai ai cum fizic cum să te pimbi, romantic sau cu scop, cu bucurie sau cu nervi, sau numa aşa. Nu mai ai pe unde. Strada Centumvirilor şi-ar putea schimba numele în Şoseaua Centumvirilor. Sau Calea Centumvirilor. Maşini parcate peste tot, care mănâncă din spaţiu. Da, poţi trece pe lângă ele. Poţi dar nu prea poţi pentru că deja eşti pe carosabil, pe unde trec maşini. Multe, de zici că e Bastionului când ies copiii de la şcoală. Care mănâncă şi ele din spaţiu. Între cele două rînduri de maşini, unele stând, altele mergând, loc pentru tine, amărât plimbăreţ, băştinaş sau turist, nu mai e. 
Aşa că vrei o plimbare romantică pe Spinarea Câinelui? Ia-ţi gândul. Plimbă-te prin Hipodrom pe după blocuri. E tot aia. Ba chiar mai lejer. Sau stai pe peron în gară. E mult mai linişte că nici trenuri nu mai vin aşa des. Lăsaţi Sibiul istoric pe seama turiştilor naivi care cred în poze de noapte cu becuri multe.