Poate că formula „radio șanț” le pare învechită unora, însă la cum se propagă bârfele și balivernele în mediul virtual, am putea spune că avem câte un astfel de emițător la 2-3 conturi de socializare. Nu ați avut impresia, urmărind jurnalele de știri de dimineață, că cineva i-a pus gând rău liniștii voastre? Să aruncăm o privire în urmă doar pe ceea ce am putut vedea ieri dimineață, între un căscat și o împachetare a pijamalei. Carnea de curcan a ajuns la 48 de lei, carnea de vită va costa 100 de lei, ROBOR va exploda, dublând ratele românilor, pâinea și carnea de porc se vor scumpi cu 40 de procente, gazul și carburanții își vor mări prețul ș.a.m.d. Mă rog, carnea de curcan e vreo 30 de lei, cea de vită până în 40 (nu vorbim despre mușchi argentinian ori Black Angus), or fi și sortimente la prețurile amintite mai devreme, dar nu înseamnă că peste tot „scorurile” au sărit în aer. Există o plăcere sadică a unora dintre jurnaliști de a picura spaimă în urechile (și de acolo în mintea) telespectatorilor, de a le prezenta viitorul, în tonuri sumbre. Vestitorii apocalipselor cotidiene s-ar putea să nu conștientizeze tot răul pe care îl provoacă la nivelul stării psihice și sufletești a românilor, îngropați în știri înspăimântătoare. Din păcate, scumpirile sunt o realitate, de care te lovești în fiecare zi, dar sunt suficiente atât cât sunt, nu e nevoie de hiperbolizări suplimentare. Nu mai vorbim despre amenințările privind transformarea uleiul obișnuit într-un produs de lux și nici despre faptul că niște zevzeci au lansat zvonul că în Germania costă 6 euro litrul și că se vinde cu porția. Dacă într-un magazin, două din Germania a existat o astfel de situație, nu înseamnă că în ditamai țara există o criză a uleiului de floarea-soarelui. În mod obișnuit, prin inducerea spaimei în rândul populației, se urmărește ținerea sub control a acesteia, dar în cazul de față mai e ceva: multă prostie, iresponsabilitate și goană bolnăvicioasă după senzațional. Românul, telespectator sau consumator de știri alarmiste livrate la a treia mână, trăiește sub teroarea prezentelor și viitoarelor scumpiri, a oțelirii sărăciei, a perspectivei falimentului total. Cum să nu vezi tot mai multe figuri crispate pe stradă, tot mai mulți oameni care vorbesc singuri, de vreme ce li se inoculează permanent acel sentiment de groază că urmează urgia economică, foametea și sărăcia lucie?