Pentru Codruţ Gabriel Cantea (student anul I, specializarea Apărare CBRN din cadrul Academiei Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" din Sibiu) primele întâlniri cu poezia au fost în forma canonizată specifică programei de învăţământ preuniversitar. Continuările s-au derulat sub auspicii simboliste marca Alexandru Macedonski, respectiv George Bacovia. Deţinător al unei pofte intense de scris, de gândit, de problematizat şi-a dezvoltat, ulterior, o conştiinţă de consumator, respectiv de creator de poezie.
În propriul metabolism liric se reflectă starea de veghe faţă de cuvinte, pasiunea pentru medicină, preocupările pentru filosofia existenţialistă, starea de spiritualitate, iubirea pentru semeni şi pentru lume, conştiinţa responsabilităţii auctoriale ce lansează mereu prilejuri de reflecţie ziditoare.
Vocabulele sale, din volumul de debut intitulat "Dans în contra surzilor" sunt o operaţie (efectuată cu anestezie constructivă) pe cordul deschis al contemporaneităţii. Scrie o poezie brutal de sinceră şi de autentică. Aparent simplă, însă profundă în esenţă. Dură şi totodată cuceritoare. Condeiul-bisturiu îi este ferm, tăios, vertical. Este purtătorul de cuvânt al unui poet matur, stăpân pe mijloacele sale de expresie. Un poet care trăieşte majestuos miracolele existenţei, dar şi tristeţea,întrupată-n cuvinte, împlântate până-n prăselele realităţilor momentului. Un poet care porneşte de la anamneza societală actuală şi care conferă remedii (durabile) prin intermediul inimii sale lipite de vers.

Ramona POPA