Nu cu zale lucii, ci cu cămăși scrobite și cravate stresa(n)te s-au îmbrăcat cavalerii Europei, întâlnindu-se la sfat pentru a zămisli o nouă șarjă de sancțiuni împotriva  Rusiei. Boicotarea importurilor de petrol rusesc a fost principala temă dezbătută de liderii europeni, aceștia găsind că măsura îl va pune cu botul pe labe pe țarul Vladimir. Numai că, de pe urma acestei măsuri au de suferit toți cei ce respiră în Europa, căci petrolul, indirect, e în tot și în toate. Rușii se reorientează, vor exporta masiv în China și India, vor pierde banii pe care-i primeau de la țările din Uniunea Europeană, dar nu putem vorbi despre o prăbușire peste noapte a economiei lor. Probabil că pentru rusul de rând efectele războiului sunt resimțite la intensitatea unui cutremur ce clatină plăcile nivelului de trai, însă nici nouă, celor din Europa, nu ne e prea bine. Iar sentimentul de frustrare e cu atât mai mare, cu cât conștientizăm că suntem victimele colaterale ale unei confruntări pe care nici nu am generat-o, nici nu o putem controla. Am simțit un fel de satisfacție în vocea unor lingăi de profesie care se grăbeau să aplaude deciziile liderilor europeni și m-am întrebat dacă ei conștientizează că aceste măsuri se traduc în scăderea drastică a calității vieții cetățenilor din Europa. Firește, comunitatea internațională nu poate privi stând cu mâinile în sân nenorocirile făcute de ruși, e normal să existe reacții care costă mult. Și totuși, până să se ajungem aici, ce au făcut eminențele cenușii ale acestei lumi? De ce a ajuns Putin să facă ce vrea în lumea asta? De ce sunt, azi, statele europene dependente de petrolul rusesc și caută cu disperare alternative în ultimul ceas? Nu sunt un admirator al lui Zelenski, dar i-am dat dreptate când spunea că Merkel și Sarkozy i-au cântat în strună lui Putin, contribuind la ascensiunea lui. Și nu sunt singurii. Nenorocirile care îndurerează azi Ucraina și nu numai, puteau fi evitate printr-o politică unitară, coerentă, fermă a celor care azi, cu izmenele tremurând pe ei, leagă prieteșug de conjunctură pentru a da cu pietre în geamul lui Putin, doar, doar l-or speria. Jocurile și interesele meschine au reprezentat căldura în care a dospit o situație nefirească, paradoxală, care azi dă mari bătăi de cap întregii lumi. Așa-zisa unitate din prezent a țărilor ce mimează lupta cu un mare adversar e neînțărcată și nu are cum să funcționeze devreme ce nu e rodată, nu e călită în lupte reale.