Că unii crâșmari mai toarnă apă în vin, o știm cu toții, ne-a spus-o însuși François Villon, într-o poezie. Politicienii noștri sunt și ei ca niște crâșmari ce toarnă apă în orice inițiativă aparent folositoare, diluând-o prin norme de aplicare, chichițe și portițe de ieșire, care abat bunele intenții de la drumul drept. Am spus încă de când era în fașă că inițiativa acordării unor vouchere în valoare de 50 de euro, o dată la două luni, persoanelor cu venituri modeste, e o frecție la piciorul de lemn. Lăsând la o parte faptul că măsura e verișoară primară cu ajutorul social pentru care mulți nu prestează muncă în folosul comunității, deși legea prevede acest lucru, cu siguranță cei 50 de euro oferiți ciclic vor avea soarta unor trocuri clasice. Nu e doar o presupunere, pentru că au fost semnalate deja primele tentative de schimbare a voucherelor pe votcă, țuică și țigări. Nu, nu e un schimb direct, dar alimentele de bază cumpărate cu voucherul pot fi evaluate și oferite în schimbul băuturii și țigărilor, cu o valoare mai mică. În mărinimia lor otrăvită, guvernanții au vrut să le ofere celor nevoiași făină și ulei, uitând că pentru mulți mâncarea e fudulie, iar băutura e temelie. Cu un voucher nu se face primăvară, 125 de lei cât reprezintă cuantumul lunar al ajutorului fiind insuficienți pentru a scoate o familie din sărăcie. Dacă vom calcula însă purcoiul de bani alocat acestei pomeni cu iz electoral, vom constata că efortul financiar e unul consistent. Cu acei bani s-ar fi putut pune în practică investiții aducătoare de locuri de muncă, s-ar fi putut implementa facilități care să fie cu adevărat un sprijin pentru cei cu venituri modeste. Există ceva mai ușor de făcut pentru oamenii din țara asta: ar putea fi gândite niște legi care să-i sprijine cu adevărat. Unde mai pui că ele nu costă. Motorul economiei nu sunt ajutoarele sociale, ci reglementările permisive care asigură o dinamică a banilor, o creștere a consumului. Împovărând contribuabilul cu dări aberante, cu impozite tot mai mari, nu vei mișca economia, ci o vei înțepeni și vei pune la contribuție mintea românului inventiv, gata oricând să găsească un șperaclu potrivit pentru păcălirea yalei legislative. Astfel de pomeni nu fac altceva decât să ne afunde în mlaștina crizei și să crească frustrările în rândul celor ce muncesc din greu pentru tot mai puțini bani. Nu generalizăm, nu toți beneficiarii de voucher îl vor transforma în rachiu, votcă sau vin, dar dacă numai un sfert dintre ei vor face asta, avem deja o mare problemă, căci statul nu trebuie să fie băiatul de gașcă ce le dă de băut tuturor din cârciumă pentru a-și lustrui renumele. Până la urmă, la așa stat, așa comportamente.