Lumea se transformă și nu-i a bună. Începem să ne mirăm că iarna mai și ninge, fătucile de la ”Meteo” ne anunță că, în decembrie ”sunt 2 grade, dar vremea se va încălzi”, dându-ne impresia că asta e o veste bună. Trăim sub asediul unor false modele, unor repere șubrede, ceata de tolomaci ce-și spun ”influenceri” dirijându-le multora viața. Că cei mai mulți dintre ei nu-și pot rândui propria existență e altă poveste, dar la noi e ceva obișnuit să te preocupi mai mult de ceea ce se întâmplă prin ogrăzile altora, decât să pui ordine printre bălăriile din propria curte. Totuși, nu credeam că printre atâția modelatori de trai care te învață cum să economisești praful de pe tobă, cum să drămuiești banii pe care nu îi ai, cum să îți ”optimizezi” cheltuielile, va apărea și sfătuitorul responsabil cu organizarea cadourilor. Prezentat într-un ambalaj sofisticat, dar străveziu, acest tip de consultant te va învăța cum să îți împarți fondurile pentru cadourile de Crăciun. Cică trebuie să le cumperi câte ceva celor apropiați, după care să te uiți prin casă în vederea dibuirii unor obiecte refolosibile pe care să le dăruiești celor din eșalonul doi al prețuirii tale. Pentru aceste indicații prețioase e nevoie de un consultant, pe care, eventual, să îl și plătești. Măi nărozilor cu aere de atoatepricepuți, cărora vă curge mucul pe la televizor, figura cu acele cadouri inutile cărora le dai ”share” (ca să mă exprim în limbaj contemporan) e veche de când lumea. Am un amic care îmi povestea că a făcut cadou o sticlă de băutură, iar după vreun an, după ce a fost plimbată cu prilejul diferitelor aniversări prin grupuri de prieteni, a ajuns tot la el. O recunoscuse după un semn discret de pe etichetă. Azi, fiecare pas banal trebuie ghidat de un ”consultant”, de un ”specialist”, de parcă am fi devenit cu toții, peste noapte, incapabili să luăm decizii cu propria minte, să ne organizăm viața după nevoile imediate. Se creează o lume falsă, de carton, în care ne lăsăm surprinși că vara e cald și iarna frig, că atunci când nu ai bani nu poți face cheltuieli de nabab. Inventăm sau împrumutăm termeni pentru derapaje vechi și începem să ne comportăm ca niște nou-veniți în această lume. E vremea când cei un pic mai isteți decât masele îndobitocite cu instrumente de (dez)informare profită de naivitatea și prostia unora pe care îi taxează pentru a le spune ceea ce știau, că ziua e lumină și noaptea întuneric, că apa e udă ori că boala nu e sănătate. Asta e, nu-i prost cine cere!