Spiritul șmecheresc și apucăturile de golănaș îi vor însoți mereu pe politicienii din România (și nu numai) iar cine crede că generațiile ce vin să îngroașe rândurile în partide au apucături ceva mai spălate, amarnic se înșeală. A trecut ceva vreme de când bidiviii din politichia mioritică se dau în vorbă despre comasarea alegerilor. Argumentul care aduce în discuție economia făcută prin combinarea alegerilor e o vrăjeală obosită, ca să ne exprimăm ca băieții din cartier, adică la nivelul multora dintre trepădușii de partid. Le pasă ăstora de banii țării cum ne pasă nouă de praful de pe Lună. În realitate, ca niște adevărați combinatori de ”alba-neagra” băieții se gândesc doar la cum ar putea să mai mermelească voința populară. Au vorbit despre comasarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare, apoi despre cele locale cu prezidențialele, iar acum li s-a pus pata să organizeze în aceeași zi europarlamentarele și localele. De fapt, miza cea mare a partidelor aflate la guvernare e combinarea localelor cu orice, pentru că se bazează pe mobilizarea aparatului din teritoriu. PNL și PSD dețin majoritatea primarilor și președinților de consilii județene. Un primar, un președinte de consiliul județean, niște consilieri cu trecere la electorat pot aduce un plus de voturi și pentru candidatul/candidații de la prezidențiale/parlamentare/europarlamentare. Faptul că mulți dintre alegători nu prea știu ce votează nici la un singur tip de alegeri e un amănunt nesemnificativ în ecuația poftelor de partid. Imaginați-vă cât de bulversat e un alegător neinstruit care primește patru sau cinci buletine de vot deodată. Dar nu contează, poate mușcă nada și pune ștampila unde trebuie. Asistăm la niște încercări golănești de șmenuire a voturilor, la o tentativă de influențare oficială a voinței alegătorilor pusă la cale de niște colegi de vagon dispuși oricând să se arunce unii pe ceilalți din tren, înfrățiți în drăcii, până la trecerea punții. O țară întreagă se uită la ei cum întorc jetoanele de ”alba-neagra” ca niște șmenari autentici, dar postura nu îi stânjenește. Absenteismul poate fi o sancțiune a electoratului, doar că pentru ei sunt de ajuns și cinci voturi pe care și le împart în așa fel încât să își așeze dosurile pe scaunele moi ale Puterii. Cartonașul galben arătat de popor prin prezența slabă la urne e doar un subiect pieptănat teatral în dezbateri despre principii și moralitate. Dar cum să le dai parfumul acestor virtuți pe la nas unor inși fără principii, imorali?