O poveste la citirea căreia devii pofticios: așa s-ar putea caracteriza, în linii mari, textul săptămânal pe care l-am regăsit pe pagina de socializare a președintei CJ, Daniela Cîmpean. Dincolo de gusturile și mirosurile ce răzbat dintre rânduri, aflăm lucruri mai puțin știute petrecute la doi pași de noi. 

„Trei sunt satele de pe Valea Secașelor ce-și dispută supremația în privința plăcintelor „trândoase”, fiecare dorind să se proclame ca fiind locul care  a dat gurmanzilor un motiv în plus de a savura vechea bucătărie românească.

Fie că mergeți în Păuca, Bogatu Român sau Broșteni, oamenii vă vor spune că plăcinte ca ale lor nu o să găsiți nicăieri și că-i musai să le încercați. Și vă vor mai spune că „trândos”, înseamnă cleios.

La marginea Broșteniului, la o aruncătură de băț de hotarul cu județul Alba, locuiește Aneta Crăciun, pentru care „trândoasele” n-au niciun secret: „Le fac așa cum am învățat de la o rudă din Bogatu Român, cu brânză de burduf, ou de casă, lapte covăsit, făină albă, ulei, praf de copt și sare. Nu-ți mai trebuie decât răbdare și drag de lucru”, spune femeia ce poartă o ie meșteșugit cusută cu ață neagră. „Cătrințele sunt de la mama. La noi în sat, oamenii încă mai îmbracă straiul popular când merg la biserică sau în zile de sărbătoare. Suntem mândri de hainele astea, iar panglica tricoloră este nelipsită”.

Cu inimă largă, Aneta Crăciun oferă oricui lista ingredientelor, preferând să treacă sub tăcere doar cantitatea lor: „Pot să spun că aluatul trebuie frământat până devine cleios, adică trândos, cum zicem noi pe aici, pe Secașe. Cu sucitorul se întinde, apoi se porționează. Brânza de burduf se așterne din belșug, că la noi oamenii nu-s zgârciți. Apoi, cu răbdare, marginile se închid roată și, cu sucitorul, se întinde ușurel plăcinta. Secretul este că înăuntru nu trebuie să rămână aer.”

Ieșite de sub sucitor și burdușite cu brânză, plăcintele se odihnesc preț de câteva minute pe un ștergar alb. Se pregătesc pentru un nou popas în ceaunul cu ulei încins. „Nu le las mult, doar până prind culoare”.

Aluatul gălbui se transformă într-un aur de toamnă, iar miresmele de plăcintă proaspătă umplu încăperea, pentru ca, mai apoi, să se reverse în stradă. „Nu mi-a fost niciodată greu să le fac pentru că îmi place să gătesc și sunt mulțumită să văd că oamenii mai cer câte o porție în plus”.

Talentul Anetei Crăciun nu-i este străin primarului Niculae Dancu, cel care se pregătește pentru cel de-al nouălea mandat în fruntea Primăriei Păuca. De altfel, nu există eveniment oficial în care „trândoasele” să lipsească de pe masă: „Între musafiri am avut inclusiv miniștri, care au încercat plăcintele trândoase. Au întrebat chiar de rețetă, dar le-am spus ceea ce și gospodinele noastre o tot zic: că este secretă. Și că dacă mai vor, să mai vină pe la noi, că mai facem”.

Plăcintele au și o variantă mai… ușurică: „Aluatul întins îl prăjim în ulei, iar apoi așternem pe el strat gros de dulceață. Hai, încercați”, spune Aneta Crăciun, întinzând o bucată fierbinte de aur „trândos”, devenit crocant, și un borcan cu dulceață de vișine, făcută din fructele pomului ce se ițește prin geamul bucătăriei, alături de alți confrați din livada familiei.

Dulcele parfumat rivalizează cu aroma brânzei de burduf, aluatul fiind crocant în ambele variante. Fiecare plăcintă reușește să pună în dificultate și pe cel mai pretențios degustător chemat să dea un verdict. Totuși, până la urmă, cel mai bine este să mergi pe mâna gazdelor: încerci cu brânză, apoi cu dulceață, iar dacă-ți place, mai iei un rând.

În Broșteni, „trândoasele” Anetei Crăciun nu au făcut lumină în vechiul diferend al celor trei sate de pe Valea Secașelor, legat de cine face cele mai bune plăcinte tradiționale, dar au reușit să certifice un lucru: județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!”.