Cuvântul Părintelui Arsenie: "Alarma pe care o dăduse Ioan din pustia Iordanului străbătuse toată Palestina. Iisus recunoscu chemarea. Timpul Lui venise, deşi era văr bun cu Ioan, nu s-au cunoscut, nu se văzuseră. Lui Ioan i se descoperise doar atât: că şi Mesia va cere botezul. Deci în zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii la Iordan amestecându-se în mulţimea care se boteza… Ioan îl opreşte pe Iisus că văzuse în el pe Mesia. Dar Iisus îi cere să îl boteze, deşi el nu avea niciun păcat. Iisus, neavând nimic de mărturisit se ruga, cerurile se deschid, Duhul Sfânt se coboară în chip de porumbel pe capul lui Iisus, iar glasul Părintelui Îl mărturiseşte: "Acesta e Fiul Meu preaiubit.". Aceasta este Teofania creştină. De aici ne vine identitatea noastră ca creştin".
Am mai arătat că Părintele Arsenie nu a reuşit să meargă la Iordan, adică la Locurile Sfinte. Nici eu nu am fost încă, dar aţi fost dumneavoastră mulţi sibieni, cu preoţii noştri. A fost şi soţia mea şi mulţi răşinăreni, aşa am văzut fotografiate împrejurimile Iordanului. Episcopul Vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureştilor ne-a evocat în ziarul "Lumina" din 5 ianuarie, pe o pagină întreagă: "Râul Iordan – Martor al istoriei Mântuirii Neamului Omenesc". Citez doar două, trei aliniate: "Dacă cineva ar ajunge într-o zi de primăvară, după topirea zăpezilor la poalele muntelui Hermon, ar observa cu uimire bogăţia de apă a râului Iordan chiar de la izvoarele lui. Rareori se întâlneşte o asemenea cantitate de apă care impresionează când iese de sub munte, într-un loc plin de frumuseţe străbătând în drumul său diferite locuri: împrejurimile muntelui Hermon, câmpia Esdrelonului, până la Marea Tiberiadei (Lacul Ghenizaret) continuându-şi apoi drumul spre Marea Moartă. Pe acest itinerar ochiul călătorului este copleşit de vegetaţia luxuriantă, trestia înaltă, diferitele specii ale pomilor şi mulţimea culturilor de pe valea Iordanului. Acelaşi pelerin ajuns la Banias, lângă muntele Hermon, cel pururea acoperit de zăpezi, observând intensitatea izvorului va fi uimit de contrastul priveliştilor şi va contempla aşezarea liniştită a Iordanului în apropiere de Ierihon, unde a primit Botezul Mântuitorului lumii…. Locul a devenit sfânt, cercetat de fiii luminii. Scriitori bisericeşti, marii sihaştri, pelerinii care au venit pe urmele Mântuitorului, ne-au lăsat mărturii minunate încă din primele veacuri. Cautehumenii (păgânii care aşteptau botezul) veneau după o vreme îndelungată de post şi spovedanie, să se boteze la Iordan. Mai adesea purtau haine albe… Într-una din Mănăstirile din pustiul Iordanului a ajuns şi maica Maria Egipteanca. Apoi a trăit într-o aspră nevoinţă, vreme de 47 de ani. Aici vine în zilele noastre, la sărbătoarea Botezului şi a Domnului, Patriarhul Ierusalimului şi sfinţeşte apa. În acea zi, o minune se petrece. Iordanul parcă nu mai curge, ci apele se întorc înapoi…. Aici şi-au zidit şi românii un schit cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, încă din anul 1935. Acolo s-a nevoit Sfântul român Ioan Iacob, dar schitul a fost închis din cauza războiului, zona fiind minată, militarizată".
Frumoase vorbe şi cu precizări istorice, ne transmite Părintele Espicop Timotei, care o vreme a fost slujitor la Locurile Sfinte. Însă Părintele Arsenie a fost prezent în ziua de Bobotează în Piaţa Mare din Sibiu, se pare că în 1937, pe când era diacon hirotonit în septembrie 1936. Atunci era student la Bucureşti, la Artele plastice – Belle Arte, pe care le-a absolvit în 1938. Este alături de mitropolitul Nicolae Bălan şi de Generalul comandant al garnizoanei Sibiu. Meditaţia din care i-am citat cuvântul este din ianuarie 1950, la Prislop.
Am petrecut Boboteaza şi Sfântul Ioan în Bucovina, mai la nord de Suceava, în comuna Adâncata, cu toata familia ginerului meu. Am fost botezaţi acolo la Pensiunea Conacul Domniţelor. În acel loc, dimineaţa se auzeau strigăte, voci de copii şi de adolescenţi. Ei strigau "Huo Kira Leisa", adică "O Doamne miluieşte!", de la Kirie şi Eleison. Ei vesteau că vine preotul să ne boteze. Acest obicei nu îl avem noi sibienii. Dar îl au maramureşenii şi făgărăşenii. Tatăl meu ne spunea cum mergeau şi ei în sat, de Bobotează, cu kiraleisa. Desigur că a doua zi după ce am fost botezaţi, am slujit cu părintele care mă botezase în Ajuns. Mergând pe jos spre biserica nouă, căci mai au şi o biserică veche, din lemn, reînoită cu fonduri europene, după cum mi-a spus primarul comunei, care este colonel în rezevă şi a făcut şcoala militară la Sibiu – cunoştea şi Răşinariul, unde venea cu tramvaiul când erau trimişi la depozite. Am fost impresionat de creştini – bărbaţi şi femei care veneau la Biserică cu găleţi în care aveau apă, busuioace şi iederă, la slujba ţinută afară în vreme ce o slabă lapoviţă ne spunea că suntem la Bobotează, erau în jurul mesei zeci de găleţi cu apă şi busuioc. Părintele Alexandru Grivincă m-a pus să predic şi desigur că l-am invocat în cuvântare pe Părintele Arsenie, care a teologhisit că Prorocul Ioan nu este Ilie reîncarnat, că Ilie s-a prezentat împreună cu Moise la Schimbarea la Faţă. Că nu există reîncarnare, aceasta fiind o invenţie a diavolilor. Există păcate care trebuie mărturisite, plătite prin suferinţe şi iertate, astfel la ce s-ar fi lăsat Răstiginit pe cruce Iisus Hristos. Nu cred că mulţimea prezentă, femei frumoase cu bărbaţi impozanţi, nu a fost plăcut impresionată de aducerea în prezent a Părintelui Arsenie. La încheierea slujbei şi predicii toţi bărbaţii au început să strige: "Ooo kira leisa!" şi împreună cu preoţii, cu icoane şi prapori, s-a înconjurat sfântul locaş. A fost impresionantă această Bobotează în Bucovina.
Trist dar adevărat este faptul că a plecat la Domnul Papa Emerit Benedict al XVI-lea, la vârsta de 95 ani. Ştim că a fost ales ca al 265-lea Suveran Pontif în 19 aprilie 2005, pe atunci teolog german şi cardinal cu numele Joseph Ratzinger. A fost un mare iubitor al păcii şi a încercat să fie şi mână de fier ca papă, dar se pare că cei din prejurul lui nu îl susţineau. Ne aducem aminte că aşa a păţit Sfântul Andrei Şaguna în ultimii ani şi de supărare a murit tânăr, la 65 de ani. Papa Benedict al XVI-lea nu a aşteptat un sfârşit în tron, ci în 11 februarie 2013 a citit în limba latină o demisie onorabilă. Aşa se face că a mai trăit până în 2022. Am şi eu câteva cărţi scrise de acest om de mare profunzime atât ca teolog, cât şi ca Papă al Bisericii romano-catolice. Mi-a plăcut cum au decurs funerariile, joi în ajunul Bobotezei, doar că sicriul nu a fost purtat nici de preoţi, episcopi, cardinali, ci doar nişte civili în costume, păcat. A fost aşezat în grotele din Cetatea Vaticanului, lângă înaintaşul său Sfântul Ioan Paul al II-lea. Să fie primit în ceruri de Domnul Hristos părintele Papa Emerit Benedict al XVI-lea!
Trebuie să amintesc măcar cu numele pe Sfântul Teodosie, Mare Sihastru din sec. V, care se prăznuieşte în 11 ale lunii şi pe Sfânta Mucenică Tatiana diaconiţa, fiica prefectului Romei, martiră în vremea persecuţiei lui Diocleţian, înainte de anul 300. O sărbătorim în 12 ale lunii ianuarie. Să ne ajute şi ei să păşim ca drept măritori creştini după Bobotează, pe calea Noului An 2023.