n Între poeţii mei preferaţi, un loc în lojă îl ocupă Emil Brumaru, medic de meserie, scriitor prin vocaţie. Iată câteva stihuri din volumul "Dumnezeu se uită la noi cu binoclul"/ (volumul IV al scrierilor poetului): "De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci/după amiază,când e atât de bine/şi în sufrageriile adânci/să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine" şi: "Sufletul meu blând ca boul /care-ţi rumegă furoul/Sufletul meu zvelt ca renul/care-ţi ia-n coarne sutienul/Sufletu-mi crud ca coioţii/ care-ţi ronţăie chiloţii". Uneori, pentru Emil Brumaru, poezia nu-i decât un joc de rime. n În 1892 istoricul G. Ionescu-Gion scria: "Constantin Brânco­veanu era de o sănătate molâie, adeseori şubredă, întotdeauna plăpândă. Brâncoveanu ţinea la viaţă şi de aceea cea mai mică indispoziţiune îl înspăimânta. Spaima aceasta însă nu îl oprea de a mânca bine şi de a bea bine, mai cu seamă licoruri, cari, la masa Domnului, era de o calitate delicioasă/sic!/"N-a murit de vreo boală, ci scurtat de cap în 1714 de turci. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu cei patru fii ai săi, în 1992. Arghirofilia l-a pierdut. n Refuzând să-i prefaţeze un volum, Caragiale îi scria lui Emil Isac:"/…/O fată, intrând în bal împodobită cu toate graţiile fru­moasei vârste, nu mai are nevoie de recomandaţia unei mătuşi. Trebuie să priceapă amân­două, şi fata – că la farmecul ei nu poate adăuga nimic vorba bătrânei – şi bătrâna – că n-are ce căuta la bal, nici la spatele tinerei/…/Volumul dumitale n-are nevoie de o precuvântare a mea. Aruncă-l la lumină, să-şi caute norocul, singur, liber de orice reazim de prisos: prestigiul tinereţii îi va fi de ajuns." Dibaci modul lui Conu lancu de a se eschiva. n Ion Germaniu Codru-Drăguşanu (1818-1884) are o stradă în Sibiu şi un mormânt în Cimitirul Bisericii din Groapă. A fost un erudit al timpului său şi un ahtiat al călătoriilor. Ajuns în Bucureşti-el fiind ardelean din Drăguş, Braşov-nota în jurnal: "Bucureştii sunt întinşi ca o plăcintă în distanţă nemăsurată, pre ambele malurile Dâmboviţei, ale cărei unde dulci sunt limpezi ca braga, un terci de făină de mei fermentat, beutură naţională urbană, foarte săţioasă". Oare mai citeşte cineva, astăzi, excelenta carte "Peregrinul transilvan"? n Mă delectez /re/citind pagini din volumul lui Andrei Pleşu "Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete. "Vă redau un pasaj:"/…/Chemat să-şi dea cu părerea peste tot şi des­pre orice, Ion Cristoiu a devenit micul nostru profet cotidian/.,./Pricepe şi îţi explică/…/Pentru un om de condei, mai ales pentru unul care crede că violarea unei găini şi înjunghierea vecinului sunt realităţi dostoievskiene, domnul Cristoiu manifestă o stingheritoare neglijenţă stilistică. Scrie şi vorbeşte rudimentar/.. ./" Adevărul este că fostul ”gogo­şar”, căruia îi place să i se spună "Maestre”, a ajuns un fel de ardei bătut de brumă, fleşcăit, băgat în toate căcaturile politice. n Antoaneta Ralian, născută Stein (1924- 2015), cea mai calificată şi mai prolifică traducătoare de limbă engleză, spunea într-un interviu, cu un an înainte de-a muri: "Unicul meu viciu a fost fumatul. Am fumat cu pasiune timp de 55 de ani şi nu m-am lăsat eu de fumat, s-a lăsat fumatul de mine. M-a pricopsit cu un astm bronşic foarte supărător/…/Doam­ne, cât mai visez la o ţigară!" Şi eu am fumat, dar am renunţat fiindcă ţigările "capitaliste" sunt şi proaste, şi scumpe.