Dacă te uiți la știri, ai sentimentul că viața ta e un nesfârșit șir de încercări, că domiciliul tău nu e pe strada cutare, la numărul x, ci pe muchie de cuțit. ”Zi decisivă pentru români” este șablonul cu care încep, zilnic, jurnalele de știri. De vreo două luni fiecare zi a fost ”decisivă” pentru că urma să se stabilească în ce condiții se poate plafona prețul energiei electrice. Ziua care nu era ”decisivă” în privința costurilor curentului electric, era ”decisivă” pentru cei aproximativ 5 milioane de pensionari care urmau să afle care e procentul majorării venitului lor lunar. Bineînțeles că nu au aflat nici după săptămâni de așteptare încordată, căci adevărata miză nu e asigurarea unui trai mai bun, ci căpătuirea politică, acumularea de simpatie în rândul electoratului. Cei din Coaliția de guvernare o țin tot într-o sfadă, fiecare încercând să bifeze oarece avantaje de imagine de pe urma măsurilor de sprijinire (?) a populației. Ce să mai spunem despre ditamai șirul de ”zile decisive” pentru restabilirea păcii în Ucraina? Fiecare zi e decisivă în zori, iar când te dezmeticești îți dai seama că nu va aduce nimic nou în afară de scumpiri discrete și așteptări. Cei ce urmăresc jurnalele de știri, așteptând vești bune sau doar vrând să fie informați cu ceea ce se întâmplă în jurul lor, devin, încetul cu încetul, poate involuntar, clienții fabricilor în care se produc tensiunea, îndoiala și nesiguranța. Când spunem ”zi decisivă”, ar trebui să ne așteptăm la un moment de cotitură, la anunțuri cu adevărat importante, nu la o lălăială introdusă în scenă cu surle și trâmbițe de niște jurnaliști care nu au proprietatea termenilor și se dedulcesc cu inconștiență la jeleurile senzaționalului. Pentru că sunt utilizați de inși veleitari, cu gura mare, mulți termeni s-au diluat, căpătând nuanțe ridicole, fiind abătuți de la înțelesul original. Așa se face că o tamponare soldată cu câteva zgârieturi devine ”carnagiu pe șosea” sau că o banală hotărâre e prezentată drept ”decizie istorică”. Strecurându-ne zilnic printre așteptări ”decisive” și hotărâri ”istorice”, ajungem să credem că trăim intense metamorfoze economice, sociale și politice, când, de fapt, batem pasul pe loc. Și uite așa ajungem iar să constatăm că trăim în lumi paralele; adică, viețuim într-o realitate anevoioasă, banală și în același timp ne teleportăm în lumea în care zilnic se iau măsuri ”decisive”, unde fiecare râgâit e ”istoric”.