În cadrul unei șezători care a avut loc joi, la Casa Artelor, 17 mume din Tălmăcel își amintesc cum, pe vremea copilăriei lor, Mărțișorul nu era un simplu obiect decorativ, ci un simbol al primăverii și al norocului. Ele foloseau fire din lână sau bumbac, împletite manual în clasicul fir alb-roșu. Totul era realizat cu migală și cu o semnificație aparte, transmisă din generație în generație. Împreună cu ele am redescoperit tradiția Mărțișoarelor și cum se realizau pe vremea lor.
Mariana Filimon, inițiatorul acestor minunate șezători, este încântată că a reușit să le scoată pe femei din satul natal și să le aducă „la județ” pentru a împărtăși tehnicile învățate încă din copilărie: „Făceam mărțișoare simple, din lână sau din ce găseam prin sertare. Ne bucurăm mult că, în sfârșit, „mumele” au ieșit din casă și le-am adus la județ. De mulți ani mă ocup de șezătoare, iar în anul 2000 am deschis, în casa bunicilor, muzeul satului Tălmăcel. De atunci, avem locul nostru unde ținem șezători”.
„Mărțișorul îl făceam pe degete”
Maria Brătilescu, în vârstă de 70 de ani, din Tălmăcel, povestește cu mare drag de tehnica pe care o știe de la părinți și despre simplitatea ei: "Mărțișorul îl facem pe degete. Luăm ața, o învârtim în jurul degetelor, îl legăm, îl tăiem până capătă formă. Le făceam și din cocean de porumb sau din cartoane. Luam iglița sau acoiu și îl umpleam cu roșu și alb. Așa ne-am pomenit! Se puneau în piept, iar pe vremea noastră îl coseam direct, pentru că nu aveam ace de siguranță. Am învățat să le facem de la părinți și am dus tradiția mai departe, din generație în generație”.
Coceanul de porumb – un element de bază
Mărțișoarele din coceni erau făcute din măciuca coceanului și învelite cu ață până căpătau o formă frumoasă. Nu erau broșe sau alte obiecte sofisticate, iar singurul lucru care punea mărțișorul în evidență era ața albă și roșie.
Femeia spune că nu exista vreaun an în care să nu ofere mărțișoare: „De 1 și 8 Martie, mereu dădeam mărțișoare – niciodată nu treceau aceste zile fără ele. Nu aveam Ziua Îndrăgostiților sau Dragobete". Pe lângă mărțișoare mumele croșetează și fac veste, șosete, sfetăre, traiste, chindele etc: „Așa am trăit, cu ciorapi de lână, nu aveam alte ocupații”, afirmă aceasta.
Cei prezenți la șezătoare au avut ocazia de a învăța cântece tradiționale și de a asculta povești din viața de zi cu zi a celor care trăiesc în satul Tălmăcel.