Ridicăm, prin demersul nostru de față, acel nemilos văl al uitării care se așterne nestânjenit peste memoria contemporanilor. În pofida acestui fenomen, rămâne  într-un anumit colțișor al minții mele, imaginea nealterată, vie, identică cu cea ancorată  în  urmă cu decenii, a  dascălului meu din frumoșii ani ai studenției sibiene și, mai apoi, a unuia dintre bunii mei prieteni. Fără îndoială, experiența  acumulată în cele peste șapte decenii de viață și a contactului avut cu mulți, mulți indivizi întărește convingerea mea, împărtășită astăzi celor de care sunt înconjurat, că lumea de altădată era cu totul altfel decât cea de astăzi: mai solidă, mai serioasă, mai muncitoare, mai politicoasă. Celui care astăzi ar fi împlinit 85 de ani dedic aceste rânduri dintr-o bio-bibliografie nescrisă încă, validând aserțiunea de mai sus.

Așadar, istoricul și profesorul Thomas Nägler s-a născut în 30 ianuarie 1939 în comuna Slimnic, județul Sibiu, într-o familie de agricultori, fiind primul născut dintre cei trei copii ai familiei Thomas și Anna Nägler. Un strămoș al Nägler-ilor a poposit pe meleagurile transilvane în 1756, venit din ținuturile alsaciene (Strasbourg – azi în Franța), numărându-se printre cei relativ numeroși coloniști stabiliți în această zonă și/sau în Banat în timpul domniei împărătesei Maria Tereza.

   După studiile primare parcurse în localitatea natală urmează, timp de un  an, Școala Pedagogică Mixtă Germană. Ca urmare a desființării acesteia,  pentru a continua studiile, este nevoit să se transfere la liceul sibian cu rezonanță istorică, astăzi Colegiul Național „ Samuel von Brukenthal”  pe care-l absolvă în anul 1957.

   Următoarea perioadă din viața tânărului Nägler se petrece în ambianța universității clujene. Se înscrie la Facultatea de Istorie, unde, în anii 1957-1962, audiază cursurile câtorva somități ale științei istorice din acea vreme: Istoria comunei primitive și Introducere în arheologia generală (Kurt Horedt), Istoria medie a României  (David Prodan), Istoria medie universală  (Francisc Pall și Samuel Goldenberg),  Istoria modernă universală(Camil Mureșan). La sfârșitul celor cinci ani de studii dobândește titlul de licențat în științe istorice pe baza lucrării intitulată Relațiile  franco-germane între anii 1871-1890, apreciată cu calificativul maxim.

   După absolvirea studiilor universitare este angajat ca muzeograf la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Se împlineau astfel dorințele directorului și ale șefului Secției istorie din cadrul muzeului (Nicolae Lupu și Iuliu Paul) de a-l avea coleg la această instituție. Peste ani buni, cei trei vor constitui nucleul de „forță” al Facultății de Istorie din Sibiu.

În această prestigioasă instituție și-a continuat documentarea în istoria medie și modernă. Thomas Nägler efectuează,  începând cu anul 1963, investigații arheologice în așezări, fortificații și cimitire medievale din sudul Transilvaniei: Gușterița-Sibiu, Orlat, Tilișca, Vurpăr, Cârța, Șura Mică (jud.Sibiu), Iernut (jud.Mureș), Breaza (jud.Brașov)  rezultatele acestora transformându-se  în studii și referate științifice, teme de participare la sesiuni și simpozioane de profil.      Începând cu luna noiembrie 1969, Nägler se transferă, în urma concursului,  la Centrul de Științe Sociale Sibiu al Academiei Române (la „Academie”, cum era cunoscut în limbajul sibienilor), unde ocupă un post de cercetător științific principal. Munca tenace desfășurată în domeniu, rezultatele notabile obținute în plan științific, sunt încununate prin atribuirea de către Universitatea unde a studiat a  titlului de doctor în științe istorice (6 aprilie 1974). Lucrarea prezentată și susținută intitulată Așezarea sașilor în Transilvania a fost elaborată sub coordonarea   prof. univ. dr. Francisc Pall (din comisie făcând parte și academicienii Ion Nestor (1905-1974)  și Ștefan Pascu (1914-1998). Teza de doctorat s-a tipărit în două ediții, atât în limba română cât și în cea germană: Die Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen /Colonizarea sașilor transilvăneni/, Bukarest, 1979 și ed. II, 1992; Așezarea sașilor în Transilvania. Studii, București, 1981 și ed.II, 1992; a fost autorul  volumelor:  Marktort und Bischofssitz Birthälm in Siebenbürgen / Târgul și reședința episcopală Biertan din Transilvania/, München, 2004  și coautor la: Deutsch-rumänisches Colloquium junger Historiker. Kulturhistoriker und Zeitgeschichtler, München, 1974; Die Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen in Siebenbürgen und ihr Beitrag zur Entwicklung der rumänischen Feudalgesellschaft im XII.-XV. Jahrhundert, în: Studien zur Geschichte de deutschen Nationalität und ihrer Verbrüderung mit der rumänischen Nation, Bukarest, 1976; Geschichte der Deutschen auf dem Gebiete Rumäniens /Istoria germanilor de pe teritoriul României/, Bukarest, 1979;  Românii și sașii până la  1848 /varianta în limba germană – Rumänen und die Siebenbürger Sachsen vom 12. Jahrhundert bis 1848/, Sibiu-Heidelberg, 1997 și 1999; Contribuția sașilor la dezvoltarea economică a Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, în: Studii de istorie a naționalității germane și a înfrățirii ei cu națiunea română, vol.II, București, 1981; Taten und Gestalten. Bilder aus Vergangenheit Rumäniendeutschen/Fapte și personalități. Imagini din trecutul germanilor din România/, I, Cluj-Napoca, 1983; Geschichte der siebenbürgische-sächsischen Landwirtschaft /Istoria agriculturii săsești transilvane/, Bukarest, 1984; Hermannstadt und das Alte Land. Eine europäische Kulturlandschaft in Siebenbürgen /Sibiul și țara veche. Un peisaj cultural european din Transilvania/, Dresden, 2002;  Europa în sec. X-XVI, Sibiu, 2007. A coordonat volumul intitulat 800 Jahre Kirche der Deutschen in Siebenbürgen. Katalog zur Ausstelung/ 800 de ani de Biserică a germanilor din Transilvania. Catalog de expoziție, Thaur bei Innsbruck-Sibiu (1991). A făcut parte din colectivul de autori, alături de academicianul Ioan-Aurel Pop și istoricul Magyari Andres (coordonatori)  la tratatul în trei volume de Istoria Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2003, 2005, 2008 și varianta în limba engleză The History of Transsylvania, 2010.

Domeniul său de cercetare a vizat în mod special istoria Evului Mediu european și cea românească, dar și istoria Bizanțului. Munca laborioasă de cercetare științifică s-a materializat prin numeroase studii și articole de specialitate, recenzii, note, apărute într-o serie de publicații din țară și străinătate, aducând noi informații referitoare la istoria sașilor, de la colonizarea acestora în arealul transilvan, mergând până în secolul al XIX-lea. Potrivit afirmațiilor unui cunoscut cercetător  (Vasile Ciobanu), Nägler prin „ cercetările sale a contribuit la o mai bună cunoaștere a perioadei de trecere de la sfârșitul mileniului I, la începutul mileniului II, de la perioada istoriei transilvănene lipsite de izvoare scrise la cea în care aceste surse sunt completate cu descoperiri arheologice. A folosit atât analiza, cât și sinteza, având o contribuție însemnată la lucrări de istoria Transilvaniei,  de istorie a sașilor și a tuturor germanilor din România”. Selectiv, amintim câteva din studiile științifice publicate: În legătură cu numele „Siebenbügen” (1967); Cercetările din cetatea  de la Breaza (1969); Populația românească în sudul Transilvaniei și caracterul colonizării săsești în secolele  XII-XIII  (1969); Tezaurul monetar de la Buzd (sec.XVI-XVII) în 1969; Vințul de Jos în feudalismul timpuriu (1971); Zum Gebrauch des Ausdrucks „terra deserta” in einigen Urkunden des 12.-13. Jahrhunderts (1974); Legăturile sașilor din Transilvania cu Țara Românească până în secolul al XVI-lea (1975); Cercetări arheologice în Țara Făgărașului privind feudalismul timpuriu (1977); Cetățile de la Orlat și continuitatea românilor în sudul Transilvaniei (1977); Relațiile dintre populațiile Transilvaniei oglindite în cronicile săsești (1980);  Mihai Viteazul în conștiința cronicarilor și iluminiștilor sași (1981);  Kontinuität und Einheit der Rumänen im Karpaten-Donauraum (1982); Începuturile „Tribunei” oglindite în presa germană din Sibiu (1984); Die archäologischen Grabungen im Hermannstädter Alte Rathaus/ Săpăturile arheologice din Sibiu-Primăria veche/1989); Die Sozialstruktur der Siebenbürger Sachsen im ausgehenden 16. Jahrhundert (1990), în:  Gruppenautonomie in Siebenbürgen. 500 Jahre siebenbürgisch-sächsische Nationsuniversität, Köln, Weimar,Wien, 1990;  Ein Neubeginn – Das Demokratische Forum der Deutschen in Rumänien (1991); Împrejurările istorice ale așezării sașilor în Transilvania (1991);  Studiu introductiv la volumul doamnei Monica Vlaicu Briefe am Georg Daniel Teutsch, Köln, Weimar, Wien, 1994; Die Grenzburg von Reschinar bei Hermannstadt /Cetatea de graniță de la Rășinari-Sibiu/(1999); Așezarea secuilor și colonizarea sașilor. Cavalerii teutoni în Țara Bârsei, în: Istoria românilor, III  (coord. Ștefan Pascu, Răzvan Theodorescu), București, 2001.

   Nägler a activat fructuos în redacțiile revistelor de specialitate „Studii și comunicări. Muzeul Brukenthal”, „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” și „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu”, atât ca autor cât și ca membru în colectivul redacțional al acestora.

    A fost membru al Comisiei Naționale de Istorie și al Comisiei Monumentelor Istorice din anul 1972, ca peste alți cinci ani, al Comisiei arheologice din România în cadrul cărora a prezentat numeroase referate.

   Până în decembrie 1989 Nägler a întreprins patru călătorii de studii și documentare în străinătate: Ungaria (1968), Cehoslovacia (1969), R.F.G. (1972) și R.D.G. (1974). 

   După 1989 preia funcția de director al Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu și  de redactor șef al publicației „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”. Din punct de vedere politic, Nägler este ales în onoranta funcție de președinte al noii formațiuni politice create, Forumul Democrat German din România.

   Cariera universitară debutează în anul 1970; este întreruptă în 1987 atunci când Sibiului nu i se  mai alocă din partea ministerului de resort locuri de admitere la specializările umaniste. Revine la catedră  în 1993, ocupând postul de profesor titular la Universitatea „Lucian Blaga” la disciplinele de Istorie medie universală și Istoria Bizanțului. În 1994 devine și  profesor conducător de doctorat, coordonând, cu competență și acribie științifică,  peste 20 de teze de acest gen. Între 2008 și 2011 a fost profesor consultant și coordonator de doctorat.

Starea precară  a sănătății îl determină însă a renunța la funcțiile deținute până atunci, continuând activitatea la universitatea sibiană chiar și după 1995, an în care obține, alături de cetățenia română și pe cea germană.

   La îndelungata-i carieră de cercetător și profesor, în care a introdus noi tipare de luminoasă afirmare intelectuală, adăugăm multiplele participări la manifestări științifice de ținută, simpozioane și sesiuni de comunicări desfășurate în plan intern și internațional, prilej cu care abordează o paletă de teme cu un înalt conținut ideatic și factologic de istorie și istoria culturii. A susținut conferințe la institute și universități din Germania, Italia, Slovacia, Luxemburg aducând importante lămuriri cu privire la așezarea sașilor în Ardeal, proces desfășurat în linii mari în mod pașnic, în spații puțin locuite și la adăpostul unor privilegii regale.

Profesorul  Nägler a urmărit prin studiile sale modul în care meșteșugul și comerțul săsesc au contribuit la urbanizarea Transilvaniei, la evoluția unei economii complementare a populațiilor din spațiul carpatic.

A fost de asemenea un apreciat colaborator al următoarelor publicații: „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane” (Sibiu); „Apulum” (Alba Iulia); „Drum Nou” (Brașov); „Contemporanul” (București); „Cumidava” (Brașov); „Flacăra Sibiului”; „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” (Sibiu); „Hermannstädter Zeitung” (Sibiu); „Korunk”/Epoca noastră/ (Cluj-Napoca); „Karpatenrundschau” (Brașov); „Magazin istoric” (București); „Materiale și cercetări arheologice” (București); „Muzeul Național” (București); „Neue Literatur” (București); „Neuer Weg” (București); „Neuer Weg Kalender” (București); „Revista monumentelor istorice” (București): „Scînteia” (București); „Siebenbürgisches Archiv” (Köln, Wien);  „Studii și Comunicări de Istorie Veche și Arheologie” (București); „Studii și Comunicări. Arheologie-Istorie. Muzeul Brukenthal” (Sibiu); „Tribuna Sibiului”; „Transilvania” serie nouă (Sibiu); „Volkszeitung” (Sibiu); „Die Woche” (Sibiu),

    Pentru activitatea sa științifică și politică a primit Medalia „Stephan Ludwig Roth” de la Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen din Germania (2003) și Medalia „Honterus” a Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania (2006). La propunerea Facultății de Istorie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu i-a acordat titlul de Doctor honoris causa.

   Cunoscutul poet german Johann Wolfgang Goethe (1749-1832) afirma în volumul de Maxime și reflexii:„A scrie istorie înseamnă a te elibera de trecut cu alte cuvinte, o percepție fidelă a trecutului”. Idee și faptă, istoria își dezvăluie dubla condiție, inextricabilă, invitând pe cei ce îi studiază devenirea să ia în considerație ambele dimensiuni. Se poate spune chiar (potrivit aprecierii academicianului Alexandru Zub) că a scrie istorie e în definitiv unicul mod de a o face. Între a  face și a scrie istorie există așadar o relație intrinsecă, pe care aceasta este chemată s-o pună în lumină, lucru pe care l-a făcut din plin și prietenul Thomas Nägler.

   S-a stins din viață, lăsând un gol imens în sufletele familiei, al apropiaților, al culturii transilvane, românească și săsească, la 4 noiembrie 2011, în localitate germană Neuhausen auf dem Fildern. 

              Lucian Giura