Imaginați-vă că mergeți pe stradă și vă pomeniți cu câțiva vlăjgani care vă înconjoară și vă mâzgălesc pe față cu o cremă neagră. Sunt îmbrăcați cu zdrențe pe care sunt cusute petice colorate, tăiate din alte haine sau au trupurile înfășurate în niște funii lungi, din paie. Dacă vi s-ar întâmpla așa ceva, ați fi tentați să-i reclamați pe „agresori”, pentru a fi trași la răspundere. 

Există o singură astfel de situație în care nu-i poți reclama pe cei ce te-au înconjurat, pentru că ar însemna să reclami tradiția. Ei sunt Burduhoșii și Urșii din Cârța, ziua de 8 ianuarie fiind cea în care aceștia pun stăpânire pe sat. 

De la Sf. Nicolae, până după Sf. Ioan 

La Cârța, tradițiile prilejuite de sărbătorile de iarnă încep de Sf. Nicolae și se încheie după Sf. Ioan. În 6 decembrie, ceata de feciori din Cârța se adună, își alege primarul și încep pregătirile pentru colindat. În Ajun de Crăciun se colindă la Biserică, la preoți, la oficialitățile locale, după care fiecare gospodărie primește vestea Nașterii Domnului de la ceata care, pe parcurs, se tot mărește. Cei colindați îi cinstesc pe colindători și se spune „că-i mare rușine în Cârța, să nu primești colindătorii”. 

În dimineața zilei de Bobotează e sfințită apa și e mare sărbătoare în comunitate. La fel și a doua zi, de Sf. Ioan, când Ionii și Ioanele din sat sunt sărbătoriți. Seara se încheie cu „hora nebunilor”, jocul fiind specific acestui loc, pentru că, în timpul lui tinerii se împing, se îmbrâncesc. După aceasta, începe ziua în care Burduhoșii și Urșii pun stăpânire pe sat. 

Nimeni nu scapă fără să fie cănit

E luni dimineață, iar ceata de feciori din Cârța pare să nu simtă oboseala din ajun, de la petrecerea de Sf. Ioan. În curtea în care s-au făcut toate pregătirile de la Sf. Nicolae încoace a început gătitul Burduhoșilor și al Urșilor pentru ziua ce încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Secondați de câțiva săteni pricepuți, feciorii împletesc funii lungi, din paie, cu care unii dintre cei din ceată își vor înfășura trupurile. Ei sunt Urșii. Li se alătură Burduhoșii îmbrăcați în zdrențe de care au fost cusute petice viu colorate. Principalul ingredient al sărbătorii e amestecul de untură și funingine de horn, „cremă” ce va fi aplicată pe fața fiecărui om ce se va ivi în calea Burduhoșilor și Urșilor porniți pe ulițele satului. Nu e tocmai tratament cosmetic, dar când vine vorba de tradiție, nu mai e loc de pretenții. „Nu scapă nimeni necănit. Îi natural, din unsoare, funingine, face bine la piele”, spune, râzând, unul dintre feciorii cetei. După ce toate pregătirile sunt gata, ceata de Burduhoși și Urși pornește spre casa primarului cetei, unde toți primesc gogoși și vin fiert. După ce și-a luat și primărița, primarul și ceata pornesc spre conducătorul comunei. Cei doi primari, unul de o zi, altul cu un mandat de patru ani stau față în față, iar în comportamentul lor nu e niciun grăunte de competiție. Preoții sunt, la rândul lor, „binecuvântați” cu ceea ce feciorii din ceată numesc „căneală”. Mulți dintre locuitorii din Cârța preferă să stea în casă în 8 ianuarie, pentru a nu fi căniți, dar sunt și curajoși care ies benevol în calea cetei gălăgioase, care colindă străzile acompaniată de muzică și chiote. „Se zice că e bine să te lași cănit, că fuge răul și o să ai noroc în anul ce vine. Eu mă duc mereu să mă cănească, bem și un pahar de ceva, e tradiție veche pe la noi”, spune un bărbat în vârstă, cu fața înnegrită de căneală. Femeile au parte de altă abordare: „Ești cam albă la față…Dă să te fac o țâră”. Strigătele celor din alai răsună în tot satul: „Joacă, joacă urs bătrân/ Că diseară ți-o da fân!”, însoțite de muzică și zgomotul tălăngilor. 

În fiecare an, burduhoșii și urșii sunt supravegheați de jandarmi pentru ca lucrurile să nu escaladeze. Unii dintre feciori mimează că îi trântesc la pământ pe cei întâlniți în cale, manifestările lor părând uneori brutale. 

„Straiele” din paie și zdrențe, aruncate în foc, pe seară

În ziua de după Sfântul Ioan, cei din ceată fac și o chetă, strângând produse alimentare de la săteni. Seara, după ce se ard paiele și zdrențele cu care flăcăii au fost îmbrăcați, se face o păpăradă din ouăle, cârnații și celelalte produse primite pe parcursul zilei, din care mănâncă toată ceata: „După ce termină de umblat prin sat, cei care au purtat costumul din paie sau zdrențe, îl ard, conform unui obicei vechi. Se spune că o dată cu arderea costumației de peste zi, dispare tot ceea ce e rău” explică o femeie din sat. 

Burduhoșii, personaje de film

Obiceiul burduhoșilor, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă la Cârța, e unul fascinant, chiar dacă nu mulți se încumetă să îl trăiască pe viu. El a fost, în acest an, sursă de inspirație, pentru realizarea unui material de către studenta Ana – Tudora Turi, de la Facultatea de Arte și Design (specializarea Arte plastice – fotografie – videoprocesare computerizată a imaginii, anul III) a Universității de Vest din Timișoara. Tânăra, originară din Cârța, a stat alături de ceată pe tot parcursul zilei de luni, pentru a imortaliza cele mai importante momente și pentru a surprinde farmecul unui obicei de care mulți se tem. „În ciuda aparentei durități, pot spune că cei din ceată s-au purtat foarte frumos cu mine, au fost încântați că vor fi personajele unui material de prezentare, iar eu, la rândul meu, am trăit o experiență inedită și memorabilă, în mijlocul lor.” a  spus Ana -Tudora Turi. 

Noaptea se lasă peste Cârța, iar de a doua zi oricine poate ieși pe străzile din sat, fără teama că va fi cănit. Toate relele s-au topit în focul ce a mistuit paiele și zdrențele urșilor și burduhoșilor, iar viața își reia cursul firesc, într-un an nou primenit. Tradiția burduhoșilor și urșilor a pus încă o dată Cârța în rândul satelor în care obiceiurile moștenite din bătrâni nu îngenunchează înaintea modernității înarmate până-n dinți cu tehnologie.