Cu sau fără titluri care să confirme asta,  Sibiul a fost mereu o destinație turistică importantă a țării, iar unele dintre facilitățile de cazare și masă au rămas nu doar în memoria vizitatorilor, ci și în amintirile locuitorilor. Chiar dacă  unele dintre obiective nu mai există de ani buni…

Pentru sibienii trecuți de 50 de ani, locuri dispărute astăzi precum Cabana Valea Oltului, Hanul Săliște, Camping Dumbravă,  ori unele  fără activitate  așa  ca hotelurile Central din Mediaș sau Dacia din Agnita,  nu sunt necunoscute. E adevărat, notorietatea unora dintre ele se baza pe faptul că erau edificii de proporții mari în orașe mici, așa ca Centralul sau Dacia, dar altele au reușit prin servicii să își facă un renume. Sibienii le vizitau  în căutarea câte unui Pepsi, a unui pachet de țigări BT, sau pur și simplu pentru mâncarea bună.

Toate cele pomenite mai sus erau promovate de structurile lor patronale (OJT sau cooperație) în publicații naționale precum Almanahul satelor, revista România Pitorească, Almanahul turistic, ori în cotidiane centrale. Reclamele lor există și astăzi în arhive, iar pe unele le publica acum Tribuna.

Cabana Valea Oltului

În anii săi de glorie, Cabana Valea Oltului avea trei bucătărese și șapte ospătari, iar așezarea sa pe un drum foarte circulat se reflecta în cifre contabile lăudabile care făceau ca unitatea să fie fruntașă în întrecerea socialistă.

Cabana Valea Oltului a fost construită în anul 1963, într-un timp record. Ziarul ˝Drum Nou˝, organul de presă al Comitetului Regional Brașov al Partidului Muncitoresc Român (nume sub care a funcționat Partidul Comunist Român până în 1965), elogia în septembrie 1963 realizarea:

˝Cabana Valea Oltului a răsărit  ca din pămînt, cum se spune, în nu mai mult de trei luni, fapt care a bucurat nespus pe acei turişti care, parcurgînd crestele crenelate ale munţilor Piatra Craiului şi Făgăraş, vor să-şi continue itinerariul trecînd peste Olt în munţii Cibinului, Lotrului şi Parângului˝.

Și ziariștii de la Tribuna lăudau Cabana Valea Oltului ori de câte ori aveau ocazia:

˝Situat la numai 29 km de Sibiu, acest loc oferă nu doar un cadru natural agreabil, ci şi o ambianţă de destindere. Celor hotărâţi a rămîne chiar mai mult timp, le stă la dispoziţie un hotel cu 40 de locuri căruia i se adaugă încă  40 de locuri în căsuţe . Capacitatea de servire a cabanei este de 230 de locuri în interior şi 60 de locuri pe terasă˝- scria  Tribuna în 1986.

Hanul Săliște

Sibienii.com a explicat în urmă cu ceva vreme cum, suprinzător, existența Hanului  de la Săliște (din zona drumului spre Aciliu), este legată de Cabana Valea Oltului, citând un articol din publicăția ˝România Pitorească˝ din luna septembrie a anului 1976 . Acesta dezvăluie că Avram Luca, șeful unității de la Săliște, a fost înainte șef pe Valea Oltului și că oprea mașinile și-i îndemna pe șoferi să între și să mănânce. Iar dacă nu le va plăcea, să nu plătească. 

Ei bine, deși șef  pe Valea Oltului,  eroul acestor fapte era cu gândul la hanul pe care tatăl său, de loc din Aciliu, îl avusese la marginea drumului, în Mărginime.
˝Avram Luca ţinea minte că, prin 1910, dincolo de Sibiu, nu departe de comuna Sălişte, nici de satul părintelui său — Aciliu, pe dealul Galeşul, era un han: «La Făgădău, la Luca-n deal…» ˝scria  România Pitorească. Așadar acel Luca era tatăl lui Avram Luca.

˝Am ochit locu’, acelaşi, la drumul naţional E-15, drum umblat.  Şi cînd l-am chemat pe tovarăşu’ director Mărgineanu să vadă, dusesem de-acu’ primele două camioane cu piatră. În doi ani de zile, cabana pe care-o vedeţi se amortizase. Acum scoatem aici cinci-şase milioane pe an….˝- spunea Avram Luca despre Hanul Săliște , mai târziu, în publicația România Pitorească.

Hanul de la Săliște a început timid, dar a ajuns să dispună nu doar de spații pentru servirea mesei, ci și de locuri de cazare, de o parcare generoasă și de un renume extraordinar.

Ca și Cabana Valea Oltului, astăzi, Hanul Săliște nu mai există.

Camping Dumbravă

În 1964, publicația Drum Nou anunța deschiderea Campingului din Dumbravă, iar săptămânalul  Constructorul, editat de Ministerul Industriei Construcțiilor și de Uniunea Sindicatelor din domeniu completa: ˝La cîțiva kilometri de Sibiu, în străvechea pădure de stejari Dumbrava, s-a amenajat un camping modern, cu o capacitate de 250 persoane˝ .

Camping-ul din Dumbrava Sibiului a fost proiectat la Brașov, iar unele detalii au fost remarcate rapid de clienți. Dispunea de vetre de foc rustice, firește de apă și curent electric,  de o bucătărie de vară și de o zonă pentru foc de tabără, ba chiar și de echipamente pentru închiriere  de genul saltele pneumatice, mese și scaune pliante sau paturi.

Era, evident, important în tot succesul  camping-ului și apropierea de celebrul Han Dumbrava, cel pe a cărui temelie funcționează astăzi Hilton-ul.

Centralul și Dacia

Hotelul Central din Mediaș a fost inaugurat în a doua jumătate a anului 1970. Se întâmpla după ce, în aceeași zonă a orașului fusese deja inaugurată Casă de Cultură a Sindicatelor. Centralul avea, la inaugurare, peste 100 de angajați, un bar de zi, o braserie, un restaurant cu o capacitate de 200 locuri și 156 de camere, dar și condiții moderne pentru acea perioadă. Spre exemplu, bucătăria, braseria şi restaurantul fuseseră dotate cu  instalaţii de aer condiţionat. 

Capacitatea de cazare a Mediașului se triplase odată cu inaugurarea Centralului, iar dimensiunile sale au atras atenția locuitorilor încă din timpul construcției. Înainte de finalizare, Tribuna discutase cu Géza Mailat,  conducătorul tehnic al lucrărilor și aflase că hotelul urma să fie  înalt de 23 m, cu  o suprafaţă de 3 000 metri pătraţi, o construcţie care ˝ întrece în măreţie toate clădirile municipiului, situându-se printre cele mai frumoase obiective similare din Transilvania˝. 

Din păcate, însă, Centralul din trecut (cel din prezent nu mai există decât ca edificiu) s-a făcut remarcat și prin aspecte negative. La câțiva ani după inaugurare, în 1976,  angajații se reclamau între ei pentru cazări ilegale, pentru folosirea bonurilor de mic dejun în scopuri personale, pentru neîndeplinirea sarcinilor sau indiferență față de clienți. Reclamau, de asemenea,  că se plătesc amortismente pentru bunuri care zac în subsoluri și așa mai departe. Chiar și așa, Hotelul Central a încercat să țină pasul cu cererile. A amenjat, înainte de 1980 câteva apartamente, modificând unele camere, iar după 1990 a continuat, o vreme investițiile. Până când, candva in anii 2000,  s-a închis…

În 1978 Complexul Dacia din Agnita era în construcție. Se apropia de finalizare, cooperația anunțând că lucrarea va fi gata cu 100-120 de zile mai devreme decât termenul stabilit. 

˝În aceste zile, constructorul ( Şantierul nr. 1 Mediaş, lotul Agnita al I.C.M.J.),  cu o formaţie complexă de 30—35 oameni, execută ultimele lucrări de finisare la balustrade, legături canalizare, drumuri de acces, trotuare etc ˝ – scria Tribuna în august 1978. Cooperativa de consum Agnita anunța că edificiul va cuprinde o autoservire cu 120 locuri şi un restaurant cu 132 locuri, un  magazin alimentar cu autoservire, un magazin de sticlărie şi menaj, un magazin de produse textile, încălţăminte, confecţii, tricotaje şi mercerie-galanterie și un hotel cu 55 locuri de cazare.

Astăzi, Complexul Dacia, deși există, nu mai oferă nimic din ceea ce a fost cândva.

Nicolae EREM