Nu ştiu dacă ne putem permite să spunem "ce-ai fost şi ce-ai ajuns" în cazul Pieţei Mari, dar na, uite că am spus-o. Ceea ce a fost acum o lună, era atracţia atracţiilor turistice,  care aducea aici cantităţi mari de turişti şi localnici veniţi să bifeze că au fost şi că şi-au făcut selfi şi că au mâncat şi băut la preţuri super. A fost multpozată de sus, ca se vadă toate becurile şi multpozata doar pe întuneric că pe lumină nu era aşa de trendy. Şi mai adăugaţi şi voi că se lungeşte textul prea mult. A ajuns că acum e pustie. Gata, a plecat târgul, a rămas doar Piaţa Mare. Puţini mai opresc acum prin ea, puţini mai calcă senin pe plăcile memoriale ale lui 1989. Atmosfera de târg a lăsat locul celei de după târg. Şi pentru ca să nu fie doar atmosferă ci şi ceva palpabil şi vizibil, a mai rămas şi o porţiune consistentă plină cu ce-o fi aia, noroi argilos sau nisip nămolos, fix ca după, repet, târg, din ăla de pe vremea când târgul se ţinea în Piaţa Mare, unde veneau oamenii cu căruţe, cai, vite, marfă de tot felul, iar ea Piaţa Mare era nepavată cultural european, vezi picturile de epocă. 

Suntem curioşi de unde o proveni chestia aceea, că teren agricol nu-mi amintesc să fi fost prin târg, bradul era din ala de-l puneai pe bucăţi cu macaraua, şi de fapt nici nu mai contează. Contează că este foarte vizibil şi palpabil. Şi e amuzant că poate fi admirat şi din toate colţurile globului ("băăă globul nu are colţuri!") pământesc, graţie webcamului care redă, săracul, ce vede. Ce mai, atracţie de Sibiu-destinaţia anului.
Sper(ăm) că, atunci când vremea se va mai domoli în materie de temperaturi sub 0 grade,  să se facă o oarecare curăţenie. Că vorba aia, vitele mai lipsesc şi putem turna filme cu evul mediu.