Se spune că gara unui oraș e un fel de carte de vizită pentru turistul care coboară din tren și pășește pentru prima oară în urbe. Cei care au fost prin gara din Sibiu nu ar putea spune că au rămas cu o impresie nemaipomenită. Să zicem însă că poți trece peste aspectul nu tocmai prietenos al peroanelor, peste prezența dubioșilor ce își fac veacul în zonă, punându-ți mila la încercare cu texte clasice de cerșetor profesioniști. După ce ieși din clădirea stației CFR, te întâmpină un peisaj urban reabilitat în urmă cu câțiva ani. Să zicem că impactul vizual e unul decent. Te îndrepți către zona centrală care e la o aruncătură de băț. Ca să ajungi în Piața Mare, locul cel mai promovat din Sibiu, ai nevoie doar de câteva minute. Când traversezi strada Constituției, să urci pe Magheru, te trage de privire, pe dreapta, o imagine care numai de oraș european nu e. Un teren viran în fundul căruia zace o ruină părăsită, ce poartă urmele unui incendiu. Și mai poartă în conștiința sibienilor povestea a două morți violente. În trecut, acolo a murit un bărbat într-un incendiu, iar la începutul săptămânii, altul a fost ucis în aceeași casă părăsită. Locul e frecventat de oamenii străzii care își găsesc aici adăpost, atât în timpul nopții, cât și al zilei. După ce se cinstesc cu una alta, se ceartă, așa că trecătorii au parte, uneori, de un spectacol demn de cartierele periferice rău famate. Ei, dar aici nu suntem la periferie, ci taman în centrul fostei Capitale a Culturii Europene. Că acolo se adună oameni fără adăpost, că locul e un focar de infecție se știe de multă vreme, dar poate că ăsta e unul dintre condimentele urbane nepromovate în manieră oficială. Dincolo de faptul că nu e deloc plăcută imaginea de care se izbesc privirile localnicilor sau turiștilor, sibienii trăiesc și sentimentul acela de nesiguranță pe care ți-l dă gândul că în buricul târgului s-a petrecut o crimă descoperită doar din întâmplare. Am înțeles, administrația locală investește mult în imaginea orașului, s-a umplut burgul de camere de supraveghere, răsar skate-park-uri, zone de agrement, ce mai, respiră urbea modernizare prin toți porii. Aa, că e o ruină înnegrită de fum cu aspect jalnic la poarta de intrare în principala zonă turistică nici nu contează. Că acolo își fac veacul inși cu potențial infracțional din simplul motiv că au acces în acel imobil e un alt amănunt care – ce să vezi? – s-a lăsat cu o crimă. În rest, le-am rezolvat pe toate, avem autobuze electrice, trotinete și biciclete așijderea, totul e minunat.