Ediţie îngrijită şi adnotată de Andreea Buzaş, prefaţă de Ilie Moise, Alba Iulia, Editura Centrului de Cultură „Augustin Bena”, 2017

 

Vineri, 19 mai 2017, la Târgul de Carte Alba Transilvana, ediţia a X-a, desfăşurat la Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Alba Iulia, a avut loc lansarea volumului Corespondenţă Ovidiu Bîrlea – Doina Blaga, o ediţie îngrijită şi adnotată de dr. Andreea Buzaş, cercetător la „Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu” al Academiei Române.

Momentul în sine echivalează cu o redeschidere a „dosarului” Ovidiu Bîrlea – una dintre cele mai complexe personalităţi ale etnologiei româneşti, care s-a născut în urmă cu 100 de ani (la 13 august 1917), în localitatea Bârleşti din Munţii Apuseni. Apariţia acestui volum reprezintă o reală restituire a unui model de cercetător, investigaţia sectorului de etnologie al institutului sibian înscriindu-se într-un demers ştiinţific de reevaluare a unui moment important din istoria disciplinei. Cartea inaugurează, totodată, seria de Documente inedite din Arhiva „Asociaţiei Folcloriştilor şi Etnografilor din Judeţul Sibiu” – coordonată de prof. univ. dr. Ilie Moise.

Primul volum din această serie, realizat de dr. Andreea Buzaş, are la bază cele 55 de scrisori donate arhivei de către prof. Doina Danciu Blaga, nepoata folcloristului, împreună cu o serie de alte documente personale. Şansa de a putea recupera şi scrisorile Doinei Danciu Blaga, depuse de executorul testamentar la Biblioteca Facultăţii de Teologie Greco-Catolică de la Blaj, a permis Andreei Buzaş realizarea unei ediţii în oglindă, cu o conturare clară a personalităţii atât de complexe a omului şi cercetătorului Ovidiu Bîrlea. Volumul s-a limitat, pe cât s-a putut, la evocarea relaţiilor cu familia profesoarei Doina Blaga, fiica verişoarei sale din Bucium-Poieni, Florentina, căsătorită Danciu. Uneori, însă, a apelat la scrisorile sau amintirile altor membri ai familiei precum Livia, fiica fratelui Vasile de la Mogoş, care a conturat, printre altele, şi un succint, dar elocvent portret al „unchiului Ovidiu”.

Din scrisorile către Doina Blaga, dincolo de problemele majore sau de cele aparent nesemnificative, se detaşează direct personalitatea lui Ovidiu Bîrlea, statura sa morală: perseverenţa, dorinţa de bine şi de adevăr, generozitatea, dar şi intransigenţa faţă de stările de fapt, faţă de gesturile reprobabile ale unor persoane sau personalităţi. Un om inteligent, profesionist fără rabat, plin de aspiraţii aproape întotdeauna împlinite, de o corectitudine exemplară.

Scrisorile ne apropie de prozatorul Ovidiu Bîrlea, relaţia dintre cele două dimensiuni ale operei sale fiind destul de clară. Toate toponimele din scrisori se regăsesc şi în proza sa, care este una eminamente autobiografică. Pe foaia de titlu a volumului şteampuri fără apă îi scrie nepoatei: „Doinei Blaga, o carte care trebuie să o intereseze şi altfel decât strict profesional”. Lectura corespondenţei rămâne una extrem de agreabilă, concurând beletristica de cea mai bună factură. Scrisorile ne poartă într-o lume în care omul Ovidiu Bîrlea se deschide ca o floare – aceea a familiei şi a Apusenilor, singurul loc unde se simte acasă. Tocmai de aceea, orice monografie Ovidiu Bîrlea trebuie să pornească de la corespondenţa cu membrii familiei şi de la proza sa.

Notele alcătuite de Andreea Buzaş (inclusiv anexele) constituie adevăratul aparat critic, cu date succinte, semnificative despre personalităţile şi persoanele întâlnite în texte, dar şi numeroase informaţii despre familia folcloristului şi zona în care acesta s-a născut, tangente cu problemele abordate. Întreg aparatul explicativ şi informativ probează, încă o dată, acribia cercetătorului filolog, dr. Andreea Buzaş.

Valorificarea pe calea tiparului a corespondenţei lui Ovidiu Bîrlea cu profesoara Doina Danciu Blaga, nepoata sa, reprezintă o contribuţie ştiinţifică de real interes, în care, dincolo de latura intimă, descoperim toată profunzimea gândirii şi sensibilităţii sale. În aceste pagini epistolare pulsează viaţa unui om care a trudit decenii de-a rândul pentru cunoaştere şi adevăr, dar şi o întreagă problematică strâns legată de istoria folcloristicii noastre, de creaţia populară, de estetică, de interpretare şi creaţie, de întreaga etnologie românească.

Detaliile privind viaţa şi, mai cu seamă, activitatea lui Ovidiu Bîrlea, care se desprind din corespondenţa celor doi, întregesc în chip admirabil portretul omului de o aparte sensibilitate, atât de deosebit de acela cu care ne-au obişnuit majoritatea cercetătorilor. Ferm, dar cald în relaţiile cu apropiaţii, uşor distant, dar plin de umor – aceasta este imaginea omului Ovidiu Bîrlea, care se desprinde din epistolarul şi evocările Doinei Blaga.

Un volum care, iată, apare cu câteva luni înaintea aniversării a 100 de ani de la naşterea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale Apusenilor şi, cu siguranţă, cel mai important folclorist român din a doua jumătate a secolului al XX-lea. O contribuţie valoroasă, realizată de o cercetătoare cu o solidă pregătire ştiinţifică, şi care sperăm să fie urmată şi de alte ediţii de acest gen.

I. M. CUTEANU