Dincolo de măreţia şi frumuseţea înălţătoare a Slujbei Sfinţirii apei din ziua Bobotezei, dincolo de participarea cu trupul, inima şi sufletul la acest eveniment, dincolo de bucuria de a primi Aghiasma Mare, în mulţi din cei care vin în Piaţa Mare, zace o boală ceauşistă de care românul nu a scăpat nici după zecile acelea (câte-or fi, că nu am chef acum să calculez) de ani de libertate şi chiar de îmbuibare.

Este vorba despre plăcerea de a te înghesui, de a te îmbulzi, de a intra unul în altul pentru a lua CEVA, de regulă "ce se dă". Cu un supliment de efort atunci când "se dă" şi gratis. Cealaltă plăcere e de a lua mai mult decât ai nevoie, pe considerentul lui "lasă acolo ca să fie".

Interesant este că majoritatea amatorilor (şi chiar a profesioniştilor acestui "sport") este compusă din persoane de o anumită – şi de regulă considerată "frumoasă" – vârstă. Care, paradoxal, au momente ca acestea când uită de bolile şi alte metehne care atentează la deplinătatea calităţilor fizice (boli şi metehne ce fac subiectul oricărei conversaţii serioase pe stradă sau în autobuz) şi pornesc, voiniceşte, la asalt, să "prindă". Chiar şi când este pentru toată lumea, ca în cazul Ahghiasmei Mari de la Bobotează. Fără a socoti că, după vreo 20 de minute de "rupere" la coadă, totul devine treptat liniştit, de puteai să iei căt doreai, fără a mai da năvală ca la atacul de la Smârdan. Plus de aceasta, FIECARE BISERICĂ are aghiasmă acum, în zilele de după Bobotează, deci cineva care, prin absurd, nu "s-a descurcat" să "prindă" în Piaţa Mare, poate să se servească de la el din cartier, oricând, că este acelaşi lucru.

Şi mai e o mică problemă la mulţi creştini de-ai noştri. Ai impresia, la cum se comportă, că vin mai mult pentru "ce se dă" decât pentru a participa la ce se petrece. De Bobotează vin (şi se înghesuie) pentru aghiasmă, la fel cum de Înviere vin la biserică (şi se înghesuie) să "ia Paşti". Acestea în primul rând, nu ca urmare a participării la slujba respectivă. Am impresia că le şi place asta.

La ceea ce a fost anul acetsa a contribuit şi starea de dezordine în care se afla la acel moment Piaţa Mare, care era în plin proces de dezmembrare a Târgului de Crăciun, ceea ce a dus la existenţa a mai puţime puncte de împărţire a apei sfinţite decât în alte dăţi. Dar nu e principala problemă.

Principala problemă e că de ani întregi, slujba sfinţirii apei se termină mereu la fel: cu îmbulzeală, cu dezoridne, cu mâini ântinse disperat, aceasta indiferent de câte apeluri la ordine şi liniştiri că este destulă cantitate se fac. Oare când veţi învăţa să nu vă mai înghesuiţi?

Plus de asta, să nu uităm că activiştii şi miştocarii anti-credinţă şi anti-biserică de care presa, "societatea civilă" şi reţelele sunt pline, abia aşteaptă aşa ceva ca să se crizeze că "uite ce înseamnă religia". Asta, în paranteză fie spus, mimând că nu vâd nebunia de black friday sau îmb'uleaza la o shaormă în plus când se deschide o shaormerie nouă. Dar chiar nu e nevoie ca tocmai cei care se consideră credincioşi să ofere sptrijin de imagine împotriva chiar a credinţei.