Primăria acuzată că discriminează locuitorii români

La 16 ianuarie 1936, un "şomer intelectual de la municipiu" se plânge aceluiaşi ziar "Acţiunea”, că un anume funcţionar de la primărie pe nume Herman, mai exact de la agenţia de şomaj, face ca românii "cu drept de a fi pe lista şomerilor intelectuali" , să fie plătiţi cu ajutorul şomerilor "manuali". La fel, acelaşi Herman(n?) repartizează în funcţia de ajutor de comandant peste echipe, tot neromâni, "aşa că din 12 ajutori 8 sunt minoritari. La sfârşitul aceleiaşi luni, pe 30 ianuarie 1936, "Acţiunea" acuză că Primăria nu face investiţii pentru locuitorii români. "În toate cartierele s’au ridicat şcoli pentru biserica evanghelică ce sunt unele goale din lipsă de elevi, din banii noştri. Pentru evanghelicii de peste linia ferată s’a clădit un palat cu încălzire centrală, baie, telefon şi cei şase sute de elevi ai Românilor ţin cursuri într’o casă particulară şi în alte părţi în săli unde au fost grajduri etc".

Cioran despre saşi: "se simt legaţi de România numai prin peisaj", dar sunt "singura minoritate cu care se poate colabora"

La 1 ianuarie 1936 apare un articol de fond, "Raporturile dintre saşi şi români", semnat de un anume "E. Cioran". Articolul excelează prin obiectivitate şi echilibru. Cităm pe sărite: "Este suficient să fi făcut apel la sinceritatea câtorva saşi pentru a constata cât de întristătoare sunt sentimentele lor față de noi"; "Au saşii o simpatie pentru noi? Dar, mai întâiu, avem noi una?". "Românii au avut totdeauna faţă de saşi o stimă indiferentă: au apreciat hărnicia, constanţa, cinstea acestora, dar n’au manifestat niciodată o apropiere umană, o comunicativitate directă". "Totdeauna saşii au manifestat faţă de noi un interes plin de neîncredere, care astăzi a degenerat în dispreţ". "Saşii nu ne recunosc decât, o calitate, că suntem "inteligenţi"". Cioran însă recunoaşte că saşii deşi "urăsc metodic" ei sunt "singura minoritate cu care se poate colabora". "Saşii n’au nici un contact şi nici o aderenţă la procesul nostru politic şi cultural. Ne ignorează nepermis, ca şi noi pe ei. Saşii se simt legaţi de România numai prin peisaj; noi ne simţim legaţi de ei numai prin impozitele ce le plătesc", mai spune Cioran. Şi concluzionează: "Saşii ar putea să se gândească mai bine că România nu este numai geografie şi că dacă – în Ardeal cel puţin – n’am avut istorie, ci suferinţe, apoi ei au fost nu odată profitorii acestui dezastru". Dar "România nu trebue să uite că dacă saşii n’au lucrat cu nimic la consolidarea ţării, ei n’au contribuit cu nimic la corupţia ei".

Când saşii pornesc împotriva saşilor…

Dar nu au fost doar conflicte inter-etnice, ci şi intra-etnice. La un moment dat, saşii au pornit împotriva lor înşişi. Aripa tradiţionalistă versus cea "progresistă", adică nazistă. Aceeași "Acţiunea" a prins la 19 ianuarie 1936, situaţia. Un articol cu o tent(ativ)ă umoristică analizează politica lui Fritz Fabritius, şeful grupării nazist-moderate "Volksgemeinschaft der Deutschen in Rumänien" (Comunitatea Populară a Germanilor din România) de a marginaliza din comunitate pe orice german/sas care nu aderă la nazism. Fabriţius, descris ca "eminentul crescător de găini de rasă" care ca un cocoş, "se urcă pe gard desfiinţează partidele germane şi proclamă vechea idee susţinută de d-sa şi d. Hitler, peste toţi saşii şi germanii din România se alege un singur "Führer". Cine nu se supune şi nu-l respectă, este declarat pur şi simplu excomunicat din sânul poporului german". "Din aceste motive numeroşi fruntaşi ai poporului săsesc îşi exprimă, prin polemica zilnică ce se duce, îngrijorarea asupra faptului". Fabritius a mai fost taxat şi cu ocazia unei sărbători a portului popular săsesc, ce a avut loc la Sala Thalia (cea veche, de pe locul actualului Cerc Militar), desfăşurată sub sloganul "Nu uitaţi că înainte de toate sunteţi germani". Furia articolului "Jos masca", publicat în 27 februarie 1936, este maximă, saşii nazişti fiind descrişi ca "desmăţaţii cari au uitat de mult buna cuviinţă faţă de ţara de care rămân legaţi numai prin stomac". Treaba culminează cu bătaia dintre nazişti şi ne-nazişti care a avut loc pe 31 ianuarie 1937, în sala "Unicum". Iniţial s-a dorit "o serată amicală a concetăţenilor noştri saşi", organizată de tineret, indiferent de opiniile politice. Numai că s-a lăsat cu scandal. Un anume Hermann Jeckeli din Mediaş a criticat conducerea bisericii evanghelice. Replica vine de la preotul Fritz Benesch. Care Benesch îl întrerupsese anterior pe Fritz Fabritius. Iar acum adepţii ultimului au blocat discursul lui Benesch şi astfel a început scandalul care a degenerat în bătaie generală. "Au căzut circa 20 răniţi – dar nu pe frontul spaniol, ci la serata amicală dela "Unicum". "Cu acest prilej saşii au dovedit că sunt mai pricepuţi decât noi în încăerări politice", titrează publicaţia.

Un fel de "rezist" nazist

Vă mai amintiţi de anul 2017, când "societatea civilă", gazetarii "progresişti", ceva intelectuali care au prins momentul plus unora din "advertising" au căşunat pe media care nu le pupa protestul şi cereau boicotarea acesteia, făcând chiar liste negre cu companiile care aveau reclame la presa respectivă? Ei, nici măcar nu au fost originali. De exemplu, naziştii sibieni au avut, în 1936, pată pe gazeta "Reclama Sibiului", care, într-un articol, l-a criticat pe Hitler cu fumurile lui războinice. Aşa că, via ziarul lor, au publicat liste negre cu toate firmele săseşti care au avut reclamă la "Reclama" şi au decis boicotarea ziarului. Aflăm aceasta din aceeaşi Acţiunea, din 21 mai 1936: "Gazeta hitleristă "Sud-Ost" îndeamnă comercianţii saşi să nu mai facă inserare la Reclama Sibiului pentru că a combătut provocările la răsboiu ale Iui Hitler". Iată ce spune şi "Reclama Sibiului" despre acest boicot: "În numărul trecut am combătut politica de neastâmpăr şi provocare la răsboiu a lui Hitler şi am anunţat votarea legii pentru desfiinţarea pompierilor voluntari. Pentru acest motiv fiţuica hitlerista. "Sud-Ost“ declară boicot contra "Reclamei Sibiului" şi publică numele tuturor comercianţilor saşi cari au dat reclamă în semn de ameninţare etc.". Boicot şi teroare pentru că am combătut pe Hitler, iată motivul pentru care se cere firmelor săseşti să nu mai facă reclame în ziarele româneşti".

Fapt divers de Sibiu: profesori care pun copiii să strige "Heil" şi un tricolor târât prin praf

Ascuţindu-se aşa lupta interetnică din Capitala Multiculturii, e normal ca orice gest, cu sau fără intenţie, să fie interpretat ca ostil. Totuşi, dacă citeşti atent, poţi să vezi atmosfera sibiană a anilor 30, cea cam destul de mult ascunsă sub preş în perioada actuală. Că nu dă bine la CV. Un exemplu este sărbătoarea din mai 1936. O sărbătoare frumoasă în principiu, dar nazificată în acea vreme de "partizanii sibieni numeroşi ai lui Fritz Fabritius". Sărbătoarea a fost, conform ziarului citat, "un nou prilej de a arăta ataşamentul faţă de Germania nazistă şi Adolf Hitler şi de a oferi mici şicane românilor". Sunt menţionate aici discursul lui Fabritius în care, pe lângă slava dată germaniei naziste, mai erau şi "o mulţime de lucruri cu două înţelesuri referitoare la neamul nostru", despre profesorii de la şcolile săseşti care "au îndemnat copiii să strige "Heil Hitler"", despre cu s-a cântat Imnul Transilvaniei, în Piaţa mMre cu text cu text schimbat (la versul din ultima strofă "unser teure Vaterland" (Draga noastră Patrie) sau schimbat "Vaterland" cu "Saxenland" (ţinut al saşilor). Şi pentru că nu era destul, un elev al "liceelor care au defilat", care purta steagul României, "l-a plecat ostentativ la pământ terfelindu-i faldurile în ţărână". Motivul invocat în apărarea tânărului german a fost "că băiatul e obosit". O fi fost obosit ori a "obosit" el steagul României?

Povestea continuă cu aceeaşi vehemenţă, ba cu dialoguri anonime din care reiese părerea doamnelor din lumea bună săsească sibiană despre Sibiul sub români şi români în general, despre patinoarul oraşului care a fost desfiinţat pentru a se construi un "fleac de liceu de fete românesc" ("Domniţa Ileana, actuala facultate de pe Victoriei) în loc să se facă "o şcoală germană" sau despre gazda care a refuzat efectiv să ofere o cameră unui român ci "numai la saşi şi unguri" că "românii sunt hoţi şi n'au bani.". Până la un moment.

Momentul este după un an, în 1937, când se descoperă altă "jucărie" de exersat naţionalismul: evreii.

Gata cu saşii, acum avem pată pe evrei

Deci conflictul "istoric" româno-sas ia o pauză. Extremismul specific al fiecărei etnii s-a reunit şi şi-a dat mâna: antisemitismul românesc colaborează excelent cu nazismul de "volksgruppe", împotriva duşmanului comun care este evreul, de la elitele mondiale la cel mai amărât locuitor de pe strada Elisabeta.

"Acţiunea" întoarce armele ca la 23 august şi porneşte cu avânt împotriva noului duşman al neamului. Saşii cu ale lor au fost daţi uitării ca şi cum ai da cu telecomanda pe alt canal. La 11 februarie 1937, se relatează în culmea entuziasmului, despre conferinţa unui anume dr. Ilie Rădulescu, de la ziarul legionar "Porunca Vremii". Titlul conferinţei: "Tragedia României întregite cotropită de jidani". Evenimentul a avut loc în sala „Teatrului Comunal" (acum Sala Thalia) iar sibienii cei toleranţi şi cu multiculti în vene au fost în delir de încântare: "în faţa unei asistenţe vibrante, colorată cu tot ce are mai distins oraşul de la poalele Carpaţilor şi în deosebi in prezenţa caldă, aproape fanatică, a nobilei femei Românce". Vorbitorul aruncă mingea în terenul saşilor: "trebuie să subliniez aci o modificare de mentalitate a Saşilor, cari încep să priceapă că paşnica lor existenţă în viitor nu se poate concepe decât cu o frăţească convieţuire şi colaborare cu Românii. Mai ales că şi unii şi alţii au de dus o luptă comună împotriva aceluiaş duşman al ţării şi al tuturor: jidanul". E clar? E clar.

Nume mari ale antisemitismului de Mărginime: Goga şi Lupaş

Pe 16 aug 1936, a avut loc în "satul cu academicieni" Sălişte, "o mare adunare naţionalistă". Aici, prof. univ. dr. Ion (Ioan, n.n.) Lupaş a descoperit nu apa caldă, ci duşmanul românului: evreul. "Mişcarea naţional-creştină este o acţiune de salvare patriotică şi venirea acestui partid la putere va fi un moment epocal. Programul acestui partid este: jidanii trebuesc alungaţi" (…) Deci trebue ca din oraş în oraş să se cerceteze toate posibilităţile ca printr-o politică energică şi fără cruţare să scăpăm de aceste lipitori", spune fruntaşul Săliştei.

Pe 1 octombrie 1936, nici "poetul pătimirii noastre", Octavian Goga, nu se lasă mai prejos. Dar măcar cu stilul lui ne-am obişnuit " Aici trebue o desrobire nouă, a doua unire. Trebue să devenim reali ai acestei ţări. Cine sunt aceia cari ţin in mână bogăţiile ţării? Sunt jidovii. Sunt părţi unde se văd şi părţi unde nu dar pretutindeni se simt. Voi ţăranii plătiţi jidanului când potcoviţi calul, când fumaţi, iar când va fi s'o apărăm cu sânge tot voi trebue să ieşiţi din văgăunile munţilor ca în acelaş timp ca şi după aceia să joace lipitorile satelor."

Situaţia evoluează, iar pe 9 ianuarie 1938, prin vocea Asociaţiei generale a Mărginenilor din Bucureşti se jubila că la conducerea ţării se afla un "Guvern de Mărgineni". (este vorba de guvernul Goga-Cuza). "Actualul cabinet se poate numi (…) un guvern de mărgineni, nu numai pentru că noul premier e originar din Mărginime. (…) Ci şi pentru că "cel puţin 5 miniştri din cabinetul actual sunt de origine din acelaş judeţ şi chiar din aceeaşi parte de Marginea judeţului nostru". Urmează o explicaţie despre cât de antisemit este mărgineanul de felul lui şi cât de fain îi e lui aşa: "Şi cu acestea ajung tocmai la ceea ce ţinteam prin acest articol: să găsesc vreo asemănare între tipul Românului de Margine, ca fel de comportare in viaţă şi programul noului guvern. Nu-mi bat capul prea mult ca si spun că e antisemitismul, insă nu cel retoric, ci acel pur practic, al faptelor. Spunea cândva Preşedintele Asociaţiei generale a Mărginenilor, vorbind despre negustorii, mărgineni de altădată, că'n satul unde se stabilea negustorul mărginean, cel evreu, dacă era, trebuia să plece repede. Acesta e un punct de program esenţial pentru actualul cabinet. Deja în cele 2-3 zile de când s'a instalat, a şi reuşit să bage spaima in oasele iubiţilor noştri jidani". Semnează Nic. N. Munteanu. Faptul că în Mărginime nu erau evrei era irelevant atunci.

La ofensiva antisemită se înhamă şi publicaţia, destul de oficială "Gazeta Sibiului" care anunţa, pe 23 iunie 1940, "O nouă izbândă în câmpul cooperaţiei sibiene". Izbânda era eliminarea firmei evreieşti care aproviziona cu carne unităţile militare din Garnizoana Sibiu, în favoarea mult mai neaoşei cooperative de valorificare "Visarion Roman". "…Se ştie că aprovizionarea cu carne a armatei din Sibiu, o făcea până acum 3 ani un evreu care a fost înlăturat dela această operaţiune de către cooperativa„Visarion Roman“, care a preluat de acum 3 ani aprovizionarea cu carne a trupelor din garnizoana Sibiu.Tot această cooperativă a înlocuit pe evrei în aprovizionarea cu grăunţe, grâu şi făină a armatei din Sibiu", se mai spune în articol. Deci, izbândă.

Despre alte aspecte privind Sibiul antisemit, în articolul viitor. Până atunci,

VA URMA