Începusem, în august anul trecut, ceea ce doream să fie o serie de "plimbări" cu autobuzele Tursib, de la un capăt de linie la celălalt, pentru a constata cum se vede (da!) Sibiul din mijloacele de transport în comun şi cum e viaţa pe la capetele de linie ale traseelor. Începusem cu 12-le, în perioada lui grea, când Podul Gării era blocat de lucrările de "reabilitare" (apropo, s-au terminat?), iar el trebuia să o ocolească pe la Libertatea, podul de cale ferată de peste Cibin, iar de acolo, prin hăţişurile stradale ale Lupenilor şi Lazaretului, la punctul terminus de la IMAIA, pardon, Sembraz, pardon, viitorul supermarket care-o mai fi.

De atunci m-am luat cu treburile şi am uitat de idee, că aşa e în meserie, nu poţi fi ca scriitorii, să te apuci de un roman şi să te ţii tot de el apoi să plângi că nu te bagă Nobelul în seamă. Până zilele trecute, când am zis să mai dăm o tură de la un capăt de linie la altul. De data aceasta cu autobuzul 15. De la Gară până în Valea Aurie. Şi cumva retur.

De fapt, alesesem traseul 14, dar pur şi simplu autobuzul plecase, aşa că am "dat-o" pe 15, că tot din/spre Valea Aurie merge. Chiar dacă are alt capăt de linie. Şi oricum îl pierdusem.

Valea Aurie, capătul de linie

De fapt, denumirea oficială e "Valea Aurie 1", că mai este un capăt de linie, Valea Aurie 2, ceva mai încolo, care ne va interesa şi el atunci când îi va veni rândul. Îl putem încadra la categoria "loc viu" (spre deosebire de alte puncte de plecare/sosire ale autobuzelor) el fiind în "centrul" cartierului, pe str. Poiana. Ai aici tot ce vrei: staţie acoperită, cu bănci şi fototapet, nevandalizată, unde stau călătorii şi mai ales necălătorii. În plus, chiar în staţie, ai trei magazine alimentare, o sală de jocuri şi un "cafe-bar" pe nume "Lorena". Plus un automat de cafea. Plus, la momentul prezenţei mele acolo, mai mulţi vânzători de flori. Avem şi lucrări de "artă", un perete mâzgălit cu tag-urile lui Yumil, Sertar, In(A)es şi o cugetare chiar simpatică, "Crezi/Fii/Eşti", chestii care lasă indiferentă pe toată lumea care merge sau stă în zonă. Capătul de linie "Valea Aurie 1" leagă cartierul de: Piaţa Cibin – Cartierul Tineretului, prin autobuzul 16, Centru – Gară prin 5 şi Hipodrom – Shopping City – Vasile Aaron – Gară prin 15. Mai sunt "cursele speciale" 113, 116 şi 213. Deci, luăm 15-le.

De pe Poplăcii, până la Rahova

Autobuzul pleacă la timp din staţia foarte animată, face stânga pe Theodor Mihaly, apoi ponim, lung, pe Calea Poplăcii. Staţia următoare e Theodor Mihaly 1 (lângă o scară de bloc), apoi poţi admira clădirea aceea de bloc neterminat de foarte mulţi ani, treci prin Piaţa Sadu şi giratoriul ei destul de comod. Mai departe, treci prin staţiile Piaţa Sadu 1, apoi Piaţa Tălmaciu 1, vezi o clădire care era şcoala "Emil Cioran" (fără legătură cu Cioran în afară de nume) care acum e grădiniţă. În rest, case vechi, case noi, bloculeţe noi care au înlocuit case vechi, ţigle noi pe case vechi, trotuar acceptabil, copaci suficienţi, stand "verde" pentru biciclete şi istoricul complex cu o cârciumă demolată. Staţia care te "scoate" din Poplăcii are denumire deja istorică: "Şcoala Militară 2". Dată în amintirea şcolilor militare care au fost aici: Şcoala de Cadeţi de Infanterie chesaro-crăiască, apoi Şcoală de Infanterie a armatei române, apoi şcoală de ofiţeri de artilerie, apoi de artilerie şi rachete, apoi de unităţi sprijin de luptă, apoi nu m-am mai ocupat de ea ca să-i ţin evidenţa, cert e că nu mai e şcoală militară.

Urmează apoi o stradă fără vreo staţie, Avrig. Treci "peste" Parcul Sub Arini, acum uscat şi ne-verde, pe traseul vechiului tramvai, ajungi pe Argeşului, tot pe traseul tramvaiului şi opreşti vizavi de Şcoala "I. L. Caragiale" cu intrarea de pe str… Vasile Alecsandri. Şi mă gândesc că ce păcat că nu e o şcoală pe strada I.L. Caragiale ca să o numească "Vasile Alecsandri", să fie un echilibru. Denumirea staţiei e "pe stil vechi": Şcoala Generală 16 (1). De remarcat aici nişte vile superbe, dar cam neîncăpătoare, atâta vreme cât maşinile proprietarilor sunt parcate în stradă: o Skodă, o semiremorcă, un scuter, un Suzuki. Totuşi, înghesuială nu e, că ai loc. Stai să vezi pe străzile de case cum îşi lasă domnul proprietar al maşinii proprietate maşina pe tot trotuarul, numai ca să nu se deranjeze să şi-o ducă la garajul binemeritat. Pe Alecsandri, o căsuţă superbă, stil neoromânesc, cu un cerdac superb şi modernizată decent, nebătător la ochi.

Autobuzul intră în Dumbrăvii cu pasageri majoritatea cam de o frumoasă vârstă, loc e suficient, nefiind oră de vârf decât pentru maşini. Ajungem pe str. Gheorghe Dima, cea cu staţia aceea frumoasă de sub brad şi cu biserica din Piaţa Prahovei care nu mai e piaţă, că a modificat-o piaţa imobiliară. "Nodul" transportului în comun din zonă este staţia "Calea Cisnădiei" în principiu numită "Cireşica" care e un fel de Podu Olt al autobuzelor sibiene. Seara aici e cuib de sferto-şmecheraşi ai zonei şi loc de parcare pentru cei care vor să arate, până îşi iau ceva ieftin de la nonstop, ce maşină bazată au ei.

Traseul continuă cu staţia "Aleea Seviş" din dreptul aleii Seviş, unde poţi coborî ca să mergi la Supeco. Şi ajungi la Piaţa Rahova sau Rahovei, (denumirea continuă să fie controversată), acum pustie cu excepţia animaţiei de la flori. "Mesageria vocală" a autobuzului spune, în engleză, pentru turiştii englezi care aleg să-şi ia pâine de brutărie sau shaormă de la Levant, că "exit here for the farmers market". Tot timpul m-a amuzat expresia, mai ales că, de când merg cu autobuzul, adică din cea mai fragedă copilărie, NIMENI nu m-a abordat, în vreo limbă de circulaţie internaţională sau doar naţională, să mă întrebe unde găseşte o "farmers market" că vrea să-şi ia de o ciorbă. Aici la Rahova e statul major al puberilor care migrează la mall la Şelimbăr pentru filme şi fastfood. Dar nu la ora asta. La ora asta e plin de "seniori" care fac acelaşi drum, dar nu la filme sau shaorma la Food Court ci la reduceri şi ce-o mai fi. Îi remarci uşor, pronunţă "Kárfur" şi "Lidăl" sau "Lidăr".

Din Hipodrom la gară

De la Rahova, ajungi la Mall. Avem aici staţia "Vasile Milea 1" care nu e deloc pe bd. Vasile Milea, ci pe Rahovei, de und epoţi ajunge la Biteco sau Kaufland şi cea numită "Valea Săpunului", aflată în cel mai jegos mediu ambiental, numita Vale a Săpunului fiind invadată aici, la propriu, în gunoaie. Fix unde e panoul care îţi arată că ieşi din "Sibiu-Hermannstadt". "Petrecerea continuă, vorba lui Toma Caragiu şi ajungem la Mall, adică în Shopping City. Staţia se numeşte la fel şi este una greu încercată, ea încă mai purtând urmele loviturilor de picior date de sibienii civilizaţi şi cultural europeni sau sărmani copii care nu ştii ce e în sufletul lor. Aici apare primul hop din traseu: Giratoriul de la ieşirea din mall, unde trebuie să ai grijă la maşinile care vin spre Sibiu. Pe latura cealaltă, în vecinătatea unui maidan pavat, e staţia "Valea Săpunului 1". De aici intri în Sibiu, pentru că 15 este unul dintre autobuzele "interurbane" care ies din Sibiu. De aici ne încadrăm în artera principală a cartierului Vasile Aaron, str. Semaforului. Destul de frecventabilă pe sensul de mers, ceea ce e chiar curios. Cu staţiile "Narcisa" (ohoooo, şi cât m-am chinuit să aflu numele cofetăriei de aici din cartier!), "Piaţa Vasile Aaron 2" ("exit here for the farmers market", iar) şi "Viaduct Vasile Aaron 2" destul de ne-aproape de viaduct. Trecem pe lângă numitul viaduct şi pe lângă punctul de alimentare Gazprom, destul de neboicotat de şoferi la acel moment, precum se lăudau acum câţiva ani că fac. De aici intrăm în zona "istorică". Ştefan cel Mare, cartier de ceferişti la origine, acum cartier de case etajate sau nu şi de diverse sedii construite recent. Strada fiind lungă, e acoperită de două staţii: Ceferiştilor 2 şi Trei Stejari 2, ultima în amintirea complexului alimentar cu restaurant şi grădină de vară ca să nu mai pomenim de librărie, existent acolo.

De la Trei Stejari, coborâm pe Bâlea (nu e staţie, ia ghici de ce) ajungem în parcul de vizavi de policlinică, la staţia numită "Hermann Oberth", după numele străzii care înainte era "Sindicatele Unite". Până la gară mai e o staţie, "Promenada Mall Gara", loc de parcare pentru trotinete care-cui şi un fel de Meccă a gimnazialilor care se mai bagă în seamă pe acolo pe banii de alocaţie. De aici pe sub podul Gării, ajungi la Gară, celălalt capăt de linie.

Gara, celălalt capăt de linie. Şi retur

Despre gară ce să spunem, este un capăt de linie de top. Gara e poarta de intrare în oraş, locul unde te întâmpină burgul, unde respiri, prima oară după o călătorie lungă, aerul sibian. Despre gară am tot scris, dar poate am uitat că acel chioşc-cafenea lipit de popicăria Uzinei Electrice care a fost desființat şi demolat (avea cafea caldă şi ieftină, iarna era super), şi despre rulota nouă tot cu cafea. Restaurantul gării face notă discordantă Sibiului în general, din cauza preţurilor pacticate, destul de reduse faţă, de exemplu, centru. Ciorbele 16-18 lei, micul 6 lei, ceafa 30, sarmale 30 cu mămăligă, cafeaua 4 lei şi nu mai zic, că mă acuzaţi că am interese pe acolo, deşi nu am mai călcat de când a venit aici trenul acela european şi am băut o (1 buc) bere care acum e 6 lei halba.

Gara este unul dintre cele mai bogate (în autobuze) capete de linie din Sibiu, dacă nu chiar cel mai. Poţi merge de aici oriunde, Hipodrom, Valea Aurie, Zoo/Muzeu, Piaţă-Ţiglari, chiar Păltiniş. Staţia de autobuz este curăţică chiar dacă e populată de orice categorii sociale vreţi. Vezi călători veniţi din gară sau călători din alte cartiere veniţi de la mall. Călători obişnuiţi sau veterani ai staţiei. Fauna tradiţională (şi de ocolit) a gării. Şi multe autobuze care să te scoată din gară.

Aici am şi eu de ales: să iau tot 15-le din nou sau să iau altceva. Iau tot 15-le şi conform definiţiei cercului din "Un pedagog de şcoală nouă" de Caragiale, autobuzul "se întoarnă înapoi ghe unghe o purces",adică la Valea Aurie. Pe traseul cam acelaşi: Piaţa 1 Decembrie, Magheru, Constituţiei cu staţia la biserică, Oberth cu staţia la policlinică, Bâlea fără staţie (normal!), Ştefan cel Mare, Semaforului (probă de răbdare, de regulă e un trafic de zici că e traseu de migranţi doar pentru "dus", piaţa specifică unde iar aud "the farmers market", Şelimbăr cu mallul şi retur laSibiu, pe Rahovei până în staţia "La Flori" – nu-i spune aşa oficial e denumirea ce i-au dat-o localnicii, că ceva mai încolo e un chioşc cu flori – unde aud iar că "farmers market", deoarece destul de mai încolo e piaţa de la Rahova, apoi dificilul Mihai Viteazu cu staţia şi cu opriri din metru în metru ba din cauza giratoriului, ba al trecerilor de pietoni, staţia – atenţie! – "Primăvara" (altă cofetărie istorică imortalizată în toponimia Tursib). Traseul emrge mai departe, din Piaţa Aurel Vlaicu pe Calea Dumbrăvii, paralel cu pista pustie de biciclete. Având în vedere vraiştea sensurilor de pe Dumbrăvii, autobuzul 15 o ia pe Vlahuţă, opreşte în Sub Arini lângă staţia de gaze mâzgălită cu grafitti, apoi pe calea tradiţională: strada Avrig cu două giratorii (era în perioada în care şi la inetrsecţia dintre două cărări în pădure ar fi făcut un giratoriu) şi Calea Poplăcii până la simpatica staţie "U-Me Poplăcii", unde cobori nu pentru U-Me-ul acela, ci ca să mergi la Belvedere, să vezi ce a mai rămas. Ajungi la destinaţie cotind pe Mihaly şi din nou la "Valea Aurie 1", vorba aceea "de unde o purces" 15-le.

*

A fost un drum lung şi interesant. Iar dacă îţi scoţi nasul din smartfon, o tură din aceasta poate să îţi arate că Sibiul are mult mai multe faţete decât ai crezut până acum, fiecare cartier având identitatea lui. Ei, nu regret că am ratat 14-le. Nu-i nimic, îl voi lua data viitoare.