În premieră pentru Under-19, naționala României a obținut calificarea la turneul final al Campionatului European. ”Tricolorii” fac parte dintr-un grup select, doar 8 echipe participând, în vară, la acest turneu final, găzduit de Slovacia. Cu câțiva ani în urmă, România U19 mai participase la un turneu final al EURO, dar ca țară organizatoare, fără să obțină calificarea în teren.

Antrenorul care a reușit această performanță este Adrian Văsîi. Sibianul Adrian Văsîi, pentru că, chiar dacă este născut în Capitală, prin adopție este sibian de-al nostru. ”Am trăit 20 de ani în Bucureti, iar de atunci sunt la Sibiu, cam din 1984, deci sunt bucureștean 20 de ani și sibian de 36 de ani”, spune el.

Într-un amplu interviu acordat pentru cititorii săptămânalului Tribuna Sporturilor, Văsîi a povestit pas cu pas cum s-a ajuns la această performanță, calificarea la turneul final al EURO U19, cum a închegat această echipă națională de juniori, încă din toamna anului 2017, greutățile cu care s-a confruntat în toți acești ani și modul în care vestiarul a devenit cu adevărat o familie pentru cei peste 60 de jucători cu care a lucrat în această perioadă.

De asemenea, sibianul a spus care sunt obiectivele pentru EURO din vară și a dezvăluit că își dorește, atât el, cât și jucătorii săi, calificarea la Campionatul Mondial de anul viitor.

Văsîi a mai spus că se simte bine din postura antrenorului care a reușit pe teren prima calificare la EURO U19 și i-a amintit pe jucătorii de la echipele sibiene pe care i-a convocat în ultimii ani.

Selecționerul care în toamnă va împlini 58 de ani a mai declarat că se mândrește cu noul ”Municipal” și ia în calcul aducerea naționalei U19 pentru un meci, în toamnă, la Sibiu.

– De cât timp ați preluat această echipă națională?

– Din toamna anului 2017. La vremea respectivă era U15, cea mai mică națională. Cam 70 la sută din jucătorii care au fost atunci sunt și acum la echip națională. Cu U17, acum doi ani, am avut turneu de calificare cu Elveția, Rusia și San Marino, ne-am calificat la Turul de Elită. Am pierdut 1-0 cu Elveția, am bătut 2-1 cu Rusia și am câștigat cu 6-0, cu San Marino. Am fost toate trei echipele cu 6 puncte (n.a. România, Elveția și Rusia), ne-am calificat toate trei la Turul de Elită, dar nu s-a mai ținut nici Elita, nici turneul final din cauza pandemiei de coronavirus. Acum, la U19, am ajuns la Turul de Elită din Croația după o grupă cu Turcia, Letonia și San Marino.

– Din câte se știe, nu este prima reprezentativăa României pe care ați preluat-o…

– Am mai pregătit generația 1994 și generația născută în 1990. Cu cea de jucători născuți în '94 am mers la turneul final, acum 11 ani, în Serbia. Erau, printre alții, Brănescu, Iancu, Bumbar, Steliano Filip, Darius Buia, Himcinschi…

– Cum a decurs selecția pentru naționala U19 de acum, aveți de unde alege?

– Am o arie de selecție! Am rulat nu mai puțin de 63 de jucători care au participat la meciuri de pregătire, la turnee. Unii dintre ei au peste 50 de meciuri internaționale, iar acest lucru a contat foarte mult. Ei, din acești peste 60 de jucători am ales 40 pe care i-am monitorizat până în ultima parte a pregătirii pentru Turul de Elită. Dintre cei 40, am ales 21 cu care am mers la Turul de Elită. Profit de ocazie să îi felicit încă o dată pe acești jucători și pe toți cei care au contribuit la formarea și dezvoltarea lor, antrenori, conducători, părinți. Însă, nu numai pe cei 21 de jucători care au realizat această performanță, sunt importanți și ceilalți 40 care nu au fost acum cu noi. Ei pot oricând să vină la echipa națională, deja pentru turneul final mă gândesc la vreo doi jucători care ar putea face față.

– Câți dintre ei sunt din afară?

– Am avut patru, un portar și trei jucători de câmp. L-am avut pe Mitrovic de la Genoa, pe Denis Lungu, din Austria, de la SV Kuchl… A fost al treilea portar, care a stat în tribună. Ai voie să iei în lot doar doi portari, pe al treilea îl poți aduce doar dacă se accidentează unul din ceilalți doi. Îl mai am pe Andrei Coubis, de la AC Milan și pe Mihai Luca de la Spal.

– Câți oameni aveți în staff, cum vă împărțiți să îi vedeți la lucru pe acești copii, pentru că la nivelul ăsta meciurile nu prea sunt televizate, pot fi văzuți doar cei care joacă în echipele mari la Liga 1 și Liga 2, în campionatele noastre?

– Îi am colaboratori pe Cătălin Dănilescu, pe domnul Dumitru Dumitriu, care este un om extraordinar. De asemenea, mai am antrenorii zonali, acei referenți, cum a fost și Ovidiu Tîlvan, cu care ținem legătura în permanență, și ei merg să vadă meciuri. Departamentul de scouting. În plu, dacă vreau să vedem meciuri și toți suntem ocupați, găsesc o suluție să trimit pe cineva de la altă grupă, de la Under-18 sau U16, astfel încât să acoperim cât mai bine aria asta de jucători.

– Cum vi s-a părut actuala campanie de calificare, comparativ cu altele la care ați luat pate, chiar și cu celelalte reprezentative pe care le-ați mai pregătit, mă refer la adversari, dificultatea jocurilor, rezultate…

– A fost ca și celelalte campanii, nu a fost ceva special. Jucătorii din această generație au posibilitatea, majoritatea, să joace la Liga 2, unii dintre ei chiar și la Liga 1, cum ar fi Popa de la FC ”U” Craiova 1948 și Rareș Ilie la Rapid. Ei sunt deja certitudini la Liga 1 . Mai este Radaslavescu de la Farul. Legat de Farul, acolo au mai debutat Popescu, Dănuleasa, Sîrbu. Sunt jucători care deja au debutat la Liga 1 și se pregătesc cu prima echipă. Andronache, de asemenea, tot de la Farul…

– La Turul de Elită, v-ați încălzit cu Georgia, ați bătut cu 5-1, apoi a venit Croația, șara gazdă, de asemenea victorie, cu 2-1. A fost cel mai greu meci de la acest turneu?

– N-a fost o încălzire cu Georgia, chiar dacă, până la urmă, așa pare datorită rezultatului. Această grupă a fost una extrem de echilibrată. Dacă ne gândim că Georgia s-a calificat dintr-o grupă cu Norvegia, Țara Galilor și Kosovo, dau un exemplu… Chiar și Islanda s-a calificat în dauna Sloveniei și a Lituaniei de pe locul 2, dintr-o grupă cu Italia… Italia, Slovenia și Lituania! Islanda, nu mai vorbesc! A câștigat grupa având ca adversare Scoția, Armenia și Gibraltar. Având în vedere că am avut adversare două echipe de pe locul întâi și una de pe locul doi, a fost o grupă echilibrată. Așa am considerat-o, iar până la urmă rezultatele ne-au dat dreptate. La început, toată lumea era de părere că nu e o grupă grea, dar uite că a fost o grupă extrem de echilibrată. Noi am bătut Georgia și Croația, Croația a bătut Islanda, pe urmă a făcut egal cu Georgia, Georgia a bătut Croația, Islanda ne-a bătut pe noi… Bine, a fost altceva acolo, dar, mă rog, ca rezultat… Am avut dreptate, a fost o grupă echilibrată. Din fericire pentru noi, am obținut calificarea după primele două meciuri. A fost o grupă echilibrată, în care, e clar, croații porneau ca favoriți. Țară gazdă și lotul de jucători, cu toții știm ce înseamnă Croația în fotbaluleuropean și  mondial.

”Copiii au un caracter OK și o atitudine extraordinară”

– Dat fiind faptul că acești juniori sunt la o vârstă la care trebuie avută foarte multă grijă, cât de mult contează să știi să gestionezi anumite stuații, antrenorul trebuie să fie și un bun psiholog, un părinte, când e cazul?

– Bineînțeles că există și această parte, această componentă, dar am avut și suportul unui psiholog în permanență, alături de noi, Cristina Hăzulea, de la Deva, care-i cunoaște de când erau mai mici, le știe istoricul, au fost evaluați din toate punctele de vedere, știe cam totul despre ei. E un lucru important, ca și educația, ca și formarea caracterului lor, contează, face parte din formarea și dezvoltarea lor. N-am avut niciun fel de probleme, n-am avut niciodată, au un caracter OK și o atitudine extraordinară, ceea ce este câștigul cel mai mare, zic eu. Partea cea mai frumoasă a lucrurilor este că vin cu plăcere la echipa națională, se bucură când vin la echipa națională, sunt ca frații, se îmbrățișează. Au format un grup, o familie foarte frumoasă, să știți. Când a fost pandemia și nu am putut face acțiuni, mă sunau, ”Dom' profesor, când venim, nu mai facem, ce se întâmplă, când facem, când ne-apucăm, când jucăm, când…”. Poate acesta este lucrul care îi face diferiți față de celelalte generații pe care le-am avut. Și acelea (n.a. generațiile) erau foarte bune, tot așa, dar cei de acum și-au dorit dintotdeauna să obțină o performanță, să obțină un rezultat bun. O calificare, asta a fost dorința lor cea mai mare. De când erau mici. La Under-17 și-au dorit foarte mult, atunci ne-am calificat la Turul de Elită dar din cauza pandemiei s-a anulat totul, și Elita, și Campionatul European, și turneul final.

– Asta era următoarea întrebare, cum v-a afectat pandemia de Covid-19?

– Ne-a afectat cumva, pentru că n-am mai putut să ne facem programul pe care îl planificasem și a fost dificil, dar am completat în permanență cu ședințe online și am încercat tot timpul să fiu aproape de ei prin tot felul de metode pentru a-i ține cât mai aproape de echipa națională. Până la urmă, cred că am reușit să facem acest lucru destul de bine, n-au pierdut foarte mult.

Noul obiectiv, calificarea la Mondial

– Ce așteptări aveți, atât cei din staff, cât și cei din federație de la turneul final?

– Eu, împreună cu jucătorii, îmi doresc să ne calificăm la Campionatul Mondial din Indonezia, de anul viitor. Asta înseamnă să ne clasăm cumva în primele cinci din cele opt echipe participante la turneu (n.a. la Campionatul European). Ar fi cam ieșirea din grupe obiectivul pe care ni l-am propus noi, eu împreună cu jucătorii. N-am discutat încă cu cei din federație, o să discut, este timp, dar cam acesta e obiectivul pe care ni-l dorim.

– Cum se va disputa turneul final din Slovacia?

– La turneul dinal al EURO sunt opt echipe, câte patru vor fi în fiecare grupă, se califică mai departe primele două și vor juca încrucișat în semifinale, după care se vor disputa finala mică și cea mare.

– Care sunt celelalte șapte echipe calificate?

– Sunt ceva surprize. S-au calificat Austria, Anglia, Franța, Israel, Slovacia – țara gazdă – și Italia. O grupă se joacă în iunie, cea cu Ucraina. De exemplu, nu participă Belgia, nu participă Germania, nici Spania, nu s-au calificat. Israelul e o surpriză mare. Austria s-a calificat din grupă cu Spania și Danemarca (n.a. la Turul de Elită), niște echipe foarte bune. Italia s-a calificat dintr-o grupă cu Germania și Belgia. Anglia, în detrimentul Portugaliei. Israelul a fost în grupă cu Ungaria, care este o echipă foarte bună. Au fost ceva surprize” Noi, până la urmă suntem și noi o surpriză, nu? Ne-am calificat în detrimentul Croației care, dacă o luăm așa, era una dintre favorite la calificare, nu? Cu jucători foarte buni, care joacă la echipe foarte bune, în străinătate, pe la Bayern Munchen. Au avut jucători foarte buni, e o echipă cotată foarte bine.

– Când se stabilesc grupele de la turneul final?

– Stabilirea grupelor va fi în 28 aprilie și voi participa și eu la tragerea la sorți. Se vor stabili mai multe lucruri acolo, la Bratislava. O să vedem și terenurile de joc, de antrenament, condițiile de cazare, tot ce înseamnă această tragere la sorți.

– Ce echipe preferați în grupă?

– Israelul, Slovacia, cam astea. Austria! Cred că vor intra toate echipele într-o singură urnă, nu cred că sunt favorite, pentru că sunt doar opt echipe. Dacă erau 16 echipe, intervenea acel coeficient UEFA care diferențiază echipele, dar așa, nu cred că vor fi făcute diferențe.

”Stăm binișor la acest nivel!”

– În momentul de față, din punct de vedere al coeficientului UEFA, noi cam pe unde ne situăm?

– Noi ne situăm binișor la nivelul ăsta, Under-19, pentru că am fost aproape de o calificare și cu grupa de '99, dacă vă aduceți aminte, cu echipa aia, cu Moruțan. Am condus cu 1-0 Ucraina, am pierdut în minutele de prelungire. Și un egal ne ducea la EURO atunci. La Ploiești s-a disputat meciul atunci. Pe urmă au și participat la EURO ei (n.a. România), cu tineretul. O generație bună asta, cu Moruțan.

– Apropos de calificări, tineretul lui Rădoi a mers la turneul final al Europeanului U21, unde a făcut o impresie foarte bună, apoi la Olimpiada din Japonia. Cei mari se cam lasă așteptați însă. În opinia dumneavoastră, în ce direcție credeți că se îndreaptă fotbalul românesc, în sus, sau în jos? Mai scoatem și noi capul în lume, sau mai avem de așteptat?

– Nu depinde de mine, nu depinde de noi lucruul acesta. Depinde de jucători, de alegerile pe care le fac după o astfel de competiție. Unii dintre ei nu fac alegerile potrivite, nu ajung la echipe unde să aibă continuitate, să joace meci de meci. Atunci progresul lor undeva se încetinește. În loc să aibă un progres, să fie tot timpul pe o pantă ascendentă, se opresc undeva. Acolo sunt alegerile lor, n-ai ce să le faci, nu poți să-i influențezi cu absolut nimic.

– Ce credeți că ar trebui făcut în momentul de față în fotbalul românesc pentru a lua un plus de valoare? Unde se greșește?

– La nivel de juniori, de tineret, lucrurile merg bine până la un anumit nivel. Undeva însă se opresc. Aici va trebui să vedem, de ce se opresc. M-am tot gândit! Pe undeva, cred că asta este. După un Campionat European foarte bun făcut la tineret, vă aduceți aminte, am crezut că toți jucătorii rup norii, se transferă la echipe foarte bune sau, eu știu… Nu s-a întâmplat așa! Dimpotrivă, unii dintre ei nici n-au mai jucat măcar la Liga 1, nu? Atunci, ceva, undeva se rupe, se întrerupe, ca să zic așa. E foarye greu, trebuie timp să revii mai departe.

– Credeți că modelul de acum câțiva ani, când în paralel cu campionatul propriu-zis era și cel de tineret-speranțe, ar fi bun acum în fotbalul românesc, ar trebui reînființat?

– Nu știu, există acum Liga Elitelor, un campionat la fel de puternic, care aliniază cele mai bune echipe, cele mai bune academii. Tot ca un fel de campionat de tineret este și acesta. Mai există Liga 2, care nu e rea, numai și aici jucătorii… E important să joace, asta e ideea. Eu am pățit asta! M-am dus la Sportul Studențesc. Am terminat junioratul, am fost la echipa națională, am fost la Campionatul European din Anglia, în 1983, cu Hagi, cu toată lumea în lotul acela celebru de juniori nemaipomeniți… După care, alegerile pe care le-am făcut… Eu m-am dus la Sportul Studențesc, dr n-am avut nicio șansă să joc acolo. Erau Mircea Sandu, Coraș, Terheș, echipa aia de aur a lor, Cazan, Iorgulescu și așa mai departe. Toți care făcuseră o echipă extraordinară, formudabilă. Ce șanse aveam eu să joc? Numai că mie nu mi-a căzut trena și am venit să joc la Sibiu și am jucat la liga a doua. Așa poate ar trebui să gândească, să nu considere că fac un pas înapoi. Du-te și joacă la Liga 2 pentru că, dacă joci meci de meci un an, doi ani, ai 19 ani… De la 21 de ani, eu spun că te vede cineva, te ia o echipă, n-ai cum să nu…

”Am avut încredere că putem îndeplini obiectivul, calificarea la turneul final”

– Făcând o paralelă în timp, cum era pe vremea lui Adi Văsîi, junior fiind încă, luat la prima echipă a Sportului, și acum, vreau să facem referire la mentalitatea fotbalistului tânăr, ca și comportament în vestiar. Pe vremea dumneavoastră, mi-au povestit alți foști fotbaliști, ajunși acum la 55-60 de ani, când pășeau în vestiar, juniori fiind, sau la primul an de seniorat, aveau locul lor, mai retras, într-un colț, pe când acum am auzit de destule cazuri în care tupeul e la el acasă la cei mai tineri, nu mai țin cont că au ajuns să se dezechipeze în același vestiar cu jucători care au o anumită experiență, câțiva ani în plus și mult mai multe meciuri, cum se spune, în ghete?

– Nu am avut lucruri de genul ăsta. Acum, când îi întreb pe jucătorii de la lot, pentru că-i mai întreb cum se simt la echipele lor de club, cum e, care e atmosfera, nu se plânge nimeni, sunt respectați, vorbesc de Rareș Ilie (n.a. de la Rapid), sau de Popa (n.a. FC ”U” Craiova 1948), sau de cei de la Farul Constanța. Nu există, se comportă normal cu ei, respectul este reciproc, din punctul ăsta de vedere nu sunt probleme. 

– Cum vă simțiți ca primul selecționer care duce naționala U19 la un turneu final al EURO, din teren practic, pentru că această națională a mai fost la un turneu final, dar din postura de gazdă?

– Mă simt foarte bine. Am avut încredere că pot face acest lucru, pot îndeplini acest obiectiv. Cred că și încrederea pe care am avut-o în jucători și în evoluția lor în acești ani s-a văzut progresul pe care l-au făcut an de an, cum au crescut, cum s-au dezvoltat, le-a dat așa, o încredere pe care, la rândul meu, am transmis-o jucătorilor și cluburilor. Nu ne-am dus ca mielul la tăiat (n.a. la Turul de Elită), ne-am dus în Croația să obținem calificarea. Ăsta a fost crezul nostru. ”Ce facem?” ”Mergem să ne calificăm, indiferent cu ce echipe jucăm!” La fel o să mergem și la turneul final. O să vedem, e fotbal, vezi că sunt tot felul de lucruri pe care nu le poți anticipa, dar să sperăm că vom face un turneu final bun și că ne vom califica la Campionatul Mondial unde, de asemenea, va fi o premieră pentru fotbalul românesc.

– Care e persoana cea mai importantă care v-a felicitat după calificarea la turneul final?

– Toată lumea ne-a felicitat și le mulțumesc pe această cale tuturoro celor care ne-au felicitat, tuturor celor care ne-au ajutat, ne-au susținut, au avut încredere în noi.

Jucători sibieni la lot

– La Turul de Elită, de la echipele sibiene l-ați avut în lot pe Alexandru Pantea, fundașul dreapta de la FC Hermannstadt. De-a lungul acestei campanii au mai fost și alți jucători de la FC Hermannstadt, Gaz Metan și CSC Șelimbăr?

– Au mai fost Antone și Vecerdea de la Șelimbăr…

– Alex Luca, tot de la Șelimbăr?

– Luca este cu un an mai mic, dar este un jucător foarte bun, unul dintre cei care promit foarte mult, care cu siguranță vor progresa foarte bine. Mai bine spus, a progresat foarte mult în această perioadă, eu îl urmăresc cu plăcere. Și astăzi (n.a. sâmbătă, în victoria CSC-ului cu 5-0 la Călărași) a jucat foarte bine. Am avut și de la Mediaș jucători, pe Avram, pe Dogaru. Am rulat foarte mulți jucători. Pe Avram cred că l-am luat și la un turneu afară.

– Apropos de Mediaș, ce părere aveți, faptul că au fost aruncați în focul Ligii 1 atât de fragezi, de tineri, îi poate afecta pe juniorii Gazului că pierd meci de meci, uneori la diferențe mai mari, sau îi călește, îi pregătește pentru viitor, le e benefic?

– În niciun caz nu-i poate căli și nu știu dacă călitul ăsta se potrivește progresului lor ca jucători. Pare așa, la prima vedere, că ar fi o șansă bună pentru ei acum, că joacă câteva meciuri la Liga 1, dar nu, nu este așa. Este clar că nu e bine ce se întâmplă acolo și mi-aș dori să se rezolve odată toate problemele și să se revină la o normalitate. Gaz Metan este un club frumos, un club care a avut rezultate în fotbalul românesc și e păcat să dispară, să aibă soarta Interului de acum douăzeci de ani.

– Urmărești și ce se întâmplă acasă, la Sibiu?

– Da', cum să nu? Îmi place de Hermannstadt că e acolo sus și îmi doresc să promoveze, le țin pumnii. De asemenea, Șelimbărul este o echipă frumoasă, cu oameni tineri acolo, care vor să facă o treabă bună. Sunt bucuros când văd lucruri de genul ăsta. Este un club bine organizat și o să fie în continuare și mai organizat, trebuie să aibă răbdare, de-abia au promovat, sunt la primul an în Liga 2. Va fi și mai bine! Sunt la început. Mă bucur pentru reușitele lor. Dacă am avea o echipă, Hermannstadt-ul în Liga 1, Șelimbărul în Liga 2, vine din spate Interul. E bine să vină din spate și ia, iar atunci, cu trei echipe aici, în preajma Sibiului, poate și Mediașul să facă ceva, iacătă, ca și județ nu stăm chiar rău, stăm chiar bine față de alte județe, nu? Depinde de modul în care ne organizăm, ca și cluburi, trebuie să fie foarte atenți.

Ar putea aduce naționala U19 la Sibiu

– Stadionul l-ați văzut, cât de mult au avansat lucrările?

– Am văzut în poze, am văzut și construcția, tot trec pe acolo când merg în parc. Foarte frumos! Cred că va fi unul dintre cele mai frumoase stadioane. Eu mă laud că Sibiul va avea cel mai frumos stadion, cel mai cochet. Mă mai rând cu colegii mei de la federație, ei zic că ”Giuleștiul” sau ”Arculd e Triumf” sunt cele mai… Le zic ”Hai mă, lăsați-mă cu astea, Sibiul, zic eu, va fi cel mai frumos stadion!” Frumos, cochet, aranjat… Fiecare ne mândrim cu ale noastre, știi cum e…

– Veți încerca să aduceți reprezentativa U19 a României pentru un meci pe ”Municipal”, când va fi gata?

– Nu avem cum acum. Dacă dă Dumnezeu și ne vom califica la Campionatul Mondial… În vară se termină construcția stadionului, parcă așa e preconizat, iar dacă eu o să mai rămân la echipa națională, da, aș aduce echipa națională pentru un meci la Sibiu. Avem aeroport, avem tot ce ne trebuie. Dar, înainte de EURO, nu este posibil, am deja un program stabilit până în vară. Unii jucători termină campionatul în 7 mai, alții o săptămână mai târziu, alții pe 21 mai și atunci e complicat un pic. Vom face două stagii de pregătire, trebuie să gândim bine acest Campionat European.

– O ultimă întrebare, cum toții suntem oripilați de ce vedem la televizor, de ce aflăm din mass-media despre războiul acesta din Ucraina… Aveți priteni, foști colegi, foști jucători, cineva cu care ții legătura legat de aceste evenimente reprobabile?

– Nu, nu, nu, în partea aia chiar nu am.

– Ce părere aveți despre ce se întâmplă.

– Aștept să se termine odată. E un coșmar. Aștept să se termine odată, să ne reluăm viața normală, ca și după pandemie, să ne reluăm viața și după războiul ăsta care e aici, foarte aproape de noi. Să dea Dumnezeu să se termine cu bine.