A absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu în anul 2002, pe vremea când locuia într-un bloc-turn de lângă Școala Generală nr. 21. A plecat la Cluj, la Facultatea de Arhitectură și Urbanism, după ce a avut o revelație văzând desenele făcute de o verișoară ce aspira să devină arhitect. Asta, deși era olimpică la biologie și visa să devină medic. După cei 6 ani de studiu la Cluj, se duce în Franța unde își continuă formarea la Școala de arhitectură Paris Belleville. 

Încă din anii studenției, pe lângă planșeta de proiectare, în „arsenal” i-au apărut casca de protecție și cizmele de șantier. Asta pentru că în anul III de facultate a participat la amenajarea interioară a Spitalului „Polisano” din Sibiu. A fost primul contact pe care l-a avut cu arhitectura medicală.

Raluca Șoaită este o sibiancă mândră de locul în care s-a născut și, totodată, este  fondatoarea singurei firme de arhitectură medicală din România. Este consultant al Băncii Mondiale în privința reformei sectorului sanitar românesc și este mândră că a dat formă și fond Spitalului Nou de la „Marie Curie” clădit în București de Asociația „Dăruiește Viață”, în folosul copiilor suferinzi de cancer.

Un alt proiect de suflet este Noul Spital Clinic Județean de Urgență Sibiu, pe care Raluca Șoaită, împreună cu întreaga echipă de la „Tesseract Architecture”, l-a gândit și proiectat pentru tratarea sibienilor și nu numai.

Am dorit să aflăm cine și ce este în spatele viitorului spital al Sibiului, demers redat în următorul interviu:

Rep.: Conduceți un studio de arhitectură medicală. Cumva, acest concept este de nișă pe piața românească și chiar est-europeană. Aveți în echipă arhitecți, ingineri și chiar un epidemiolog. Cum sunteți priviți de autoritățile și instituțiile ce promovează construcția de unități medicale?

R.Ș: Sunt un arhitect specializat în proiectarea de spaţii medicale şi în cei 16 ani de proiectare am participat la designul a peste 1 milion de mp de astfel de spaţii. 

Am fondat biroul de proiectare „Tesseract Architecture” în 2015, pentru ca acesta să ofere servicii de design și consultanţă în domeniul medical. În echipa noastră, zi de zi se dezbate, se pun întrebări, se face cercetare, se proiectează în acest domeniu.

În România, astfel de servicii nişate sunt greu de găsit pentru că, până de curând, nu au fost rentabile din simplul motiv că s-au construit foarte puţine spitale. O mare parte din autorităţile şi instituţiile ce promovează construcţia de unităţi medicale nu ştie că folosirea unei astfel de echipe, cu experienţă, ajută la reducerea costurilor, termenelor de execuţie şi la evitarea erorilor de proiectare. Cei care înţeleg însă ce putem oferi, se bucură de serviciile noastre, ne recomandă mai departe şi revin.

Rep.: Întrebarea inițială are legătură cu faptul că normativele naționale din domeniul construcțiilor medicale sunt elaborate în anii 70 și actualizate, pe alocuri, în urmă cu aproape 25 de ani. Câtă „larghețe” aveți în a promova proiecte care să corespundă nevoilor actuale ale societății cât și ale actului medical modern?

R.Ș.: Din păcate, normativele şi legislaţia actuală nu sunt foarte permisive şi nici actualizate. Unele dintre ele chiar promovează soluţii învechite şi de neutilizat în prezent. Din fericire, NP015, care este Normativul de proiectare pentru unităţi medicale, este în curs de modificare. Sperăm că şi restul legislaţiei îl va urma.

„Negociem” deseori cu autorităţile de avizare funcţiuni, spaţii, soluţii sau materiale noi pentru România. Unele soluții rezultă din analiza tendinţelor şi practicilor la nivel internaţional, altele din nevoile specifice utilizatorilor din România care pot fi pacienţi, personal medical, vizitatori sau însoţitori. Sunt nevoi pe care le identificăm prin dialog permanent cu aceştia. 

Ca să se înţeleagă mai bine, voi da câteva exemple din cadrul proiectării extinderii spitalului „Marie Curie” din Bucureşti: în perioada de realizare a conceptului, am organizat ateliere cu pacienţii şi părinţii, care au trecut prin secţia de oncologie din acest spital. Concluziile rezultate din aceste ateliere au fost folosite la proiectarea extinderii. 

O mare parte dintre pacienţii copii povesteau despre cum unul din neajunsurile spitalului era plictiseala, iar altul faptul că aveau foarte mult timp pentru a se gândi la suferinţa lor. Am rezolvat această nevoie prin introducerea spaţiilor de joacă tematice în cadrul spitalului, astfel încât, între tratamente, aceștia să fie ocupați cu activităţi. 

Părinţii au nevoie de un somn odihnitor ca să poată fi alături de copii, ori aceştia dormeau cu copiii în pat sau pe scaune. Aşa că am propus ca fiecare pat de copil să aibă şi un pat de însoţitor alături. De asemenea, părinţii au nevoie de un spaţiu unde să se retragă, să socializeze, uneori chiar să lucreze pentru că o parte dintre ei îşi păstrează serviciul pentru a susţine financiar familia. Am realizat la intrarea în secţie un astfel de spaţiu, neprevăzut, de altfel, în normative, însă foarte necesar. 

Aceste soluţii le folosim azi în toate proiectele noastre.

Rep.: Sunteți șeful de proiect al Noului Spital Județean Sibiu. Dincolo de faptul că sunteți sibiancă, ce vă „mână în luptă”? Întreb în contextul în care, așa cum ați arătat, studioul dumneavoastră de arhitectură are în spate peste 1 milion de mp de facilități medicale proiectați atât în țară, cât și în Europa. 

R.Ș.: Mi-am dorit foarte mult să particip la acest proiect pentru că se adresează comunității în care am crescut, în care familia mea locuieşte. Mă bucur că pot să dau ceva înapoi acestei comunităţi în care am fost formată. 

Pe lângă acest lucru, ştiu că România are nevoie de infrastructură medicală nouă. Problema principală a spitalelor publice româneşti este că sunt deja foarte vechi, realizate în urmă cu cinci decenii, un secol sau chiar două cum este cel de la Sibiu, acestea nu mai respectă condiţiile epidemiologice de azi, nu mai pot susţine aparatura modernă, sunt mari consumatoare de energie, iar toate aceste neajunsuri pot duce la tragedii. Am văzut cu toţii incendiile din ultima vreme sau problemele legate de infecţiile nozocomiale. Acestea sunt urmare, în mare parte, a unei infrastructuri învechite şi neconforme. Pentru ca schimbarea să aibă loc, trebuie să luăm atitudine; nu se mai poate să ne gândim că „merge şi aşa”. Un spital nou construit, precum cel de la Sibiu, poate să fie parte a unei astfel de schimbări, poate deveni un model pentru întreaga ţară.

Rep: S-a discutat mult pe tema capacității Noului Spital Județean Sibiu. Sunt voci care spun că-i prea mare sau, din contră, că este prea mic. Ori, că trebuia menținut în funcțiune actualul spital, în forma pe care cu toții o cunoaștem, cu locații multiple. Care este poziția dumneavoastră, ca specialist în domeniul proiectării de facilități medicale?

R.Ș.: Echipa din Consiliul Judeţean Sibiu a urmărit o serie de paşi importanţi în realizarea de spitale, pe care rar îi vezi parcurşi în România şi peste care niciun proiect de spital nu ar trebui să sară.

 Primul pe care l-aș menționa a fost realizarea unei analize a nevoilor pe baza căreia să se construiască un proiect medical, iar în faza iniţială a proiectului s-au realizat studii de servicii medicale pentru ambele spitale, de adulți şi de copii. În cadrul acestor studii s-au analizat datele statistice culese în zona Sibiului, cu scopul de a determina nevoia reală de servicii medicale ce trebuie cuprinse în acest spital pentru ca el să fie eficient în deservirea populaţiei căreia i se adresează. S-au analizat mortalitatea, natalitatea, îmbătrânirea la nivel local şi naţional, cât și indicatorii unităţilor medicale existente în zonă, fenomenele de migraţie dintre diferitele judeţe şi unităţi medicale, politicile naţionale şi interacţiunile posibile cu acestea, patologiile predominante şi cauzele lor etc. Din această analiză a rezultat un spital eficient care nu va fi nici prea mare şi nici prea mic.

Al doilea pas firesc a fost alcătuirea unei echipe în cadrul Consiliului Județean Sibiu care să înţeleagă, să poată organiza şi dezvolta proiectul. S-a format, astfel, o echipă de implementare care are experienţă în proiecte mari, în administraţie, dar şi experienţă tehnică. Această echipă a facilitat discuţiile la nivel intern, dar şi la nivel local și național, cu autorităţile competente. A integrat în echipă şi personalul de conducere şi decizie al spitalelor, s-a documentat şi a luat decizii rapide în ceea ce privește diversele soluţii tehnice propuse de proiectant, formând astfel şi o echipă capabilă să organizeze următoarele etape. Am încredere că această echipă va oferi comunităţii sibiene, inclusiv familiei mele, un spital gândit pentru nevoile acesteia.

Ajungem la un al treilea pas ce a vizat alegerea unei strategii de investiţii pe termen lung pentru că, în cadrul unui proiect de spital, construirea este doar o etapă. Cheltuielile mari, precum şi eficientizarea lor urmează în perioada de utilizare. Evaluarea nevoilor financiare de utilizare şi sustenabilitatea resurselor sunt abordate încă din faza studiului de fezabilitate. Un spital de tip pavilionar este ineficient pentru o clădire de spital judeţean, atât din perspectiva costurilor de întreţinere şi mentenanță, cât şi din cea a distanţelor parcurse de pacienţi şi personalul medical. 

A urmat alegerea unei echipe de proiectare cu experienţă. Proiectarea de spitale trebuie să se facă de către proiectanţi specializaţi, cu experienţă, pentru că un spital nu seamănă cu nici o altă clădire şi gradul de complexitate este ridicat. Proiectarea spitalelor nu trebuie făcută după ureche. Proiectarea unităţilor medicale aduce împreună foarte multe specialităti, şeful de proiect coordonează echipe mari şi diverse şi astfel, capacitatea lui de înțelegere trebuie să fie amplă şi poate veni doar dintr-o vastă experienţă în domeniu. Dacă nu se lucrează cu specialişti care au mai făcut astfel de proiecte, se cheltuiesc bani mai mulţi, timpul de proiectare şi execuţie al lucrărilor se prelungeşte, se fac erori care nu mai pot fi remediate ulterior, rezultând fluxuri medicale neadecvate și o utilizare proastă a spațiului final de către pacienţi şi personalul medical. Toate acestea pot duce la greșeli, la frustrări şi uneori la tragedii.

Rep.: Ce ar trebui să știm noi, sibienii, despre Noul Spital Clinic Județean de Urgență? Dacă aș ajunge în postura de pacient, de ce mi-ar fi mai bine în locația gândită de dumneavoastră?

R.Ș.: Spitalul este proiectat având pacientul și medicii în centru. Pe lângă respectarea circuitelor, a nevoilor tehnice impuse de complexitatea acestui tip de clădire, când proiectăm spitale avem în minte, în primul rând, utilizatorul, respectiv nevoile sale directe. Astfel, acest spital va fi deosebit prin felul în care am umanizat clădirea. Spitalul va fi realizat la scară umană, uşor de străbătut, cu noduri de circulaţie verticale şi orizontale uşor de reperat şi de înţeles. Amenajarea va fi prietenoasă cu utilizatorii, materialele reflectând mediul înconjurător, natura, pentru că apelăm la lemn, piatră, vegetație, culorile acestora fiind plăcute. Am integrat şi un design biofilic, prin realizarea de grădini cu acces pentru pacienţi, personal sau vizitatori și însoţitori sau prin realizarea de inserţii vegetale la interior, plante vii în zonele în care ne este permis sau materiale cu motive vegetale în celelalte zone. 

Rep.: Puneți accent pe design biofilic, în sensul în care aduceți natura printre pacienți și medici. În plus, combinația de forme și culori, alunecă cumva înspre artă. Ar trebui să ne gândim că propuneți și o formă complementară de terapie? Pot natura și arta să sprijine actul medical?

R.Ș.: Legătura dintre designul interior şi starea noastră emoţională a fost şi este îndelung cercetată, mai ales în ultima vreme, datorită dezvoltării rapide a neuroştiinţei. Culorile, materialele, stilurile de design ne influenţează starea de bine, conceptul fiind deja preluat în multe proiecte de amenajare de interior. Culorile influențează diferit psihicul: dacă albastrul calmează, verdele crud dă energie. Totodată, galbenul transmite speranţă şi optimism, iar o încăpere foarte luminată oferă o stare de veselie. Apropierea de plante creşte puterea de concentrare şi stimulează memoria. Prezenţa florilor, a plantelor în încăpere, reduce stresul. Arta, în toate formele ei, adusă în spaţiile medicale, oferă, pe lângă diversificarea activităţilor şi ocuparea timpului pacienţilor, posibilitatea de terapie prin frumos.

În spaţiul medical, unde pacientul are nevoie şi mai mare de un suport emoţional, amenajarea de interior poate avea un aport semnificativ la îmbunătățirea stării sale psihice. Astfel, umanizarea spaţiilor vine ca un catalizator pentru vindecare.

Rep.: Din ceea ce Consiliul Județean Sibiu a prezentat public, avem imaginea unui spital aflat cu mult înaintea realităților de zi cu zi, în care sistemul medical românesc se luptă pentru supraviețuire. Ați propus aici, la Sibiu, un concept medical total diferit, cu spații interconectate, circuite separate, centru de cercetare, centru de Mari Arși. Acestor aspecte de ordin medical li se adaugă un concept inovativ de management al clădirii, cu accent pe eficiență energetică. Unde ne aflăm cu acest Nou Spital Județean în raport cu alte unități medicale din România sau din lume?

R.Ș.: Dacă ne uităm la nivel european, proiectul propus pentru spitalul de aici, de la Sibiu, se poate compara cu oricare dintre spitalele noi ale Europei. Soluțiile propuse în acest proiect sunt actuale, atât din punct de vedere tehnic şi medical, cât şi din punct de vedere arhitectural. La nivelul României, acesta ar trebui să devină un exemplu de bune practici şi ar putea fi un model pentru alte proiecte, setând un standard de referinţă pentru normalitate.

Rep.: În încheiere: vă rog să oferiți 3 motive pentru care sibienii, fie ei cetățeni sau, de ce nu, aleși ai acestora, ar trebui să susțină construirea Noului Spital Județean.

R.Ș.: Primul și cel mai important motiv este nevoia construirii acestuia. Spitalul actual nu este conform pentru zilele noastre. Desfăşurarea activităţii într-un spital care nu respectă normele de siguranţă în exploatare, normele ISU sau cele de sănătate publică, poate duce la evenimente neplăcute şi chiar la tragedii. Pe lângă aceste aspecte, clădirile prezintă o infrastructură veche de instalaţii, care produce costuri inutile şi care nu se poate remedia într-un mod eficient. 

Al doilea motiv este acela că proiectul este unul matur, are o autorizaţie de construire iar execuţia lui poate începe foarte repede. A fost realizat de o echipă de proiectare cu experienţă şi poate deveni un model de urmat pentru celelalte proiecte ale României. În plus, echipa care l-a adus în stadiul actual îşi doreşte realizarea lui şi face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple. 

Apoi, al treilea motiv este că un astfel de proiect aduce cu siguranță  schimbări benefice unei comunităţi, atât prin faptul că vizează  sănătatea acesteia, cât şi prin faptul că ridică standardul de viaţă al tuturor locuitorilor județului Sibiu.