Subiecte care NU interesează

Am înţeles care sunt temele obligatorii ale actualităţii româneşti de iarnă pandilită. Pentru că lupta împotriva speciei inferioare a nevaccinaţilor a luat o pauză, deoarece mulţi "imunizaţi" stau acasă şi salvează vieţi că-s cam infectaţi. Pentru că, în generozitatea sa, Comandantul Acţiunii, Raed Arafat, a permis şi plebei fără certificate verzi să mai dea o tură prin magazinele alimentare din mall-uri, evident cu măsurile aferente, că mai lipseşte pază din aia cu câini, ca în filmele de război. Pentru că nu există scumpiri la energie, care scumpiri nu sunt absolut deloc din cauza UE care impune certificatele de emisie de carbon. Pentru că nu e bulibăşeală cu facturile la energie şi cu plafonarea lor şi nu e deloc vorba de scumpiri pe bandă rulantă la toate. Pentru că nu avem un certificat verde care nu mai ştiu cât de util e, vezi motivele de mai sus cu imunizaţii infectaţi. Pentru că nu contează că se fac praf spaţii verzi dar se implementează rahaturi "verzi" cu trotinete sau biciclete care împut trotuarele prin prezenţă. Pentru că se invocă Europa şi "valorile" ei la orice paranghelie, mai ales când e vorba de "alinierea preţurilor", dar nu se spune nimic despre cât e un salariu acolo, la valoarea mea valoarea mea europeană.   

Ei bine acestea sunt subiecte care nu interesează. Ce ar trebui să vă intereseze? Păi să bociţi de mila fraţilor ucrainieni care nu mai pot ei săracii de la atâţia ruşi. Eventual să trimiteţi şi un ultimatul lui Putin, că să-şi vadă de ale lui, aşa cum în vremea lui Ceauşescu, colectivele de oameni ai muncii cereau SUA oprirea cursei înarmărilor şi încetarea războiului în Vietnam strigând "Jos bomba cu neutroni!". Nu eşti om de lume bună dacă nu îi înjuri pe ruşi şi pe Putin sau nu postezi ceva belicos la adresa, deşi tu tresari de frică dacă bubuie o petardă întârziată printre blocuri şi eviţi să te iei de un puber care aruncă o hârtie pe jos ca să nu ţi-o auzi sau chiar iei. Un alt subiect obligatoriu pentru tine este ce "AUR e un partid de extremă dreaptă în slujba Moscovei", care a devenit un fel de mantră pentru toţi politicienii şi jurnaliştii pro-Sistem, ca aia cu "Dragnea a furat de la copii". Fanii sportului pot să aplaude victoria lui Rafa la Australian Open, evident, cu obligatoriul "normal că a câştigat că doar e vaccinat" şi ceva înjurături la adresa lui Djokovici care nu respectă legile "bune-rele cum sunt dar trebuiesc respectate".
Poţi vorbi despre revolta antivaccinistă a truckerilor din Canada, dar aşa, preucm vorbeau feseniştii despre Golaniada din Piaţa Unievrsităţii: că fac murdărie pe jos, pe mijloc şi pe sus, că tulbură liniştea oamenilor de bine care merg la servici pentru că ei au un servici şi o situaţie nu-s golani şi curve, pentru inspiraţie vezi pe Digi ştirea cu "Camionagiii din Ottawa nu mai au voie să claxoneze 10 zile. Locuitorii deveniseră furioși din cauza zgomotelor de la sutele de camioane". Adică nu mai vorbi de canadieni sau alţi europeni care ies în stradă, sunt nişte conspiraţionişti de extremă dreaptă.  
Aşa că dragă consumatorule de ştiri care ai impresia că eşti informat, aigrijă să comentazi doar unde trebuie, la ştirile care trebuie şi mai ales ce trebuie. Restul de subiecte ori nu se egzistă, ori nu interesează.

Cioloş nu mai e cu Barna, dar nu ştiu dacă suferim prea tare din cauza asta

O poveste casnică de partid, dar cu oameni foarte mediatizaţi, a devenit deschidere de buletin de ştiri. Dacian Cioloş a plecat de la conducerea USR-PLUS. Oau. Păi de ce a plecat? Pentru că el a propus ceva, adică mai multe ceva-uri, şi, în modul normal democratic şi cu respect pentru opinia celuilalt cu care ne-am obişnuit, a condiţionat prezenţa sa în partid de aprobarea ceva-urilor ălora. Tot în modul normal democratic şi cu respect pentru opinia celuilalt cu care ne-am obişnuit, Biroul Naţional al USR a spus că nu, în speranţa ca Cioloş să plece. Ceeea ce s-a şi întâmplat.

Eu, conform stilului propriu, am o simpatie pentru învinşi. Aproape eram gata să-l compătimesc pe Dacian Julien Cioloş şi să înfierez nedreptăţile de partid şi luptele intestine din sânul Uniunii, dacă nu mi-aş fi amintit de ce ne pregăteau băieţii de la USR-PLUS după criza comic-guvernamentală în care USR-PLUS a plecat de la putere deşi ştie toată lumea cum a ajuns acolo (şi cine nu crede, ia să vedem rezultatul alegerilor). Atunci s-au cerut, de la partide, când s-a făcut pretextuld e a-l pune pe Ciucă premier, programe de guvernare de la partide. USR-PLUS, prin Dacian Cioloş, a venit cu ceva de neuitat.

Sub titlul pompos de "Un guvern al responsabilităţii naţionale", şi la capitolul mai tehnic numit "Criza sanitară – măsuri urgente pentru gestionarea pandemiei", se propunea, "pe termen scurt", ţineţi-vă bine şi mestecaţi ceva ca să vi se echilibreze presiunea- cap, "Urgentarea solicitării de ajutor extern prin mecanismul european de protecţie civilă şi nu numai", adică veşnica milogeală la vestici care cu cât e mai gratis, cu atât te costă mai mult. Apoi, o apologie a certificatului verde doar din motivul existenţei lui şi de FORŢAREA indirectă a cetăţenilor să se vaccineze de dragul certificatului verde şi de teama concedierii. Astfel, evenimentele sociale şi activităţile "neesenţiale în spaţiu public" erau condiţionate de "prezentarea certificatului verde"; Accesul în spaţii închise "neesenţiale" tot cu certificat verde, ca şi în malluri, în weekend (la faza asta au fost blânzi faţă de ăştialalţi deştepţi). O altă idee creaţă era ridicarea restricţiilor condiţionată ŞI DE rata de vaccinare. Apoi era IMPUNEREA certificatului verde la locul de muncă pentru toţi angajaţii "din sistemul public" şi privaţii care "intră în contact cu publicul", în caz contrar fiind invocată concedierea. Mai dorea USR să se mai bage ceva bani publici în ONG-urile pe sistem, prin "implicarea societăţii civile în promovarea vaccinării, prin crearea unui fond din care să fie finanţate proiecte de promovare", blablabla. Alte măsurid emne de Coreea de Nord erau "Sancţiuni pentru medicii care răspândesc în spaţiul public mesaje antivaccinare" şi "Eliminarea indemnizatiei pentru concediu de carantină pentru persoanele nevaccinate". Deci scuze, aici treaba cu compasiunea nu mai ţine. Nu ar avea nici 1 mm de motiv.

Ghinionul de a visa şi de cere ce nu e de cerut

Va spune lumea, (dacă va fi interesată), că da ce a propus dom'le Cioloş aşa de revoltător de s-a lăsat cu scandal? Nu trebuie să ai doctoratul în partide cu oameni noi în politică să nu vezi că acolo dominantă este tabăra Dan Barna, care nu prea acceptă concurenţă. Iar Dacian Julien, prin propunerile lui, a atentat la integritatea structurii şi risca să facă un USR mai altfel decât cel pe care îl ştim.
În documentul "Porgramul preşedintelui Dacian Cioloş 2022-2023", preşedintele Dacian Cioloş, propunea, în cele 15 pagini ale sale, nişte apropape blasfemii: "Transparentizare completă a modului de funcţionare a organelor partidului, începând cu activitatea Biroului Naţional, care trebuie să-și facă publice dezbaterile, concluziile si deciziile". Ups. "Reorganizarea departamentelor interne ale partidului, prin reorganizarea Secretariatului General USR (funcţia de Secretar General va fi reevaluată și scoasă la concurs). Ups 2. "Alegeri interne curate, transparente, auditabile". Ups 3-5, asta pentru cuvântul acela "auditabile" care ar însemna ca ele să fie auditate de nişte structuri externe partidului cumva? Plus că "Moratoriu pe toate acţiunile de excludere pe motiv de „delict de opinie”, ceea ce era ceva specific Uniunii. Şi aici nu mai e spaţiu de atâtea Ups-uri

Citind programul lui Cioloş, realizez că omul chiar dorea ceva cu partidul acesta. Uite, de exemplu, spunea despre "reconectarea cu cetăţenii" şi chiar solicitarea părerii lor cu privire la "de ce merge prost în partid" de zici că recitesc "Clipa" de Dinu Săraru. Care cetăţeni, aş spune eu? Cel la care Dan Barna se răţoia că "E de neacceptat ca exact acei copii care sunt cei mai vulnerabili să nu poată participa (la orele de aşa-uisă "educaţie"sexuală., n.n.) pentru că părinţii lor nu sunt conectaţi la agenda publică, ca să fiu elegant". Şi că  "Trebuie să ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor (sl. ns)". Cetăţenii care, dacă te criticau, toţi ultraşii de partid îţi săreau la cap că eşti pesedist iar acum aurist? Cetăţenii "beneficiari" de riscul de a fi concediaţi din cauza unei ţâdule verzi? Ăia în care s-a aruncat cu monede spre bucuria lui Cosette Chichirău? În fine, hai să zicem că s-a făcut un pas in faţă prin invitarea mea pe grupul "USR PLUS pentru Sibiu", (ho, nu mă dau mare, numa' zic) ei ştiindu-mă cine sunt. Cu acastă ocazie le mulţumesc şi le spun că e cam sărăcuţ pe acolo, mai ales în privinţa lui "pentru Sibiu", că pentru Sibiu mă aliez şi cu USR PLUS la o adică, să pice comentatorul Kokos în confuzie.  

Să continuăm. Cioloş mai propunea "Dialog structurat cu societatea civilă și cu mediul de afaceri pentru argumentarea și validarea politicilor publice înainte ca ele să fie prezentate ca
acţiuni politice". Şi că "Avem nevoie de transparenţă și de predictibilitate, asigurate
prin dialog permanent cu beneficiarii direcţi ai politicilor noastre". Deci beficiarii sunt ONG-urile şi "antreprenorii". Contribuabilul, salut calu', nu e important. Şi te miri de ce panta căderii lor e tot mai abruptă.
Cioloş mai voia ca USR-PLUS să ajungă la guvernare, probabil nevăzând locul partidului în sondaje: "Formarea unui guvern alternativ, cu expertizã recunoscutã pe fiecare domeniu de politici publice". Alta: "Atragerea de personalităţi publice cu notorietate care au demonstrat viziune şi competenţă şi care sã se alãture fie în selectarea, fie în structura acestui guvern alternativ". Şi: "Creionarea unei noi structuri de guvern, suplă, adaptată la noile tendinţe şi provocări economice şi sociale". Aha. Păi măi domnilor şi doamnelor şi alte gendere asumate, NU AŢI FOST LA GUVERNARE? Ce v-a oprit? Cîţu? Ciumaroşie? Preşedintele meu?

Ei, asta a durut…

Tot în programul preşedintelui, acum ex-preşedinte, Cioloş a fost o chestie cu dedicaţie, de picat din junglă să fi fost şi tot te prindeai pentru cine era. Auziţi aici "Suntem într-un moment în care delictul de opinie și, mai ales, critica internă au ajuns însă să fie folosite ca justificări pentru a îndepărta colegi sau grupuri de colegi pentru singurul motiv că nu sunt de acord cu opinia majorităţii. Or, asta eu, ca președinte, nu pot accepta. Nu putem fi expresia unei democraţii funcţionale fără ca în interiorul partidului nostru să fim în acest fel". Hai să ne amintim de tpoate campaniile de "demascare", mai tari ca cele din vremea comuniştilor ale celor care fluierau în biserică, pardon în sediu sau băteau în contratimp pasul de defilare. Cioloş propunea, nici mai mult nici mai puţin, o adevărată perestroika: "Oprirea imediată a tuturor proceselor de excludere și de acuzare a colegilor de partid de trădare sau insubordonare. Delictul de opinie trebuie eliminat din comportamentul partidului nostru". În plus, mai propunea "un proces dedicat întoarcerii în partid a persoanelor excluse sau suspendate din motive de luptă internă. Politica are suficiente mecanisme la îndemână pentru a regla diferende de opinie prin vot în cazul alegerilor interne sau prin neasocierea în cadrul acţiunilor interne cu cei care greșesc sau nu sunt interesaţi de bunul mers al partidului. Procesul de excludere sau suspendare a devenit o armă politică pe care trebuie să o scoatem din comportamentul intern".
Ei, asta a durut, nu? Deja citesc pe grupurile de susţinători ai lor că că "Cioloş nu a făcut nimic pentru partid"

O demisie lungă, dar demisie

Dacian Cioloş spunea, luni, 7 februarie, la ora 21:39 fix, că a demisionat din funcția de președinte al USR, "după ce viziunea mea de revitalizare a partidului a fost respinsă de colegii din Biroul Național". Apoi a urmat ceva despre ce tare e partidul, trecem peste, dar interesantă este fraza cu "Partidul trebuie să-și recunoască problemele și să-și depășească limitele, altfel nu va fi o forță politică în adevăratul sens al cuvântului. USR nu va mai inspira oamenii, nu se va regenera cu forțe proaspete cât timp rămâne un partid care privește mai mult intern, taie vasele comunicante cu societatea și se complace în autosuficiență și în ideea că "noi suntem cei mai deștepți”. Calea sigură spre irelevanță este ruperea de realitate."
Vorba aceea, partidul a mai făcut şi greşeli, dar aceea era linia lui atunci. Atunci se vredea că era justă, dar s-a dovedit a fi greşită. Ca atunci când s-au omorât caii ăentru că noi produceam tractoare.
Apoi avem o mică mostră de filosofie existenţial-politică ce are un destinatar incert: ori membrii USR,  ori noi, restul, massele populare: "Avem nevoie să înțelegem că transformarea pe care ne-o dorim cu toții provoacă deziluzii și suferință uneori, dar fără dezamăgire și fără perseverență nu se poate obține succes în viață și este la fel de valabil și în politică". Dacă e vorba d epartid, treaba lor. Dacă e vorba d enoi, nu s-a cam luat de transformări generatoare de deziluzii şi suferinţe.
În fine şi după atâta lectură în care personajul colectiv Uniunea e eroul principal, se ajunge la esenţă: "Le-am propus colegilor mei de partid o viziune sub forma unui proiect de președinte și am cerut un vot pe această viziune. Decizia de a demisiona vine din lipsa asumării împreună a acestei viziuni și cred că e necesar să avem cât mai multe gesturi de acest gen în politica din România. Să nu ne agățăm de scaune, să nu ne lipim de funcții și să nu ne împiedicăm în orgolii. Viața politică trebuie să fie vie și energică, cu schimbări și asumări. La nivel național, avem o viață politică în care de 30 de ani ne chinuim să schimbăm un lider cu altul, după ce descoperim că nu e ceea ce ne-a promis. Cred că e un model toxic, care a generat ideea că lupta pentru putere este un scop în sine și știu ce spun, pentru că am primit mii de zâmbete circumspecte ori de câte ori am spus că politica este despre ce faci, nu despre ce scaun ocupi. De aceea am ales să împing partidul și să-mi provoc colegii să se gândească la evoluție și reformă internă în loc să îmi conserv poziția de președinte.
Dacă va exista în partid înțelepciunea de a folosi această energie a membrilor pentru a recunoaște nevoia de evoluție internă și a o lăsa să se manifeste, mai e o șansă. Dacă această nevoie de evoluție va fi înăbușită de „business as usual”, oamenii vor merge în altă parte. În ceea ce mă privește, voi încerca să-mi ajut colegii care au nevoie de energia mea, să îmi susțin opiniile și proiectele și să încerc să promovez principiile și valorile în care cred. Îmi doresc să am parte de susținerea voastră și cei care simt că pot să se implice politic să o facă. Urmează câțiva ani grei și complicați, în care populismul și extremismul vor fi pericole reale și cât se poate de palpabile, iar noi avem datoria să fim prezenți în lupta politică cu toată energia posibilă.
Vă mulțumesc tuturor pentru susținerea de-a lungul anilor și vă asigur că nimic din ceea ce v-am promis nu a fost uitat și că am aceeași misiune politică pe care mi-am asumat-o din primul moment: să muncesc și să lupt pentru o Românie mai bună".
Cam multe vorbe. Dar poate, susţinătirorilor le place. Interesant e că are cont pe Telegram. Credeam că doar ortodocşii putinişti au.

Cioloş despre programul lui şi săgeţi spre Barna

Prin 4 februarie,adică nu demult, Dacian Julien Cioloş arăta, într-o postare a lui, că ştie exact cum e cu propunerile sale şi cine este cel care îi bagă/va băga beţe în roate. Uite aici: "Ce e de neacceptat este chemarea partidului la arme sub pretextul că președintele – adică eu – ar dori să distrugă partidul sau să îl dea altcuiva sau să îl controleze din exterior sau alte asemenea năzbâtii.
Închei cu o notă personală adresată lui Dan Barna. Acest moment nu este despre Cioloș și Barna. Nu trebuie să fie.(…) Consider declarațiile și acțiunile lui Dan o stângăcie, dar și o forțare a ordinii stabilite prin votul membrilor la congresul care a avut loc recent. Utilizarea bazei de date a partidului în scopuri politice personale este un gest descalificant. Și contrar regulilor noastre interne. Înțeleg că este nemulțumit și că se simte în fața unui ultimatum. Îmi pare rău că nu a înțeles semnificația gestului meu, mai ales că am discutat cu el înainte de ședința de BN și obiecțiile sale ulterioare nu au apărut în ceea ce am discutat.
Este incredibil cum cineva care ar trebui să dea dovadă de echilibru și maturitate politică poate să confunde propriile umori și dezamăgiri cu realitatea și cu faptele pe care le are în față. Îi înțeleg neputința în a accepta pierderea funcției de președinte al USR. Am încercat să îi ofer mai multe șanse și i-am propus să lucreze aproape de mine ca prim-vicepreședinte. A refuzat de fiecare dată mâna întinsă. Am evitat să îi comentez gafele și stângăciile politice și din campania prezidențială 2019 și ulterioare. Dar a venit momentul să ne uităm serios în oglindă. Ca indivizi și ca organizație. A sta blocat în paradigma că totul e minunat, tot ce s-a făcut e foarte bine și nu schimbăm nimic e distructiv pentru orice organizare umană. A refuza deschiderea, a te teme de „cei din afară” este un semnal de neputință și automulțumire.
Cred că onoarea îi cere lui Dan Barna să facă un real pas în spate și să își ofere timpul necesar pentru a se reconstrui politic și a umple golurile personale astfel încât să nu se mai regăsească în situații politice dificile. Regret că am ajuns în această situație și sper că va găsi înțelepciunea de a nu încerca o aventură politică prin care să rupă partidul sau să iasă în public cu alte declarații lipsite de adevăr".

Deci, aici, în atâta text, avem şi ideea principală: Barna – un pas în spate. A fost invers. (va urma)