Cuvântul Părintelui Arsenie:
”Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos depăşeşte mult iubirea celui 
mai mare sfânt pentru Dumnezeu”. 
Săptămâna aceasta pentru toţi creştinii, dar şi pentru mahomedanii ce îl numesc Alah  pe Dumnezeu şi îl roagă în aceste zile când îşi plâng morţii seceraţi de cutremur, este totuşi o săptămână plină de iubire, virtute care alături de credinţă şi nădejde ne mai ţin pe toţi în viaţă. 
Suntem sub teologia parabolei “Fiului risipitor”, pe care Domnul Iisus a rostit-o cu mult înainte de a merge spre Cruce. Este scrisă de Sfântul Evanghelist Luca (capitolul 15, 11 -32). S-ar fi putut realiza un film pe această parabolă, nu ştiu dacă nu cumva chiar există. Ce scenă: fiul plânge în braţele tatălui, atunci când acesta l-a primit şi s-a bucurat de întoarcerea fiului risipitor acasă. 
Dar să lăsăm explicarea acestei Evanghelii şi să punctăm că toţi suntem fiii Tatălui nostru, Dumnezeu. Mai spun că nu suntem în stare să ne rugăm noi, creştinii, aşa cum am văzut că se roagă fraţii mahomedani ( musulmani, islamici) în aceste zile când îşi dezgroapă şi îşi îngroapă morţii. Rămân dator cu vorbirea despre Coran, într-un sens spiritual 
şi ecumenic. Dar rememorez că mulţi români am fost în Turcia după revoluţie şi am fost bine primiţi. 
Ziua îndrăgostiţilor, pe 14 ale lunii februarie – Valentin’s Day – ne vorbeşte despre dragoste, dar şi despre Taina Cununiei şi despre martiriul preotului care cununa creştini cu păgâne şi fete păgâne cu creştini, lucru interzis de împăratul Claudiu al II-lea al Romei.  A fost condamnat la moarte şi i s-a tăiat capul cu sabia chiar în 14 februarie în anul 269. Şi totuşi când s-a formulat calendarul nostru ortodox, răsăritenii care se certau cu apusenii, nu l-au considerat pe Valentin demn de a fi pus în calendarul ortodox. Este un Sfânt Valent. Dar nu sunt eu să îi judec pe cei care nu l-au pus în calendar. Totuşi am aflat că în Bucureşti este o biserică cu hramul Sfântul Valentin. Iar în Răşinari la Biserica Sfânta Treime, din deal Sfântul Valentin, cel martirizat pentru că cununa fete şi feciori deşi era interzisă această faptă, a fost pictat în anii 1969-1973, într-un medalion pe peretele din pridvorul de sub turnul înalt. L-am descoperit în momentul când pictoriţa chemată să cureţe fumul de la lumânările ce se ardeau atunci a venit şi l-a scos la lumină pe acest Sfânt Valentin. Cercetând prin parohie pe surse am aflat că unul din pictorii tineri care lucrau cu maestrul Nicolae Stoica purta numele Sfântului Valentin. Şi mai mult, a avut o idilă cu o fată frumoasă din Răşinari. 
Ar mai fi de spus că ziua îndrăgostiţilor are o dată şi în cultura română, Dragobetele, fiul Babei Dochia, pe 24 februarie. Dar fără conotaţii creştine. 
Pe 15 februarie îl avem în calendar pe Sfântul Onisim, din ceata celor 72 de apostoli. El a fost foarte apropiat slujitor al Sfântului Apostol Pavel în vremea când Apostolul era întemniţat la Roma, aşteptând să fie judecat de Cezarul, pentru că aşa ceruse şi avea acest drept fiind cetăţean roman. Onisim este un fost sclav al lui Filimon din Colose, azi în Turcia. A fugit din Colose la Roma şi cu harul Domnului Hristos s-a ataşat de Sfântul Apostol Pavel, care era arestat încă de la Cezareea din Palestina şi fusese adus sub escortă la Roma. Aici era păzit doar de un soldat, îşi plătea casa în care era păzit, avea voie să scrie epistole, să predice, să primească vizitatori. Adică un fel de arest la domiciliu, aşa se face că fostul sclav Onisim este iubit şi credincios slujitor al Sfântului Pavel. În Epistola către Coloseni citim: “l-am trimis la voi pe Tihic împreună cu Onisim credinciosul şi iubitul frate ce se trage dintre voi.” (cap. 4,9) 
Dar Sfântul Pavel scrie o epistolă scurtă – doar un capitol – către Filimon şi o trimite chiar prin Onisim. Aflăm: “Pavel pus în lanţuri pentru Hristos, te rog pe tine pentru Fiul meu Onisim pe care l-am născut fiind în lanţuri, primeşte-l 
nu ca pe un sclav ci ca pe un frate”! Ulterior Onisim a fost preoţit şi a predicat cu folos Evanghelia. A murit şi el martir pentru Hristos. 
Iată deci că această săptămână este şi binecuvântată, nu numai o săptâmână a suferinţei. Să ne iubim unii pe alţii, să ne rugăm ca să fim feriţi de cutremurele ce au zguduit în după amiaza de 13 februarie şi pământul României. Să fim încrezători că suntem fii Tatălui nostru Cel din Ceruri. Ne rugăm sfinţiilor despre care ne vorbeşte calendarul să ne fie şi ei întru ajutor. 
A început perioada Triodului, cartea care conţine rânduielile ortodoxe de la Duminica vameşilui şi fariseului (5 febr.) iar cea trecută (12 febr.) a Fiului risipitor. Din Triod se slujeşte până în sâmbăta Paştilor. Dar sâmbăta aceasta o numim “Moşii de iarnă”, sâmbăta morţilor, întrucât ne rugăm şi ne amintim cu evlavie despre cei adormiţi din neamurile noastre. 

Să ne fie săptămâna aceasta de folos.