Îmi reamintesc că era într-o foarte însorită zi de toamnă târzie, atunci când în preajma Monumentului Eroilor şi a unei Sfinte Troiţe, patru localnici, veterani de război aveau să primească, în mod festiv, titlul de „Cetăţean de Onoare”, iar printr-un ordin al Ministrului Apărării Naţionale erau avansaţi, de la simplu militar în termen, la gradul de sublo­cotenent în rezervă. Toţi acei patru sădeni fiind trecuţi de vârsta de 92 de ani: Constantin Lotreanu, Nicolae Chiriac, Ioan Şandru şi Constantin Botărel. Cât priveşte această mândră comună a Mărginimii Sibiului voi spune că Sadu este aşezat pe drumul care duce spre vărsarea apei râului de munte cu acelaşi nume în albia Oltului. Că aici este locul în care, în data de 16 decembrie 1896 se aprindeau becurile celei dintâi constelaţii hidroelectrice din Europa Centrală, şi că încă de atunci originalele sale turbine hidraulice funcţionează neîntrerupt, fiind conectate la sistemul energetic naţional. Că la Sadu au văzut lumina zilei şi au deprins cele dintâi slove scrise trei mari Corifei ai Ardealului: Preotul-cărturar Ioan Inocenţiu Micu-Klein (n.1692,Sadu-d.22 sept.1768,Roma) cel care în anul 1737 aduce la Blaj Episcopia Greco-Catolică a Făgăraşului, acolo unde va construi Catedrala „Sfânta Treime”, precum şi mănăstirea cu acelaşi hram. Fiind nobil, ajunge primul român acceptat în Dieta de la Cluj, şi va avea îndrăzneala şi curajul să susţină, cu argumente istorice, că românii sunt cei mai vechi şi numeroşi locuitori ai Ardealului; că tot ei sunt cei care lucrează pământurile de care au fost dezmoşteniţi brutal; că sunt aceia care prestează şi cele mai grele munci, cum ar fi mineritul aurifer şi exploatarea sării; că ei dau şi cele mai multe dări. Într-una dintre scrisorile sale testamentare citim următoarea mărturisire: „Nu ştiu prin ce dulceaţă ne atrage atât de mult pământul strămoşesc de nu ne îngăduieşte să-l uităm”; Preotul greco-catolic Samuil Micu-Clain (n.sept.1745-1806-d.13 mai 1806,Buda), nepotul lui Inocenţiu, colaborator apropiat al cărturarilor ardeleni, între care: istoricul-filolog şi teolog Gheorghe Şincai (1754-1816) şi istoricul, filologul şi protopopul de Reghin şi de Valea Gurghiului, Petru Maior (1756-1821).Eforturile lor co­mune concretizându-se în redactarea şi tipărirea unora dintre scrierile fundamentale pentru istoria şi cultura poporului român, între care şi cea intitulată „Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor” (anul 1805), tipărită integral abia în anul 1995; Medicul oculist, filologul şi traducătorul Ioan Piuariu-Molnar (n1749, Sadu-d.16 martie 1815,Sibiu), fon­datorul nu numai al ştiinţelor şi practicilor oftalmologice din întregul Imperiu Habsburgic, dar şi autorul scrierii şi tipă­ririi celei dintâi foi destinate oamenilor de la sate. Şi încă o precizare: Sadu este singura localitate, nu numai din Măr­ginimea Sibiului, dar din întreaga ţară, în care se păstrează, în Ajun de Crăciun, obiceiul din străbuni ca feciorii să aducă în mijlocul comunei trunchiul unui multisecular fag, stejar sau brad, coborât din vârf de munte. Ca apoi, în jurul lui să se desfăşoare un mirific spectacol de colinde şi de datini de iarnă, reprezentând o încântătoare paradă a cân­tecului, jocului şi portului popular românesc, menită să prefa­ţeze atât Sărbătoarea Creştinească a Naşterii Domnu­lui, cât şi Întâlnirea Junilor Mărginimii Sibiului, de la Sălişte, din cea de-a 4-a zi a Crăciunului.