Teoretic, România e o țară săracă. Afirmația poate fi contrazisă la o descindere prin cârciumi, cafenele, magazine ș.a.m.d. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea de a mai găsi pe cineva dispus să te ajute la treabă prin gospodărie pentru oferta bani, țigări, băutură și mâncare. Și nu vorbim doar despre zonele în care oamenii sunt ceva mai avuți, nu mai găsești muncitori dispuși să lucreze cu ziua, nici în zonele mai sărace. Sunt oarece contradicții în eticheta aceasta de țară săracă, dacă luăm în calcul cele de mai sus, dar nu e nici prima și nici ultima bizarerie de pe plaiurile mioritice.

Așa săraci cum suntem, reușim să ne situăm pe primele locuri într-un clasament al țărilor în care se face mare risipă alimentară. Statistic, fiecare dintre noi aruncă peste 130 de kilograme de alimente pe an. Mă rog, ăsta nu e neapărat un semn al bunăstării, ci mai degrabă al lipsei de educație, chiar dacă unii cred că, aruncând mâncare la gunoi, dau impresia că sunt niște avuți pentru care banii nu sunt o problemă.

Poate e și o atitudine de frondă, un rezultat al cumpărăturilor compulsive generate de frustrări acumulate în timp, poate e necesitatea unora, mai scurți la minte, de a-și etala presupusa bunăstare prin mimarea unei relaxări materiale. Sau, după cum spuneam, la mijloc e o lipsă de educație, inclusiv financiară. Românul trăiește, investește și consumă, de multe ori, haotic.

 Îi place să meargă la ultra all-inclusive, pentru a fi văzut de „concurență”, nu neapărat pentru a se relaxa (nu generalizăm, nu spunem că toți cei ce abordează aceste pachete turistice vor să epateze), merge la „shopping” și cumpără până abia se mai vede dintre sacoșe, pentru a-și demonstra potența financiară. Nu de puține ori am întâlnit inși care, la restaurant, lăsau mâncare în farfurie, crezând că vor fi considerați clienți manierați (nu e glumă, acesta a fost răspunsul unora).

Snobismul, lipsa de educație, dorința de a parveni și de a da bine în ochii celorlalți îi determină pe mulți să adopte comportamente (inclusiv financiare) care, într-o formă sau alta, se întorc împotriva lor. Da, suntem o țară săracă, angajatorii se confruntă cu o criză a forței de muncă, dar suntem, în același timp, campioni la ajutoare sociale încasate de inși numai buni de muncă. Ne plângem că mâncarea e un lux, unul pe care, însă, ne permitem să-l depunem la tomberon.