* Aşa zicea un analist englez, completând:"Numai tigrii şi zebrele nu-şi schimbă dungile." Dacă vreţi să vă revigorez memoria, voi încerca o retrospectivă politică din urmă cu 20 de ani, răsfoind gazetele din anul 2003. Iată ce am găsit: Somităţile PSD plus PUR (un fel de fraţi de cruce) erau: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Miron Mitrea, Dan loan Popescu, Viorel Hrebenciuc, Nicolae Văcăroiu, Ion Iliescu, Şerban Mihăilescu, Victor Ponta, Octav Cozmâncă, Dan Nica, Mircea Beuran, Teodor Meleşcanu, Hildegard Puwak, Marian Oprişan, Nicolae Mischie, Dumitru Sechelariu… Din alianţa PNL-PD făceau parte "greii": Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Valeriu Stoica, Mona Muscă, Radu Berceanu, Emil Boc, Adrian Videanu, Viorel Cataramă, lonuţ Popescu, Petre Roman, Bogdan Niculescu-Duvăz, Simona Marinescu, Alexandru Sassu. Partidul România Mare era în vogă cu C.V.Tudor, Dumitru Dragomir "Corleone", Ilie Ilaşcu, Constantin Onaca, Nati Meir, Daniela Buruiană, Augustin Bolcaş, Ilie Merce, Constantin Bucur, Iulian Mincu, Corneliu Ciontu, Vasile Moiş, Dumitru Costin, Ilie Neacşu, Sever Meşca. PNŢCD-ul era condus de Gheorghe Ciuhandu, urmat de Ticu Dumitrescu, Ion Diaconescu, Ion Caramitru, Victor Ciorbea, Ştefan Bubenek, Andrei Dimitriu. Acţiunea Populară, partid proaspăt creat, îi avea ca exponenţi pe Marian Petre Miluţ, Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică, Zoe Petre, Mihai Gheorghiu, Vasile Lupu… Mai existau nişte partide, dar acestea formau "elita" politicii româneşti la acea dată. Vă las să comparaţi, să rememoraţi şi să trageţi concluzii. Eu m-am lămurit: avem de-a face cu un "ghiveci călugăresc”, meniu… sănătos şi uşor digerabil. * A doua zi după decesul Generalului De Gaulle, la 10 noiembrie 1970, preşedintele în funcţiune al Franţei, Georges Pompidou, succesorul lui, şi-a încheiat scurtul discurs comemorativ spunând: "Generalul De Gaulle a murit, Franţa e văduvă!" Non multa, sed multum. * În SUA, învăţământul superior este costisitor: trebuie să fii dintr-o familie bogată, să fii sportiv de performanţă ca să ajungi la o universitate sau să obţii o bursă de studii. Întrebată de un reporter de ce a acceptat să pozeze pentru revista Playboy, o tânără cu forme apetisante i-a răspuns cinstit: "Ca să fac rost de bani pentru facultate". La noi, cele cu facultate se bulucesc să apară în reviste "pentru bărbaţi" (vorba Danei Budeanu: "fătălăi"). * Sunt câteva ţări în care este acceptată sinuciderea asistată şi eutanasierea, dar să nu credeţi că o asemenea moarte fără suferinţă este pentru oricine, suma minimă de care trebuie să dispui fiind de circa 15000 de euro, reprezentând internarea, analizele, dosarul medical, preparativele şi toate celelalte angarale prevăzute de lege. În zilele noastre, doar dacă te spânzuri sau te arunci de pe bloc nu te costă moartea! * Un dictator pe nume Anastasio Debayle Somoza, care a condus cu mână forte Nicaragua în perioada 1967-1979, a rămas în istorie printr-o singură frază adresată opozanţilor: "Voi aţi câştigat alegerile, eu am câştigat numărătoarea". O asemenea politică nu are şanse de longevitate: a fugit din ţară în 1979, când a luat amploare Frontul sandinist de eliberare naţională, fiind asasinat un an mai târziu în Paraguay. El a murit, panseul lui a supravieţuit. * Mi-a plăcut "gluma" lordului englez Philip Dormer Stanhope Chesterfield (1694-1773), fost lord locotenent al Irlandei, diplomat şi scriitor: "Tot ce-mi doresc, la propria-mi înmormântare, este să nu fiu îngropat de viu". A mai zis el şi altele, dar le păstrez pentru… data viitoare.