Am un amic mai strâns la pungă, mare amator de soluții de economisire prinse din
zbor de pe la televizor ori din reviste. Își propusese să nu pornească centrala termică
până în luna octombrie, cu toate că, pe frigul de zilele trecute, în casă cică nu avea
mai mult de 17-18 grade. A scos de la naftalină șosete mai groase, s-a îmbrăcat
bine, de parcă ar fi plecat la munte, dar pe termostat n-a pus mâna, jurându-se că
nu-l va atinge până în octombrie. Dacă bețivii se spune că au un Dumnezeu al lor,
acest lucru nu e valabil și pentru cei din cale afară de chibzuiți (am uitat să vă spun,
amicul ăsta al meu nu o duce chiar rău cu banii, deci legământul său de a nu pune
mâna pe termostat, nu se trage dintr-o incapacitate de a face față unei creșteri a
cheltuielilor). Ieri, am primit un telefon de la el și imediat ce a început să vorbească
mi-am dat seama că avântul său de a economisi gazul nu rămăsese fără urmări. ”M-
am predat, am fost înfrânt. Am pornit centrala pentru că am răcit. Am dat 120 de lei
pe medicamente și mai și trag de răceala asta cu care m-am pricopsit vrând să fac
economie. De fapt am făcut un c…t (copletați dumneavoastră pe linia punctată).
Decât să mai fac economie și să pătimesc, mai bine plătesc ceva în plus la gaz și nu
stau cu mucii la nas”, mi-a spus, cu vocea guturală, adăugând niște intenții de
acuplare irealizabile și trimiteri pe care nu le voi reproduce, pentru a-i proteja pe cei
mai pudibonzi. L-am întrebat de ce s-a încăpățânat să stea în frig, iar răspunsul său
mi-a confirmat infailibilitatea dresajului televizat: ”Păi, dacă ăștia ne amenință la
televizor că vom plăti facturi de o să ne cocoșăm, normal că m-am speriat!”. Insul din
povestea noastră are cu ce să-și plătească facturile, dar experiența lui m-a făcut să
mă gândesc la acei mulți români care stau și vor sta în frig, nu pentru a economisi, ci
pentru că abia le ajung banii pentru hrana lor și a copiilor. Și ei răcesc, iar guturaiul
nu le trece cu promisiunile politicianiste de la televizor, ci tot cu leacuri. Doar că ele
costă și ajungem din nou la întrebarea aceea de sezon: să dau banii pe gaz sau pe
medicamente? Pentru suportarea ambelor cheltuieli condiția necesară e să ai acei
bani. A te încălzi la o temperatură decentă nu e un lux. Un om care dârdâie de frig în
casă ori nu are bani pentru medicamente e incompatibil cu statutul de cetățean al
unei țări civilizate, pe deasupra și europene. Situația despre care vorbim, completată
de dificultățile care duc la o alimentație precară, îi trimit pe mulți în ipostaza
luptătorilor pentru supraviețuire. Ceea ce, teoretic, e cam mult pentru secolul XXI,
pentru o țară membră a Uniunii Europene.