O reclamă căreia i s-a întețit difuzarea în ultima perioadă mi-a zgândărit unele amintiri din școala generală. La începutul anilor 90, când încă sanitarul școlii mai verifica elevii trecându-le degetele prin păr, aveam două colege veșnic abonate la trimis acasă pentru despăduchiat. Ambele aveau un păr frumos, bogat, sub care, însă, horeau păduchii. Pentru că săptămânal erau trimise acasă și li se recomanda să se spele cu gaz, toți colegii încercau să păstreze față de ele ceea ce în vremea covid numim o ”distanțare socială”. La un moment dat, le suspectam că refuză să scape de păduchi doar pentru a fi scutite de prezența la ore. Se spune că păduchii trag la curățenie, dar invazia lor e asociată cu mizeria. Dacă înainte de 1989 și puțin după prin școlile românești erau depistați o mulțime de elevi cu păduchi ce își stabiliseră domiciliul pe scalpul lor, în desișul podoabei capilare, odată cu trecerea timpului și cu o mai mare aplecare spre igienă, blestemul supărătorilor paraziți părea să se fi risipit în negura unor vremuri de tristă amintire. Reclama despre care vă vorbeam, cea care a băgat bățul prin gardul amintirilor, promovează o soluție contra păduchilor, probabil un leac mai discret decât petrolul ce își împrăștia mirosul de pe capul ”pacientului”, atrăgând atenția asupra intersecției temporare dintre scalpel său și familia de păduchi. Reclama e difuzată de mai multă vreme, dar acum promovarea a prins aripi, semn că există destui destinatari. Mai mult, a fost creat și un site care explică geneza problemei, manifestările păduchilor și soluțiile salvatoare care îi vor distruge. Dacă cineva a investit bani în așa ceva, e semn că există un interes din partea publicului și că păduchii pe care îi credeam pieriți într-un trecut sordid s-au întors pe cai mari. Colcăiala păduchilor împotriva căreia s-au ridicat spoturi publicitare contrastează cu imaginea unei țări civilizate în care chinuitoarele insecte precum păduchii și ploșnițele există doar în amintiri. Încă n-au apărut reclame la produse împotriva râiei, dar nu ne-ar mira să ne trezim cu vreun spot ce laudă efectele benefice ale vreunei soluții care combate scabia. Nu știu cum se face, dar la câteva minute după spotul care promova soluția împotriva păduchilor, am auzit o știre despre un sondaj -e drept – ceva mai vechi, care spune că 55% dintre românii chestionați cred că o agresiune sexuală poate fi motivată, iar 20% că ea nu ar trebui incriminată de legea penală. Dacă pe capetele ce au produs respectivele răspunsuri mișună și niște păduchi, avem imaginea unei situații deloc liniștitoare. Unde mai pui că recomandările de a face economie privesc și bunul obicei al spălatului, ceea ce ne-ar întoarce în vremuri din care ne-am tot căznit să ieșim. În fond, trăim vremuri de război, iar în astfel de perioade păduchii, puricii și ploșnițele o duc bine, doar că, între timp, am avut impresia că evoluasem binișor în comparație cu secolul trecut. Mama ei de istorie, fi-i-ar obiceiul de a se repeta al naibii, cu tot cu păduchi.