Am înţeles că cel mai mare (deşi e mic faţă de necesităţi şi faţă de alte parcuri din alte oraşe) şi cel mai iubit parc al sibienilor va intra într-un proces de… Nu ştiu cum să zic exact, modificare, reconstruire, adaptare la urbanismul de tip simulare pe calculator, oricum, schimbări mari. Nu de alta dar, cum să vă spun, mulţi sibieni (vezi şi comentariile din presă, nu doar de la noi, chiar şi de la concurenţă) sunt îngrijoraţi pe chestia asta, a modificării aspectului Sub Arinilor. Şi îi înţeleg pentru că sunt de înţeles.

Un PARC într-un oraş este, la modul ideal, o EVADARE din jungla de betoane, asfalturi, termopane, maşini peste maşini, trafic ca la nebuni, gălăgie, agitaţie. O evadare undeva în mijlocul NATURII, care natură o găseşti  AŞA CUM E EA, cu amenajări, să zicem minime care nici că nu invadeze, nici să nu violeze acea mică "sălbăticie" a naturii după care e însetat orice trăitor în mediul urban. Adică accentul să fie pus pe COPACI, pe arbuşti, pe iarbă chiar buruieni crescute natural, acolo. Adică un loc unde să auzi şi să vezi păsări, veveriţe şi alte vietăţi drăgălaşe, unde să curgă o apă liniştitoare, unde să fie chiar un lac car care să nu arate ca un ştrand de fiţă numit "iaz", în fine, cu cât mai puţine adaosuri sau construcţii care să afecteze aspectul NATURAL al lui. 

Da, în mod normal într-un oraş normal dintr-o ţară normală, nu ar fi aşa o mare tevatură că un parc va fi reabilitat, reparat, rearanjat. Multe parcuri sibiene nu mai sunt aşa cum erau la inaugurare, acum mai mult sau mai puţin 100 de ani. Unele au fost lucrate în bine, altele în rău, unul chiar a apărut nou-nouţ şi e OK. Numai că, vedeţi dumeavoastră, sunt prea multe antecedente care au demonstrat că "reabilitare" înseamnă a intra cu drujba şi cu buldoexcavatorul în ce e copac sau spaţiu verde, şi înlocuirea lui cu betoane, asfalturi sau gazoane nesărate care sunt tunse mai ceva ca răcanii în armata ceauşistă. Aşa cum s-a petrecut, dealtfel, în Hipodrom, în Ştrand, Terezian sau malul Cibinului. Apoi, am văzut cum arată parcurile "reabilitate" din Piaţa Cluj şi Terezian, unde mult verde natural a fost înlocuit cu pavaje, asfalturi şi betoane. Am văzut prea mulţi copaci îmbolnăviţi subit exact în locurile unde trebuie să apară parcări sau alte construcţii. Şi chiar dacă sunt "bolnavi" asta nu înseamnă că sunt neapărat şi iminent periculoşi. Plus că mai e şi cauza din care s-au înbolnăvit, adică tocami lipsa de grijă a celor care acum dau diagnostice drujbiste. 
OK, de acord cu aleile tematice naturale şi cu tot ceea ce se doreşte. Numai că avem câteva neclarităţi. Va fi un iaz undeva în zona str. Avrig. Pentru iaz se va "decoperta stratul vegetal care va fi folosit "în alte zone ale parcului". În ce constă "stratul vegetal" şi cât va fi decopertat de dragul unui iaz care nu ştiu ce rost îşi are acolo? Cât va fi betonare, pietruire, safaltare şi alte chestii "urbane" în zona naturală a parcului? Ce nevoie este de amfiteatre si scuaruri într-un loc unde tu te relaxezi în natură? 
Ce înseamnă de fapt "regenerarea vegetației aflate în faze atipice de declin fiziologic (datorat „toaletărilor” brutale, a întreținerii nepotrivite sau insuficiente)". Cine a fost şi cine este în continuare responsabil de toaletările brutale, întreţinerea "nepotrivită sau insuficientă"? Porprietarul parcului? Cine e el? Aha… 
Iar acestea sunt doar câteva din extrem de multele nelămuriri şi neîncrederi, pentru că spaţiul editorial e limitat. 
Vedeţi, de aceea încrederea în lucrul "bine făcut" este minimă, pentru că sunt prea multe antecedente negative la Sibiu. Apropo, cum mai stăm cu cantitatea de spaţiu verde pe cap de locuitor? Dar cu cea de betoane?  

Din păcate, la Sibiu nu există vreo mişcare ecologistă adevărată şi serioasă, care să supravegheze milimetru cu milimetru tot ceea ce se face în natură sau împotriva ei. Ori o fi lene, ori o fi batista prea mare iar ţambalul prea mic. Noi, oricum, vom vedea. Mai mult decât cei care făceau caz din asta.