Trăiesc într-o lume căreia nu cred că-i mai aparțin, o lume pe care încep să nu o mai înțeleg și asta nu pentru că eu aș fi idiotul. Mă depășesc atitudini, mă intrigă până și acel stil de comunicare din care ar trebui să pricep câte ceva. Totul mi se pare o aiureală, o bălmăjeală de nedescris. Plecând de la lucruri sau fapte ce par insignifiante la prima vedere, ajungem cu pași repezi la mutilări de proporții. Bunăoară dacă e să vorbesc de modă, de îmbrăcăminte, cad intr-o totală stare de anacronism. N-am priceput de ce în Australia (WA) și nu numai, se poartă pantalonii cu „căcăul” în afara lor, iar unirea cracilor acestora se face pe la „jenunchi”. Estetică? În nici un caz. Euritmie a liniei corpului uman? Nici atât. Și atunci? Dar hai să încercăm a înțelege un alt model, rupturile alea de blugi ce zice-se conferă acel sex-apeel de care ai nevoie să arăți macho, tu ca bărbat, iar consoarta poate fi mai apetisantă dacă are juma de bucă dezvelită. Să fie vorba de frivolitate sau generic „pandemie”, fără explicații deși asta-mi reamintește de o observație făcut-ă de o mătușă de-a mea în România, că și Acasă rupturile-s la modă. Indignată la vedeala cioarselor amintite pe chiar nepoții ei, a explodat: „Mă, tu ești director de spital iar nevastă-ta e avocat. Pentru numele lui Dumnezeu voi chiar așa de sărăntoci sunteți de n-aveți bani să vă cumpărați niște haine? Nu vă e rușine? Neam de neamul nostru n-a umblat în zdrențe precum cerșetorii. La mine să nu mai veniți îmbrăcați așa, m-ați înțeles?” Acum chiar nonagenar nu-s precum mătușa, dar dilema cu moda rămâne. Mă frământă de-a dreptul un alt gen de nădragi pe care-i găsești pe raft în WA, tot blugi. Să te preumbli prin lume cu acești pantaloni care arată că te-ai pișat pe tine, parcă e prea de tot. Se „poartă” la vremea când dai de vârsta senectuții, de-ți mai rămân pe țeghe câțiva stropi ce se preling în pantaloni și se transformă într-o pată nedorită, „pictură” originală, dar ăștia trucații după care aleargă tinerii azi…, care nu mai știi ce-s de fapt. Purtători ilegali de hoștropică? În sfârșit… treaba lor… și a celor care-i curtează. Dacă privesc și la acel gen de „ițari” care arată, conform culorii specifice, că te-ai căcat pe tine, ajung la concluzia că geaba ai capul cât bostanul dacă creierul e mai mic decât un sâmbure din el. Să fii mândru că ai blugii „asortați” și pe față și pe dos pentru că bășica ți-a fost plină și s-a spart, iar burdihanul zătonit a trebuit să se elibereze de „cheag” dându-i drumul la vale pe „burlan”? Nu e specific arieraților? Dar cei ce promovează gunoiul, oare loazele astea n-ar trebui scoase de pe orbită? Zic și eu.

Si dacă tot am vorbit de „păpică”, treaba nu-i prea coșeră nici prin Western Australia. S-au cam scumpit toate, dar nu în stilul românesc ce-l bulversează pe cumpărător. Cireșe nu-s încă iar „oauă” mai cu porția la supermarketuri. Or fi pus fermierii „doape” la curu găinilor pentru stocuri în regim de avarii, că se aliniază și ei la economia mondială. Așteptăm nerăbdători acum să vedem, poate, poate fată direct pui. Pita de toate soiurile are același preț. Verdețurile au cam sărit oleacă la deal și chiar uleiul, dar prețurile la pește, la carnea de toate soiurile și la mezeluri au rămas neschimbate. Agricultura australiană ca principiu de funcționare nu e departe de cea românească, repet ca principiu, pentru că după recoltarea materiei prime procesarea se execută în alte colțuri ale lumii, iar apoi produsul finit se importă. Excepție de la regulă o reprezintă cultivarea viței de vie unde întregul procedeu se derulează aici, de la sădit, cules, fermentat, distilat, îmbuteliat și apoi băut, că apa-i hibașă, dă rugină pe dinlăuntru. Prețul de vânzare nu diferă de cel practicat anterior, chiar dacă benzina se învârte acum în jurul a doi dolari litrul.

Anthony Albanese susținut de Labor Party a întrunit sufragiile alegătorilor și a fost uns de Guvernatorul Australiei ca nou Premier luându-i locul liberalului Scott Morrison. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe „actul de domnie” c-au și demarat știrile de senzație, de astă dată prezentate pe TVR (Internațional) privind atuul său în alegeri. Ai dracului „jurnaliștii seniori” din televiziunea națională, îmi iau cu nonșalanță pita de la gură. Cică Anthony Albanese și-ar fi exprimat intenția în campania sa electorală de a crea din Australia (dominion englez) o republică sadea, adică ieșirea de sub umbrela Reginei. Se alegea „moșulică” (deși are doar 59 de ani arată tomnatic rău) premier într-altă toamnă daca ar fi abordat o asemenea chestiune. Nu știu de unde au cules menestrelii tevereului informația asta de i-a tulburat așa de mult. Nici pe departe nu s-a atins acest punct în dezbaterile electorale.

2

Subiectele puse pe tapet s-au pliat pe gestionarea incendiilor și inundațiilor, cele mai mari petrecute acum din toată istoria Țării Cangurilor. Și apoi nu-s chiar tâmpiți australienii să facă referendumuri pentru „independență” (oricum e un stat deplin suveran doar cu „nuanțe de Coroană”) în aceste momente tensionate de pe glob. A ieși din Commonwealth (organizație creată nu numai pentru susținere economică între statele aderente) și a rămâne fără sprijin militar din partea Angliei în fața chinezilor…, toate astea dau de gândit. Într-un interviu acordat nu cu mult timp în urmă postului de televiziune (Chanel 9), ambasadorul Chinei la Canberra a declarat printre altele și posibilitatea unui atac nuclear din partea țării sale asupra Australiei dacă aceasta se implică în disputa privind Taiwanul. Strategia privind securizarea zonei Pacificului privind expansiunea militară și economică a Chinei a stat și la baza întâlnirii din această săptămână la Tokyo, a liderilor din statele aflate în arealul Pacificului: Japonia, Australia, India și SUA.

Cert este că astăzi nici un colț al lumii ăsteia nu mai e sigur. Stăm pe un butoi cu pulbere în care fitilul se poate aprinde în orice clipă. Carnea de tun suntem noi și nicidecum îmbuibații politicieni pe care i-am așezat în fotolii largi.

Marius Ghinescu

Perth (WA) 26 Mai 2022