Când selectăm ideile sau primenirea lor, e indicat să nu ştim "scopul" şi doar apoi să ne gândim care e finalitatea. Ne prefacem – ceea ce este doar o variantă a provocărilor – între selecţii individuale şi selecţionări grupate, ca variante:
– coronavirusul rămâne un cuvânt prea lung între restricţii şi decalajele anului acesta, prea început prin forţă;
– virulenţa este zodia europeană a indiferenţei, ca ultimă variantă.
Prin urmare, să selectăm şi să prefacem în ceea ce s-ar putea să ne provoace întâmplări, deja începute, şi "replici" pe falia euro-asiatică, după care vom reveni la variaţiunile noastre.
Provocarea "teroriştilor din occident", combinată cu varianta protestului kazah, s-ar putea să ofere un timp de respiro Ucrainei – dacă există aşa ceva şi s-ar încrede cineva – sau totul este o diversiune a Kremlinului, încercând "dintr-un foc" să-şi lărgească (extindă) şi consolideze frontierele. Criza preţurilor la energie nu susţine o revoltă de amploare, sau de intimidare, într-o ţară cu resurse uriaşe de petrol şi gaze, exportatoare de uraniu şi proprietară a Cosmodromului de unde sunt lansate rachetele Sayuz pentru aprovizionarea Staţiei Spaţiale Internaţionale. Sunt bani în Kazahstanul variantelor şi o stare de certitudine rusească: populaţia este stratificată; majoritatea, între medie şi modestie, nu reprezintă o "trădare" a Rusiei, în variantele ei provocatoare…
                                                    ***
Explicaţia este politică – şi mă feresc de provocări, prin inversare sau "europenizare" statică. Totuşi, există o provocare: revolta este a populaţiei când, practic, nu există o opoziţie politică? Kazahstanul este prea "bogat" pentru o revoluţie sau demonstraţie întârziată, prin acceptarea emoţiei unei independenţe selective…
                                                   ***
– Regina Elisabeta a ll-a devine primul monarh care celebrează 70 de ani de domnie;
– Alegătorii francezi vor decide, în ultimul tur al prezidenţialelor avantajul pierdut al lui Macron;
– Anul tigrului de iarnă nu se va sărbători la Hong Kong, când Comitetul pro-Beijing va alege (deja investit politic) viitorul şef al executivului;
– Sfârşitul anului se va repeta prin al 20-lea Congres al Partidului Comunist din China (un fel de Brexit asiatic, inversat, dar al naibii de înţeles, când nimic nu mai compensează ideologia memoriei).