Pentru alţii, din categoria vaccino-isterică, vestea e mai tristă decât însăşi tristeţea. Vor fi siliţi acum să stea lângă ăia care "să crape acasă", "să-şi plătească spitalizarea", să respire acelaşi aer cu "antivaxerii" şi "conspiraţioniştii". Nu vor mai avea mândria de a arăta bodiguardului sau ospătarului green-passul de pe mobil la scanare, nu vor face urât că au văzut în magazin pe unul care şi-a eliberat zece secunde nasul din mască, nu vor mai chirăi ca la nuntă la Oltenia că "avem totuşi o pandemie".  

Paradoxal, pentru majoritatea presei vacciniste care excela pe primele pagini şi deschideri de pagini web numai cu morţi, ATI, ambulanţe, panicări cu numărul de infectaţi şi morţi care tot timpul e mai mare decât era, eroii de pe linia una, mărturisiri zguduitoare de la nevaccinaţi care, cu ultimul suflu, regretau că nu şi-au făcut toate dozele la zi, păreri apocaliptice ale medicilor psihiatri, stomatologi, esteticieni, de familie sau deveniţi subit medici ca hobby, că le place asistenta de pe eticheta aia de spirt şi care a schimbat şi Crăciunul 2020 într-un penibil Vaccin-Fest, acum, pe tema "Eliberării", abia mai tastează câteva cuvinte, şi acelea în scrâbă şi flegmă, de parcă i-ar părea rău. Plus că acum şi-au găsit altă jucărie, Ucraina şi o exploatează până la stoarcere. Ce pot să spun e că, dacă anul trecut nu mai aveam loc de vaccinări, molime, morţi, intubaţi, ministrul a spus, şefu de la spitalul a spus, actorul de succes a spus, poliţistul de succes a spus, acum a trebuit să caut cu toate skills-urile de căutare ştirea care, până una alta, e mult mai importantă pentru România decât tanti care maram' a doborât o dronă rurească cu un borcan de castraveţi.

Asta mai ales pentru că, după DOI ani, ai voie să te mişti liber. Nu mai stai încuiat noaptea în casă. Nu mai ai restricţii. Poţi ţine chef fără să te toarne la poliţie. Poţi să NU PORŢI MASCĂ. Mai ales înăuntru. Poţi intra FĂRĂ CERTIFICAT VERDE. NU mai eşti OBLIGAT să fii mascat la serviciu. Poţi merge la concert, teatru, film, cârciumă, restaurant de fiţă, poţi pleca în vacanţă. Dar asta nu e o ştire importantă pentru unii care au făcut bani buni din răspândirea panicii. Ei bine, m-am gândit să profit şi eu de "Liberare" şi să dau o tură la liber prin oraş şi pe la mall. NU prin tot oraşul, nu pe la toate mallurile, dar, cât de cât, ca să fie.

Prima zi: prin oraşul cu urmele Războiului Măştilor 

Deci a fost 9 Martie, Ziua Unu a Post-Pandemiei, "Stunde Null", cum spun germanii la perioada de imediat după capitularea naziştilor. Ca în orice loc afectat de un dezastru (chiar şi social, medical, mental), nu te poţi aştepta ca, haţ, totul să fie nou, ca scos din cutie, să lucească, să fie proaspăt vopsit, multi-însorit, cu flori în glastră şi soare zâmbind ca în desenele copiilor. OK, soarele era într-un fel "cu dinţi", că încă e o frumoasă săptămână de iarnă, ceva-ceva arăta că s-a schimbat. Majoritatea oamenilor nu mai poartă mască pe stradă. Sunt şi care o poartă, mai de frică, mai că nu ştiu de asta, ca un cunoscut personaj de facebook care a şi postat "ca să afle şi domnul Arafat" că la o cafenea foarte celebră, nu i-a cerut nimeni certificatul verde şi cum de se poate aşa ceva, apoi a şters că a râs lumea prea tare.

Cum spuneam, urmele "războiului" pandemic încă le vezi, aşa cum încă mai vezi urmele de gloanţe din vremea lui 1989, pe pereţii caselor. Pe vitrine încă mai tronează colantele cu "purtarea măştii este obli­gatorie", despre distanţare socială, despre dezinfectanţi, despre număr maxim de clienţi. Ba chiar o terasă-cafenea-fastfood încă mai are pe uşă aia cu "este necesar certificatul verde". Ba, culmea culmilor, pe un panou publicitar încă se mai reporneşte Sibiul prin vaccinare, la Căsuţa lui Moş Crăciun devenit Moş Vaccinilă din Târgul cu garduri şi becuri din Piaţa Mare.

La fel, chiar dacă se dă chinului să se adapz6eze din mers la fazele cu Ucraina, Zidul cu Desene din zona teatrului încă
ne mai oferă mostre de propagandă vaccinistă şi înfierează cu mânie de doză booster pe toţi "încuiaţii" care nu se supun sau care nu cred sau ambele. Oricum, e un loc de amuzament aici plus că vezi care mai e moda în zona intelectuală pro Sistem. Ceva mai încolo, la Muzeul de Istorie, Brukenthal ne zâmbeşte cu pisică cu tot, pe sub o mască.

Pe stradă, oameni cu mască, dar mai ales fără. Cu ocazia asta vezi şi tu câţi din cei care au purtat-o au făcut-o din convingere sau doar obligaţi-ameninţaţi-constrânşi.

Intru, după veacuri, în librărie, să văd ce mai e nou, că până acum era interzis. Văd şi eu pisica aceea "live", nu doar în poze, mă uit pe la oferte, aleg un Fellini după posibilităţi şi merg mai departe. Când să ies, trei fete de liceu, super-mascate, se pregătesc să arate certificatu' la intrare. Li se explică, blând, că nu mai e nevoie, că acum e voie şi fără. Eu, totuşi port masca, mai mult din politeţe. La fel fac şi în autobuz, unde e înghesuială. Seara, intru fără mască într-un chioşc, să iau ceva,. În faţa mea o fată cu masca strînsă pe faţă mă priveşte îngrozită şi iese pe repede înainte. Amuzant.

Ziua a doua, pe la mall 

Evident că zona Mall, fiind ori 100% interzisă din ordinul lui Arafat, apoi cu trasee marcate pentru vacşi şi nevacşi, tot din ordinul lui Arafat, a fost un "target" care nu putea lipsi. Cum era la Mall în ultima
vreme? Păi era interesant. În general, nu aveai voie, dar s-a ajuns la un compromis pentru ca magazinele alimentare să poată fi vizitate-frecventate: nişte cărări marcate în teren, cu o ceată de bodiguarzi care să nu te lase cumva să treci tu, inferiorul nevaccinat, în zonele care nu ţi se cuvin: farmacii, magazine de animăluţe, cofetării, magazine de haine, electronice, zona de mâncat de la etaj.

 Acum? Păi drumul a fost Ok, văd că au pus şi indicator cu "denivelări" la cum e  trotuarul acela umoristic din biscuiţi, că zici că vor să facă harta României în relief 3D. Panoul cu Primăria Şelimbăr care ne ureză Crăciun fericit a plecat. La fel cum a plecat şi panoul acela cu "port mască pentru că" (nuştiuce text penibil-mobilizator).

Aici au fost mai harnici cu amenajarea. Nimic ca să-ţi amintească cum că tu intri separat, cum că certificat verde, cum că aici nu şi aici da. Deci, o bilă albă. În interior, evident că merg pe unde nu am mai fost din toamnă. Mă aşteptam la un decor nu atât sărbătoresc, cât mai bogat în oferte. Ei bine, nu prea e aşa. Ba în unele locuri se văd clar găuri prin rafturi, dovadă că nu s-a mai pus marfă pe acolo. Probabil, axaţi prea mult pe online, au neglijat comerţul acesta "om la om". Cert e că la aparatură foto e neschimbat, iar la filme e definiţia sărăciei. Plus de asta, e cam pustiu. Dar hai să zicem că e în timpul programului, lumea e pe la serviciu în trafic (chiar aşa, ce servicii au sibienii de tot timpul traficul e înghesuit indiferent de oră?) aici e departe, nu e centru lângă Podul Gării (vom merge şi acolo, staţi liniştiţi). La restul de magazine e o linişte şi pace de îţi vine să te angajezi instant la ei, că văd că toată lumea stă pe telefon din lipsă de clienţi. Ce e şi MAI interesant e că, deşi e lume puţină înăuntru, parcarea e plină afară, ca în jurul parcării supraetajate din Hipodrom. Or fi la masă, îmi zic eu. Aşa că urc "la masă" la etaj. Doar pentru a mai admira un fel de pustietate, dar cu miros de mâncare: doar câteva mese ocupate. Intru, pardon ies pe terasă, ca să văd decorul pe care nu l-am mai admirat de prin 2020. E un frig tăios, nu stă nimeni aici nici măcar la o ţigară.

Nu uit nici de librăria de aici, ca să văd doar că standul de muzică e mult mai mic iar cel de filme ori nu mai e ori e aşa de bine pus de nu e vizibil. Iar gadgeturile cu eroi de cinema chiar mă lasă rece. Centrul de vaccinare dă impresia de pustiu, că nu se mai intră din exterior ci din interior şi efectiv nu am chef de detalii despre el.

Apoi ieşim la realitate. Concluziile sunt că, la câtă libertate e acum, locul e cam pustiu. Dar să zicem că nu e nici weekend şi că suntem în timpul programului, la mijlocul săptămânii. Plus că poate magazinele încă nu s-au adaptat noilor condiţii, cele cu oameni mai mulţi prin ele, şi e nevoie să mai umble pe la ofertă.

În mod sigur, s-au înmulţit ne-purtătorii de mască, chiar şi în interior. Nici eu nu am purtat deloc mască, exersând respiraţia liberă. Sunt curios ce sentimente au cei care până nu demult se plimbau cu pistoalele la brâu prin zonă, la vânat ne-mascaţi. Ştiu, aşa erau vremurile, nu? 

Cât va dura "libertatea" asta? Păi până la noi ordine. Vor născoci ei ceva, fiţi fără grijă.  Până atunci, profitaţi de tot ce vi s-a interzis până acum şi mergeţi peste tot. Asta până nu le trece cine ştie ce altă chestie prin cap.