* Recitesc pagini întregi din Jurnalul lui Jules Renard, scriitor francez cu o minte sclipitoare. Lectura mă acaparează şi, pentru o vreme, uit de toate relele lumii în care trăim, multe din propoziţiile şi frazele autorului fiind adevărate aforisme. Citez: "Când nu dormi dimineaţa, te simţi genial; Bunătatea nu-i fireas­că, e fructul pietros al raţiunii; Până la 30 de ani, ar­tist, până la 50, om de acţiune, până la moarte, înţelept; Niciodată nu m-am simţit atât de incapabil de orice; Poate că viaţa nu-i decât o maladie, filoxera planetei noastre; Chiar şi o înmormântare are partea ei bună: împacă familiile; În fiecare an, un defect în plus, iată progresul nostru; Porci mai curaţi decât stăpânii lor din casele de chirpici". A murit la 46 de ani. Se pare că prea multă minte strică! * Un scriitor român pe ne­drept stigmatizat şi marginalizat doar pentru că a ade­rat de timpuriu la Partidul Comunist este Zaharia Stancu, autorul unor romane ce rămân în istoria literaturii (Jocul cu moartea, Pădurea nebună, Şatra, Ce mult te-am iubit…) Ca şi alţi confraţi, în anii 1949-1950 a fost în URSS ca să vadă "măreţele realizări" şi să scrie des­pre ele. A publicat un fel de jurnal de călătorie. Iată ce-a văzut la Muzeul Marii Revoluţii din Octombrie: "Mai multe încăperi găzduiau darurile primite de l.V. Stalin. Un colhoznic a lucrat din lemn obişnuit o vioa­ră, altul, o mandolină. O femeie fără mâini a trimis to­varăşului Stalin o scrisoare în care-i mulţumeşte că a luat iniţiativa înfiinţării unei şcoli în care a în­văţat să scrie şi să lucreze cu picioarele. În timpul războiului, un soldat a fabricat dintr-un bombardier german prăbuşit un port-ţigaret şi i l-a dăruit lui I .V.Stalin ( ..) "Câtă seriozitate a pus Stancu în aceas­tă înşiruire şi câtă ironie, e greu de spus. * Quentin Crisp, pseudonimul lui Denis Charles Pratt, a fost actor şi cântăreţ englez (1908-1999). A zis multe vorbe de duh. Am reţinut una: "Dacă nu faci curat în casă mai mult de două luni, mai murdar n-are cum să fie". Voi încerca va­rianta! * Din când în când îi văd pe poliţiştii locali trecând agale, doi câte doi, povestind de-ale lor, pe Corso, şi-mi vin în minte cuvintele lui Aristotel: "Grea es­te liniştea când n-ai de lucru". * Am mai auzit una bună de tot: "Dorinţa de a întâlni un autor pentru că îţi place opera lui se aseamănă cu dorinţa de a cunoaşte o raţă pentru că îţi place pateul din ficat de raţă". * Va spun de la început că Horia-Roman Patapievici mi-e antipatic din toate punctele de vedere şi, în primul rând, fiindcă nu-i găseşte naţiei din care face parte nicio calitate, numai defecte. Pentru el "românii au feţe pudibonde, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă”, caracterizaţi fiind de "laşitate şi ticăloşie, de vanitate şi egoism meschin, de invi­die joasă şi delaţiune lipsită de remuşcări”. Chiar de-ar fi aşa, lasă-i pe alţii să ne judece! * În 1989, Francois Mitterrand a avut o premoniţie: "Franţa secolului 21 va fi africană". Era preşedinte în funcţiune şi nu bătea câmpii. A avut dreptate. * Conform statisticilor, în 1936, în România erau 43 la sută dintre locuitori analfabeţi. Vrem să revenim la acele vremuri? Se pare că da după cum îşi bat joc guvernanţii de cadrele didactice, de elevi şi de părinţii acestora.