Tocmi când încercam să-mi revin după ce am citit pe la woke-i că râsul e dovadă de extremism de dreapta, am mai aflat ceva la fel de şoc şi groază. Că dacă nu îţi plac manelele, eşti rasist. Şi că dacă huidui la un concert de ne-manele când, săpraiz, apar manele (pe scenă pe banii mei – 250 euro biletul) eşti un încuiat şi un, din nou rasist. Deci v-aţi prins, cine nu e maneliost, e rasist şi urăşte "diversitatea", alt cuvând magic din arsenalul de închis gura al noilor tovarăşi. 

Concret, la Bucureşti, pe Arena Naţională, la un concert al unei trupe numite Coldplay care NU cântă manele de felul ei, la un moment dat, pac, sărpraiz, apare un băiat manelist, Babasha, invitat de cineva de la trupa aceea şi începe cu ale lui. Reacţia publicului a fost una normală: a dat cu huo. Nu dai bani pentru rock ca să asculţi muzică de nuntă. Ei bine toată reacţia asta normală a publicului a fost clasată de unii comentatori ca fiind … RASISM! Adică l-au huiduit pe Babasha nu pentru că a intrat cu manele la un concert de ce gen o fi ăla de-l cântă "Coldplay", că rock nu e, e mai degrabă dance cu chitări, cu spectatori iubitori de genul acela cum i-o zice dar NU iubitori de manele, ci penrtu că babasha e de etnie romă. Faină găselniţă a Noii Ere a pumnului în gură, ce să zic.

Puţină propagandă ca să arătăm că suntem pro-sistem

Cel mai faimos comentariu este al lui Cătălin Ştriblea de la Europa FM care a spus-o clar, pe pagina sa de facebook, că la Coldplay a fost rasism: "Nu cred că Martin (unul dintre componenţii "Coldplay", n.n.) se sperie de rasism, că asta a fost". Şi pentru a accentua că să ai grijă ce spui şi cu cine te pui, a mai subliniat că "Turneul Coldplay este dedicat în acest an comunităților marginalizate și pe scenă a venit fix un artist de acolo". Şi că trupa Coldplay "înseamnă mediu, mult verde și o agendă pentru salvarea planetei. Plus respectarea drepturilor LGBTQ.". Bine. Am înţeles că muzica e de o vreme strâns legată de agenda politică, nu mai e vorba doar de plăcerea muzicii şi a publicului. Am înţeles că prezenţa manelelor la un concert de rock a fost de dragul incluziunii marginalizaţilor manelişti şi de dragul surprizei şi de ce nu, un mic experiment social pentru testarea reacţiilor, ca să vedem câtă reeducare mai trebuie.

Am înţeles că dacă nu eşti de acord şi huidui iniţiativa Coldplay de a băga manele unora care au plătit pentru altceva, eşti clar anti: minorităţi etnice, comunităţi sexuale, salvarea planetei, a "verdelui" (ce-o fi ăla, noul roşu?) şi a mediului. Deci ciocu mic că imediat vine Consiliul Culturii şi Educaţiei wokeiste pe tine şi te pune la punct de nu te vezi.
Alţi comentatori au mers şi ei pe aceeaşi linie trasată pe marea propagandă, ca să arate cât de jeguri suntem noi şi cât de educaţi sunt ei, că acceptă, că înţeleg, că tolerează, că nu sunt limitaţi în prejudecăţi. Iar morala e clară: cine nu e manelist şi nu aplaudă OBLIGATORIU la orice, este un mare, rasist. Dei e clar, propagandă în devfavoarea muzicii. Ca în anii 50, dar pe alte coordonate.

Să fie clar. S-a mers pentru muzică şi s-a huiduit manelismul 

Am impresia că cea foarte pe linie trupa Coldplay a încercat aşa, ştiind că at Romeinia e un fel apartheid unde toţi muzicienii sunt albi, creştin ortodocşi şi rockeri, un fel de încercare de a se accepta un "marginal", un fel de ia să facem un moment cu muzică exotică, din undergroundul celor anonimi şi muţi din cauza majorităţii intolerante, să creem un pod între culturi. Cam cum cânta Ravi Shankar printre rockerii de la Woodstock. Dar au nimerit-o prost, mai mult ca sigur fiind prost sfătuiţi. 

În România şi nu doar la noi, mai e bunul obicei ca atunci când plăteşti pentru ceva, să doreşti să primeşti acel ceva fără alte suplimente, că nu mai suntem pe vremea lui Ceaşuescu când primeai bere doar cu chiftele de peşte (dar măcar ştiai de dinainte de asta). Adică a dat fanul Coldplay cât pe o plasmă medie la Altex pe un bilet la Coldplay, deci el vrea să audă Coldplay, nu MANELE. Dacă voia manele, mergea la o nuntă dă fiţă, la o paranghelie de şmecheri sau la un banchet de colegiu naţional. În plus, din câte am înţeles, momentul a fost o "surpriză", nu era anunţat în program. Faină surpriză. 
Hai să zicem că te duci la Filamonică să asculţi să zicem Concertul în Fa pentru pian şi orchestră de George Gershwin. Iar la partea a doua, între Adagio şi Andante con moto, să te trezeşti cu "din partea mea, pentru domnul dirijor şi pentru toţi fraţii lui spartani dă la orchestră" să bage aia cu fereastra uşă – lanţurile praf cenuşă şi să ia foc cabinetu unde stă locotenentu. Ce faci? Aplauzi puternic şi prelungiut ca la Congresul XIII al PCR spunând că mamă ce incluziune, ce diversitate, ce acceptare a celuilalt? N-aş crede. 

Acolo s-a huiduit manelismul. Nu faptul că acel băiat este rom. Putea fi din neam de vikingi, dar dacă se apuca cu vocalize din acelea pe tallava, tot aşa suna reacţia. Nu amesteci stilurile de muzică, mai ales neanunţat. Iar publicul a taxat la minimum faptul că a primit ceva ce nu a cerut şi pentru care nu a plătit şi ce NU a dorit. Dincolo de piţiponcărelile poliitical correctness care deja poluează prea mult viaţa artistică.  

Apropo, maneaua nu e un gen marginal, cu e ultrarăspâdndit. Maneliştii nu sunt deloc nişte rapsozi anonimi uitaţi prin labirintul cineştie cărei mahalale de orăşel de provincie, care trăiesc de pe o zi pe alta, ci sunt ultrafaimoşi, ultrabogaţi, ultraprotejaţi. Maneaua a invadat viaţa românului, tot mai puţine fiind enclavele umane care o refuză. Uite, sunt cazuri de elevi de gimnaziu care s-au apucat să asculte manele doar ca sa fie ACCEPTAŢI de grupul de fiţă al clasei. Deci nu-mi vii tu cu muncă de lămurire că vai ce intoleranţă că vai ce inacceptare atâta vreme căt realitatea e cea din realitate, nu din ce vrei tu să promovezi conform agendei impuse.

Dar un moment metal la un concert de manele când băgăm?

Pentru cei setati pe inventat rasisme, propun ca la un comcert de manele cu greii manelelor, să se aducă o trupă din asta de metale dure. Să vedem cum stăm cu acceptarea şi diversitatea. Hai că se poate. Apo aştept opinii pe la radiouri şi în presa care trebuie. Parcă aud că nu trebuia nu era nevoie, era o ingerinţă în intimitatea etnică, os fidare a identităţii, o impunere a altceva, o sfidare, un, nu-i aşa, rasism.    
        
"Am fost la sute de concerte și festivuri în țară și la zeci în străinătate. Niciodată nu se amestecă genurile pe aceeași scenă. Incluziune nu înseamnă să chemi publicul la un gen muzical și să îi livrezi altceva, foarte contrastant cu genul muzical la care ai ales tu să mergi și pentru care ai plăti bilet. Nimeni nu face asta nicăieri în lume". O spune imenia ltuld ectâ ultraliberalul şi în niciuncaz rasistul sau extremistul de dreapta Remus Cernea căruia în ciuda faptului că l-am contrat în trecut, aici îi dau dreptate. Tot el spune Tot el spune că "Toleranța înseamnă să trăiești alături de cel cu gusturi diferite, nu să fii expus cu forța la muzica lui, când tu vii și plătești pentru cu totul altceva". Din nou are dreptate. 

Final

Chiar dacă nu-i prefer, i-am ascultat pe ambii protagonişti. Coldplay cântă un fel de muzică de club dar cu chitări, oricând mixabilă de orice DJ. Deci nimic remarcabil. Babasha cântă manele soft, pe sentiment, deci iar nimic remarcabil. Sincer, spuneţi ce vreţi, îl prefer pe Babasha, că e mai puţin politizat decât Coldplay. Dar nu la Coldplay.