Ceea ce prevăzusem de curând și era de așteptat, se întâmplă, în aceste zile, sub ochii noștri. Nici n-au apucat partidele din așa-zisa coaliție pro-europeană să felieze și să împartă viitorul Guvern, că cei din USR se și bosumflară, ca niște beizadele țâfnoase cărora nu le poate nimeni intra în voie. Istoria recentă a dovedit că e greu să guvernezi cu USR, iar acum se demonstrează faptul că e imposibil de ieșit cu ei și la încălzire, darămite să începi meciul. Nimic de zis, nici restul partenerilor de guvernare nu sunt canonizabili, au interese și strategii proprii, dar asta e politica, cine-i calcă teritoriul trebuie să știe că n-a pășit în incinta mănăstirii. 

N-am înțeles atitudinea și pretențiile celor de la USR care se comportă de parcă ar fi câștigat alegerile parlamentare. Să nu uităm, totuși, că s-au clasat pe locul patru, după PSD, AUR și PNL, obținând 13 procente. Faptul că Elena Lasconi intrase în turul doi e irelevant, aici vorbim strict despre alegerile parlamentare, unde „salvatorii” n-au reușit să obțină un scor pe măsura pretențiilor ulterioare. 

Așa cum spuneam și după alegerile din 1 decembrie, această formațiune e pietricica aceea din pantof, care, chiar dacă e mică, te jenează la mers. Să ne amintim de mariajul guvernării dintre PNL și USR sub domnia lui Florin Cîțu: scandaluri zilnice, șopârle, ca să nu mai vorbim despre discutabila performanță a acelei guvernări. N-am înțeles nici de ce USR este considerat un partid „de dreapta”, pentru că doar opoziția față de PSD nu înseamnă conturarea unei ideologii politice. Interminabilele conflicte, nesfârșitele ciondăneli existente atât în propria ogradă, cât și în afara ei, califică această formațiune pentru statutul de entitate incomodă. Desigur, există în USR și oameni capabili, cu scaun la cap, conștienți de suita derapajelor din partid; unii au devenit foști useriști, alții încearcă, încă, să-și tempereze colegii și să facă formațiunea ceva mai abordabilă. Poate că acea calificare a Elenei Lasconi în turul doi le-a livrat unora din USR o beție cu apă rece, doar că politica, aidoma fotbalului se joacă pe goluri. Nu-i vorbă, nici între PSD, PNL și UDMR nu e o deplină armonie pe fundal de consens în surdină, doar că ăștia sunt ceva mai diplomați, ceea ce se traduce în percepția publică drept stabilitate. Și după atâta amar de circ, omul se mulțumește și cu puțină liniște, chiar dacă o plătește scump, cu un nivel de trai scăzut.