Canalul din material durabil

A fost descoperit la adâncimea de 1,03 m faţă de asfalt. El ieşea de sub biserica catolică şi se unea cu cel aflat sub casa parohială şi se termina în canalul colector principal. Canalul cu lăţimea de 40 cm era acoperit cu dale din piatră şi podit cu cărămizi de 21 x 10,5 x 3,5 cm aşezate pe un pat din nisip. Pereţii laterali fuseseră amenajaţi din piatră de râu, căptuşiţi cu cărămizi; înălţimea canalului era de 60 cm. Cel mai vechi pavaj al canalului a fost amenajat din pietre.

Stratigrafia terenului Pieţei Mici

Profllele stratigrafice sunt edificatoare pentru natura terenului aşezării la începutul ei şi pentru depunerile ulterioare, care indică etape de construcţie, incendiile, nivelarile, în mare, creşterea consistentă şi continuă a nivelului de călcare.

Profilul de sud al casetei din vecinătatea Turnului Sfatului ilustreaza evoluţia stratigrafică a terenului. Este de reţinut consistenţa stratului de pământ negru, unde nu se demarcă clar nivelul preistoric(de  unde provine cana  din cultura Coţofeni) de cel medieval.
În decembrie 2005, pe când Casa Artelor era în restaurare, am înregistrat profilul unui şanţ săpat între stâlpii loggiei. Am văzut două pavaje în partea superioară a profilului şi un strat de doar 20 cm lăţime de pământ negru cu pete galbene, aflat sub pavajul inferior, cu fragmente ceramice medievale şi preistorice. La adâncimea de doar 0,90 m, începea solul viu. Groapa de provizii se adâncea în solul medieval, acoperită fiind de cel mai vechi pavaj. Oasele fuseseră aruncate doar în afarea loggiei.Trebuie să reţinem că nivelul medieval de locuire a fost atins la doar la -60 cm faţă de pavajul modern.

Material arheologic: bogat, divers, din păcate puţin întregibil

Materialul arheologic descoperit în zona actualei clădiri a Primăriei este semnificativ pentru că aparţine unui nivel timpuriu de locuire medievală. Împreună cu bucăţile de piele şi de lemn, din stratul inferior de pietriş au fost recuperate prin săpătura controlată fragmente ceramice medievale, arse oxidant, penetrant. Din presupusa groapă de provizii descoperită tot acolo, am rămas cu puţin material arheologic. Este vorba de două fragmente aparţinând ceramicii medievale: un picior de pahar cu diametrul de 5 cm şi un fragment de castron.

În schimb, din groapa localizată în teren spre turnul bisericii romano-catolice, au fost recuperate 42 de fragmente de oase de animale. Ele au aparţinut la doi berbeci cu vârsta de aproximativ doi ani şi unui ţap.
Esenţele fragmentelor de lemn de mici dimensiuni au fost identificate de doamna Ileana Chirtea, iar bucăţile de piele conservate cu grijă. Ele ţineau de căptuşeala unor pantofi.
Doamna Ileana Chirtea a identificat esenţa de brad a conductei din lemn, esenţa de tei a unor fragmente de lemn prelucrat. Analiza altor mici fragmente a rezultat esenţe de stejar şi alte foiase.Suntem recunoscători pentru determinări.

Tuburi de canalizare din lemn.

Conducta de  canalizare din lemn din culoarul de sub Podul Mincinoşilor se afla la -1,55 m. Sub conductă, până la -1,80 m pământul, era mâlos. Am recuperat două segmente, fiecare cu lungimea de 3 m, diametrul de 10 cm interior şi 26 cm exterior. La 3 m de capătul zidului de parapet, conducta  se orienta spre intrarea de la sud a Turnul Sfatului.

Urmele unui podeţ din lemn.

Dintr-un podeţ din lemn amenajat peste pârâiaşul care curgeau spre oraşul de jos am recuperat, conservat şi inventariat mai multe fragmente de stâlpi din lemn. Pentru localizarea lui, sunt necesare detalii. Stâlpul vertical din lemn surpins în situ era la 4,70 m de primul stâlp din lemn (urmare a unei restaurări recente a parapetului sudic al culoarului de sub Podul Mincinoşilor cimentul a dispărut). Stâlpul era ieşit de la suprafaţa pământului cu 36 cm şi avea diametrul de 17 cm. Partea superioară era la –1,10 m, sub nivelul unei conductei din lemn. Ulterior, excavatorul a scos trei stâlpi a căror dimensiune e data în anexa 2. Stâlpii au fost conservaţi şi inventariaţi. Un şanţ, probabil albia pârâului a fost evident  la 50 cm de stâlpul vertical.
Materialul arheologic întreg sau întregibil format din lemn conservat, piese din ceramică şi metal descoperit arhelogic a fost inventariat. Pot să distribui numerele de inventar doar cu aprobarea muzeului.

Să încercăm concluzii

Concluziile sunt obligatorii, chiar dacă ele au un grad relativ de hazard; ca în orice reconstituire istorică.
Pe baza informaţiilor arheologice, se poate evidenţia evoluţia nivelelor de călcare şi locuire în diverse zone ale pieţei şi amenajările, cu evoluţie ce se poate urmări începând cu limita inferioară, deceniile din mijlocul secolulu al XIII-lea, coborând cu probabilitate până la începutul lui. Câştigul adus de cercetarea arheologică a Pieţei Mici, în condiţii dificile, sub presiunea timpului, cu mijloace financiare şi de personal reduse la minimum, este datorat de identificarea unui număr mare de gropi de provizii. Este cert că subsolul terenului, mai sănătos decât în învecinata Piaţa Mare, a fost folosit pentru depozitarea cerealelor încă de la începul aşezării medievale. Mai târziu, s-au găsit locaţii mai sănătoase de păstrare, în interiorul unor clădiri dezafectate.
De la început însă terenul a funcţionat ca unul de siguranţă alimentară, în caz de asediu. Funcţionari ai primăriei ţineau socoteala şi administrau cerealele depozitate în gropi. Ele erau considerante la fel de importante ca şi zidurile de apărare, ca o parte a structurii de securitate a oraşului. Din această perspectivă poate fi luată în considerare ideea că de la început, aşezarea fortificată cuprindea două zone: cea consacrată de biserică şi cimitir şi în vecinătate, terenul de depozitare a rezervei de cereale. Cerealele nu puteau însă fi folosite de la început în caz de asediu pentru că morile, cel puţin cele cunoscute, se situau în Oraşul de Jos.
Spre deosebire de gropile de cereale din Piaţa Mare, cele din Piaţa Mică nu cunosc  căptuşirea cu împletituri de nuiele. Cu acest singur argument însă, nu putem concluziona o diferenţiere cronologică. Luând în considereare şi cronologia diferită a pieţelor (contestată de unii comentatori ai istoriei locale) se poate trage concluzia că cele din Piaţa Mică sunt mai vechi.
În subsidiar, cercetarea arheologică ilustrează o arhitectură săracă a pieţei, cu unele detalii revelate doar arheologic: clădirea de lângă Turnul Sfatului şi cea mai nouă, din lemn, de lângă ieşirea spre Piaţa Huet. Tot arheologic am pus în lumină reţelele de canalizare: traseul şi mecanismul de funcţionare cu portiţe din fier care puteau opri sau regla debitul apei.
Terenul a fost unul funcţional în subsol, în condiţiile evului mediu, dar şi loc viran unde se aruncau gunoaiele, resturile de oase de la măcelărie şi de piele de la o tăbăcărie, sau unde cineva, cândva a amenajat şi a supravegheat funcţionarea unui cuptor de topit fierul. Era locul de intrare şi ieşire în "theatrum" serbărilor şi spectacolelor din Piaţa Mare, acolo unde ne putem lesne imagina un bazin de colectare a dejecţilor.
În acelaşi timp, era locul de întâlnire la fântână sau de mers la cumpărături. Era casa şi atelierul unor categorii neprivilegiate social, dar putenice prin statutul lor economic. Era un teatru al celor mulţi, baza solidă a oraşului medieval.

În următorul articol, ca bonus pentru cititorii fideli, voi informa şi comenta despre ipoteza unui atelier de prelucrare a oaselor de cerb.

Anexa 1
Gropi de provizii  descoperite în 2003 în  Piaţa Mică.

Nu sunt identice cu gropile descoperite în cercetarea extinsă din toamna lui 2005.

Groapa 1 a lăsat să se vadă o lăţimea de 1,50 m. Din umplutura gropii au fost recuperate fragmente de olane şi cărămizi groase de 3,5, 4,5 cm şi 6 cm, fragmente ceramice, pietre de râu.
Groapa 2 avea lăţimea de 2,90 m, cu fundul la 2,80 m faţă de nivelul actual. În groapă, de la adâncimea de 0,92 m, a fost amenajată nu ştiu din ce motive o zidărie din material de construcţie mixt (?). Pe fundul gropii se afla un strat de pământ negru, mâlos, iar deasupra pământ brun amestecat cu lut galben. Distanţa dintre G1 şi G2 era de doar 1,20 m, semnificativă pentru densitatea gropilor.
În Groapa 3, am măsurat un diametru maxim de 2,20 m, îngustându-se până la 1,50 m. Fundul gropii a fost atins la  adâncimea de 2,30 m faţă de solul actual. În umplutura gropii se afla pământ negru cu urme de arsură, câteva pietre.
Groapa 4 măsura în diametru 2 m şi în înălţime, 2,50 m. În umplutura gropii s-au aflat urme de arsură, fragmente ceramice medievale.
Groapa 5. S-a păstrat doar un segment din profilul peretelui, unde erau vizibile urme de arsură. Restul gropii a fost distrus de excavator.
Groapa 6 avea lăţimea de 1, 60 m şi înălţimea de 2,20 m. Din umplutură s-a aflat material arheologic.
Groapa 7 măsura 2 m în diametru. Din umplutură s-au recuperat piese din metal şi fragmente ceramice.
Groapa 8 cu diametrul de 1,50 m şi înălţimea de 1,40 m avea  în umplutură urme de arsură.
Groapa 9 avea lăţimea de 2 m şi înălţimea de 1,70 m. Între gropile 8 şi 9 este o distanţă mai mare, de 5,80 m.
Groapa 10 a fost complet golită de cupa nemiloasă a excavatorului. Ea avea lăţimea de 2,30 m, apropiată de a celorlalte. Pe peretele ei se vedeau urme de arsură.

Anexa 2.

Stâlpii proveniţi de la un probabil podeţ: L 64; lat. max. 14,5, lat medie 12 cm.; L 64; lat max. 14 cm; lat medie 14 cm; urme de arsură; L 62 cm; lat max. 13 cm; lat medie 10 cm.

Anexa 3.Stratigrafia.

Profilul în zona Primărie actuale, groapă de luminator (profil estic). La adâncimea de 42 cm, strat de construcţie, între 42 cm şi 60 cm pământ negru cu mortar; între 60 cm şi 83 cm pământ brun-maroniu cu fragmente de cărămizi; între 83 cm şi 1,45 m pământ brun-verzui cu fragmente de cărămizi, între 1,45 m şi 2 m pământ galben, iar sub 2 m pământ negru. Pe peretele dinspre nord, se observă deasupra pământului galben un strat de pietre şi apoi unul vineţiu.
Depuneri lângă zidul casei din Piaţa Mică nr. 15-16 La 40 cm unde s-a coborât nivelul este pământ negru. În partea inferioară se aflau fragmente ceramice preistorice.
Caseta practicată pe clădirea din Piaţa Mică nr. 12, profilul de nord. De la –1,38 la –1,63 pământ negru, fără material arheologic, suprapus de un strat subţire de pietriş. Între –1,38 şi –1,16 strat de pământ brun cu arsură, suprapus de pietriş, gros de 20 cm, unul brun cu arsură de 20 cm lăţime şi un strat de pământ brun cu pete de lut galben lat de 25 cm. Pe malul nordic, acesta coboară până la –1,10 m. În partea superioară a profilului sunt straturi legate de actuala construcţie din material durabil.
4. Profilul şanţului de captare a apei pluviale de la Muzeul Astra, pe direcţia est-vest. Până la adâncimea de 42 cm, sub stratul cu materiale de construcţii, se observă nisip; între –42 cm şi – 80 cm este evident pietrişul, iar sub adâncimea de 90 cm până la –2 m stratul de pământ amestecat cu pietriş conţine puţin material arheologic (un fragment de cărămidă groasă de 3 cm, fragmente compacte de lemn la adâncimea de 2 m şi din piele prelucrată).

Anexa 4.
Urmele de ziduri recuperate arheologic de la clădirea cu numărul 4 din Piaţa Mare, faţada spre Piaţa Mica

Zidul din piatră de pe direcţia nord-sud avea lăţimea de 90 cm şi s-a adâncit în solul viu. În grosimea zidului a fost amenajată o deschidere pentru aerisire. Nivelul de construcţie al zidului păstrează fragmente de cărămizi late de 4-5 cm. Cărămizi au fost folosite şi pentru făţuirea ferestrei de aerisire.  Dintr-un alt zid din piatră de compartimentare s-a păstrat doar un  mic segment, el fiind afectat de construcţiile ulterioare din cărămizi.

Anexa 5.
Materialul arheologic

Materialul ceramic din Groapa 4 şi din cea de sub Casa Artelor este nesmălţuit. Ies în evidenţă prin calitate (evident erau folosite în ocazii deosebite) cănile cu picior înalt şi talpa rotundă (diametrele de 7; 7,5; 6,2; chiar 8 cm), oalele cu diametrul fundului de 8 sau 11 cm, fragmentul din gura unei căni cu două caneluri late şi diametrul interior de 5,5 cm, un fragment de capac de profil semisferic, toate descoperite în groapa suprapusă de fosta hală a măcelarilor). În anii 70 ai secolului XX, prima subzidire a stâlpului a dus la recuperarea unei căni întregi, şansă ce ne-a ocolit în 2003. Fragmentele ceramice, cu o excepţie, se remarcă prin arderea oxidantă, uniformă.
Buzele de oale din gropile 4, 6 şi 7 sunt lăţite, rotunjite sau cu profil triunghiular. Formele de vase variază de la oalale-cahle din groapa 7 (un fragment a păstrat o pată de smalţ), cănile cu picior, oalele, cănile mici. A fost recuperată partea de jos a unei oale mari, diametrul fundului măsurând 22,5 cm şi, din groapa 1, fragmente dintr-un vas de mici dimensiuni. Evoluţia ceramicii a scos în evidenţă caracteristicile ceramicii secolului al XVII-lea. Fragmentele ceramice datate cu moneda din 1618 sunt în majoritate nesmălţuite, cu forme specifice evului mediu. Calitatea superioara a arderii face diferenţa. Piesele din fier sunt comune: cuie, componente ale feroneriei uşii, o potcoavă de cal.

Anexa 6.
Urmele caselor construite deasupra tunelului (Podul Mincinoşilor)
Zidărie din cărămizi formată dintr-un arc de descărcare cu lungimea de 1,87 cm; un pilon de piatră spre est, lat de 60 cm, cu talpa la –1,20 cm; alt pilon lat de 60 cm  se vedea pe malul dinspre Muzeul Astra; zidărie mixtă cu cărămizi late de 6 cm, cu talpa la –0,80;
pilon  din pietre şi cărămizi lat de 90 cm (pietrele erau suprapuse de cărămizi de 28 X 14 X 6 cm); fragment de zid în malul de nord, la 16,80 m de capătul estic al zidului de parapet şi la 1,30 de zidul de parapet(  lungimea de 1,18 m şi lăţimea de 40 cm, cu talpa la –1m);
la 1,80 înspre est se află un alt zid din cărămizi, lat de 30 cm; pilon de zidărie mixtă, turnat într-o groapă de provizii cu diametrul de 2,20 m. Este singurul caz în care o construcţie taie o groapă de provizii,stabilind cronologia relativă casă-groapă de provizii.