Piața Mare a Sibiului, locul Târgului de Crăciun de astăzi, a fost și în trecut  gazda bradului împodobit și a căsuțelor colorate. Pe atunci, întreaga organizare purta numele de  ORĂȘELUL COPIILOR și era, chiar cu o ofertă  incomparabilă cu cea de acum,  o bucurie sinceră pentru micuții sibieni,  deveniți astăzi părinți sau bunici. 

Dar Piața Mare nu a fost  singura locație folosită de autoritățile locale drept punct central al sărbătorilor de iarnă. În istoria Sibiului au fost ani în care ORĂȘELUL COPIILOR  a fost organizat în Parcul ASTRA, în Piața Mică, la Cazarma 90 și  chiar în Parcul Sub Arini. 

În anul 1955, luminile ˝pomului de iarnă˝ (folosirea Crăciunului începuse deja să fie evitată) s-au aprins în Piața Mare, Piața Republicii pe atunci. Era perioada în care Piața era amenjata asemeni unui parc, cu alei și bănci  în mijloc și cu trafic rutier de jur împrejur, pe str. N Bălcescu, pe sub Turnul Sfatului și prin Piață Mică de astăzi (amenajare păstrată până în în anul 1986).

Ziarul ˝Flacăra Sibiului˝ descrie, în ediția din 5 ianuarie 1955,  atmosfera:

˝… Cu căciulile trase bine peste urechi, cu mîinile virîte adînc în buzunare, cu obrajii rumeni de frig şi strălucind de bucurie, zeci, ba chiar sute de copii s-au strîns în jurul acestui pom. Privesc luminile lui vii, globurile lui strălucitoare, steaua care arde aprins în vîrful lui. Lîngă el, pionierii unei şcoli elementare şi-au unit glasurile într-un cîntec al pomului de iarnă. Dar nu e numai pomul de iarnă care a adunat atîta tinereţe aici,  ci e întregul parc din piaţă care s-a transformat într-un orăşel al copiilor. De jur împrejurul parcului, pe stîlpi împodobiţi cu ghirlande de brad, s-au înşirat că nişte mărgele şi clipesc aprins zeci şi zeci de becuri în fel de fel de culori dînd pieţîi aspectul feeric de basm; s-au ridicat căsuţe din poveşti în care sunt sumedenie de minunăţii…˝

Erau vremurile lui Moș Gerilă în loc de Moș Crăciun și a lunii cadourilor în loc de Sfintele Sărbători. Cu mici variațiuni, în perioada comunistă ORĂȘELUl COPIILOR a arătat cam la fel: un brad împodobit cu becuri și cutii asemeni celor de cadouri, personaje de desene animate de diferite mărimi pictate pe placaje, chioșcuri mai mult sau mai puțin aprovizionate  și câte un carusel-două. În plus, de cele mai multe ori, în Orășelul Copiilor funcționa ceva ce astăzi s-ar numi foto-corner, un loc în care, pe vremea în care fotografiile nu erau atât de la îndemână, doritorii puteau obține instantanee călare pe un ren, o căprioară sau un căluț din lemn.

Doi ani mai târziu, în 1957, găsim ORĂȘELUl COPIILOR  în Parcul ASTRA. Un reportaj în stilul vremii, în aceeași ˝Flacăra Sibiului˝, pe data de 28 decembrie 1957:

„… în parcul de lîngă Bulevard răsare ca din pămînt un brad uriaş împodobit cu fel de fel de jucării şi pe care, seara, ard becuri de toate culorile. Şi în acest an măreţul brad, frumos împodobit, s-a înălţat parcă mai semeţ. În jurul lui, căsuţe mici îţi amintesc de căsuţele din basmele bunicului sau ale bunicii. Şi în aceste căsuţe, micii cumpărători găsesc de toate, jucării, bomboane etc. Moş Gerilă este mai darnic ca-n alţi ani. De dimineaţa şi pînă seara orăşelul copiilor este plin de animaţie. Forfotă şi iar forfotă. Discuţii peste discuţii: — Mămico, mămico, uite ursuleţul, colo sus! Şi copilaşul cu căciula albă se repezi, cu toată împotrivirea mamei, spre bradul plin de jucării. Aici a făcut cunoştinţă cu prietenii lui din poveşti, cu ursuleţul cel isteţ, cu fată pădurii şi cu alţi eroi atît de mult îndrăgiţi de el. I-a privit pe rînd pe fiecare şi cît de mult ar fi dat să poată măcar să-i mîngîie, dar erau cocoţaţi prea sus. Cei mai mici pun întrebări: — Mămico, ce-i acela? — şi fără să aştepte răspunsul, micuţul curios, a şi adresat mamei a două întrebare. — Dar aceea ce-i, mămico? Răspunsul mamii a făcut ca mirarea să se întipărească şi mai bine pe chipul lui îmbujorat. Şi întrebările curg fără sfîrşit. — Mămico, uite şi becuri, roşii, albastre… Sînt şi din acelea albe. Dar, mămico, la noi o să vină Moş Gerilă cu daruri? Aşa-i c-o să vină? Spune mămico, aşa-i? — Dacă vei fi cuminte o să vină şi la noi, Petrişor –  spuse mama cu blîndeţe în glas. Şi noi spunem acelaşi lucru. Moş Gerilă va trece cu desaga plină cu daruri pe la toţi copiii buni şi ascultători.”

Explicația  unui articol care pomenește pe 28 decembrie  de venirea lui Moș Gerilă este simplă: Moș Gerilă (împrumutat de la ruși)  venea, oficial, pe 31 decembrie, spre deosebire de Moș Crăciun care continua să vină, neoficial, în casele tuturor românilor, în seara de  24 decembrie.

Începând cu 1963, ORĂȘELUL COPIILOR a funcționat în Piața „6 Martie”, astăzi Piața Mică, acolo unde avea -cel puțin teoretic- avantajul frumuseții centrului istoric, din păcate, însă, un centru a cărui valoare nu conta prea mult pentru nomenclatura.

„ O avalanșă de copii a împînzit vineri seară Piaţa „6 Martie“, luminată feeric de steluţe rubinii şi beculeţe multicolore. Erau miile de glasuri ale celor mai mici cetăţeni, care participau la inaugurarea „Orăşelului copiilor“. Pe poarta încadrată de clădiri miniaturale şi prin arcade arhitecturale, copiii au intrat în orăşelul lor ca într-o lume de basm. În mijloc, un brad falnic, încărcat cu tot felul de jucării, îmbrăcat în ghirlande colore şi benzi argintii, luminate de zeci de becuri…Încovoiat de ani, bun că toţi moşii, în orăşel a apărut Moş Gerilă, împlinind astfel dorinţa celor mulţi care-l aşteptau cu atîta nerăbdare…”(„Flacăra Sibiului˝, 31 decembrie 1963).

Odată sosit în Orășelul Copiilor, Moș Gerilă ura viaţă lungă şi fericită, spor la învăţătură şi îi îndemna pe cei mici să se poarte frumos acasă, pe stradă şi în şcoală. La microfon se recitau poezii, se cânta, iar cei care făceau toate acestea primeau dulciuri din tolba moșului.

Din Piața Mică, Orășelul revine în Parcul ASTRA, iar apoi, în 1986 și 1987 ajunge în Parcul Sub Arini. De acolo  se mută la Cazarma 90 unde rămâne  și în perioada imediat următoare Revoluției.

Începând cu anii ‘90, Orășelul Copiilor se transformă. Apar produse de export, desigur, fără ca varietatea să însemne neapărat și calitate. Este instalat un carusel, sunt readuse mașinuțele , celebra Balerină, iar Orășelul Copiilor devine mai degrabă al adolescenților. La un moment dat au loc chiar și proiecții, iar publicul are parte de desene animate sau filme. 

Într-o notă publicată la începutul lui decembrie 1998, Tribuna scrie: ˝ Încă sub semnul tranziţiei, Orăşelul Copiilor arată ca tot Sibiul: sărac şi înnegurat.˝

Nicolae EREM