În urmă cu trei ani, într-o lună de mai splendidă, pe când mă îmbuibam cu priveliști mângâietoare și atmosferă hrănitoare în Spania, în câteva orășele situate pe Costa Blanca, am avut o revelație: cu părul ciufulit de vânt, dar cu gândurile netezite de înmiresmata adiere ce venea ba dinspre mare, ba dinspre livezile de portocali, le-am dat dreptate celor ce hotărăsc să-și trăiască bătrânețile în astfel de locuri, zic eu, binecuvântate. Oricât m-ar încărca hălăduirile la altitudine, acolo unde nările zic ”bogdaproste” pentru aerul curat, parfumat de mirosul de cetină, parcă tot la malul mării mă simt acasă. Dar să lăsăm preferințele mele deoparte și să revenim la cele ce mi s-au îmbulzit atunci în minte, pe tărâm spaniol, între buza mării și dealul stâncos. S-a nimerit să trec prin dreptul unor agenții imobiliare din Benidorm și Altea și nu mică mi-a fost mirarea să constat că un apartament cu două camere într-un bloc nou, cu loc de parcare inclus, costa 60.000 de euro. Pe atunci prețurile din Sibiu pentru același tip de locuință se învârteau tot pe la 60.000 de euro, nu ca azi când au ajuns la 80, 90 sau chiar 120.000 de euro. Gândul că iarna sunt cam 15 grade și că portocalele sunt mai ieftine decât merele de la noi, că marea aproape că-ți bate în geam, că poți ajunge oriunde pentru că ai autostrăzi m-a făcut să privesc pentru prima oară un loc străin ca pe un posibil cămin. Gândul mi-a zburat la prețurile practicate pe piața imobiliară de acasă și mi-a fost imposibil să pricep cum de la noi un apartament costa cât unul din Spania. Undeva exista o problemă și sigur nu era la ei. Nu știu cât mai costă azi o locuință în locurile pe care mi le-am imaginat pentru câteva minute ca fiind numai bune să mă adopte, dar mi-e greu să cred că prețurile de acolo le-ar putea depăși pe cele practicate azi în Sibiu. Ceea ce se întâmplă în orașele mari ale României, printre care și Sibiul, în privința prețurilor exorbitante de pe piața imobiliară este expresia unei creșteri artificiale care își va arăta efectele dramatice într-un viitor nu foarte îndepărtat. Firește, observația e valabilă în condițiile în care economia și societatea vor reveni cu picioarele pe pământ și nu vor continua să-și fâlfâie aripile prin văzduhul unei realități artificiale, de mâna a doua. Ceea ce se întâmplă acum pe piața imobiliară nu e nici pe departe expresia prosperității ori a eficienței, ci doar rodul unor speculații bifate în contextul unor oportunități nesănătoase. I-am auzit pe unii vorbind cu mândrie despre cotațiile amețitoare ale locuințelor din Sibiu, etalând un soi de fală nătângă, neînțelegând că nebunia asta a prețurilor nu prea are acoperire. Nu suntem nici pe departe vreo Californie, ori vreo Floridă, singurele asemănări cu aceste zone fiind uraganele ce lovesc la ei în forma clasică, iar la noi economic.