Blaise Pascal (1623-1662) a fost o personalitate franceză a secolului al XVII -lea: matema­tician, fizician, om de litere şi filozof. Unele din cugetările sale sunt memorabile. Iată câteva de ţinut minte: "Justiţia fără forţă este neputincioasă, forţa fără dreptate este tiranică; Puţine prietenii ar supravieţui dacă toată lumea ar şti ce spune prietenul lor când el nu-i de faţă; Omul este făcut pentru a cugeta. Aici stă toată demnitatea şi tot meritul lui; Ştim că avem defecte, dar amorul propriu ne împiedică să le recunoaştem, urâm ade­vărul şi pe cei care ne semna­lează scăderile." Are dreptate. 
n Vorba unui renumit actor englez, Ian Mckellen: "Nu te obosi să convingi pe nimeni de nimic. Fiecare vede doar cât înţelege". n După ce analizează toate relele pe care le cauzează organis­mului uman cărnurile, băuturile şi stresul, Andrei Pleşu îşi încheie eseul astfel: "Privesc tandru spre omul viitorului: va fi erbivor, va evita orice formă de ebrietate şi va gândi pozitiv". Eu sunt omul…trecutului! n Dacă nu aţi ştiut, aflaţi că Madeleine Albright (15 V 1937, Praga – 23 III 2022, Washington D.C.), prima femeie secretar de stat al SUA, avea dublă cetăţenie, cehă şi americană, era evreică, s-a numit Marie Jana Körbelova, familia ei stabilindu-se în Statele Unite în 1948. Trei dintre bunicii ei au 
pierit în Holocaust. În timpul războiului, familia ei a trăit în Anglia. Bill Clinton a ştiut pe cine să pună ministru de Externe. n Dilema veche a publicat un larg interviu cu fostul campion mondial de şah Garry Kasparov (59 ani), evreu armean, cetăţean al Rusiei şi Croaţiei (?) Stiţi de ce: pentru că este un înverşunat oponent al regimului Putin: "Pentru mine, acest război este despre lovitura finală asupra regimului lui Putin, singurul mod de a readuce Rusia în familia naţiunilor vestice, eradicând acel virus al imperialismului care face parte din gena statului rus". Citind printre rânduri, am impresia că el însuşi se vede în stare să-i ia locul lui Vladimir Putin! n Tudor Arghezi, în stilul său inconfun­dabil, spunea că "Actorul, prin natura meseriei, e numeros, ca un hotel”. Vorba i se potriveşte lui Horaţiu Mălăele, care, în afara profesiunii "de bază", este un ta­lentat desenator şi înzestrat scriitor. Cu umor şi autoironie, Mălăele (n. 1952, Tg. Jiu) declara: "M-am născut  prematur, mic şi saşiu, dislexic şi bâlbâit, cu rahitism în stare stabilă, mai apoi reumatism poliarticular, rujeolă, rubeolă, otită şi pecingine, adică toate componentele unui eşec plenar". În opinia mea, este unul dintre mult prea puţinii actori cu vocaţie din zilele noastre. Mi se pare normal să închei această scurtă prezentare cu câteva vorbe de duh ale lui Horaţiu Mălăele: "Să râdeţi, pentru că râsul este muzica sufletului; Viaţa este ca o masă la restaurant: copilăria – din partea casei, matu­ritatea – felul de bază, bătrâneţea – desertul, moartea – nota de plată; Nu-ţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat; Familia şi bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi; Pesimistul este un optimist care gândeşte; M-am îmbrăcat în negru fiindcă am auzit că sunteţi morţi după mine; În politică, cine face economie de prostie este înlocuit".