Joia Mare din săptămâna mare:goana după mâncare 

Alături de Vinerea Mare, până pe la amiază, zilele punctului culminant al cumpărăturilor de orice fel şi mai ales dincolo de necesităţi. Că te gândeşti (da, şi eu cad în ispita asta, să nu credeţi că mă dau superior pe aici) "mă, sunt două zile libere-libere plus sâmbăta când ai altceva de făcut, oare îmi ajunge?" Pâinea, ouăle, drobul de două feluri porc vs. miel, ceapa verde, ridichiile, berea, vinul, tăria, colele, apa minerală, ţigările, sarea-piperul-curry-ul, cafeaua, zahărul, cozonacul, prăji­turile, bomboanele, hrana pentru animale şi păsări şi multe alte aspecte care, cele mai multe, trec prin stomac, ajung? Şi ajungi, setat pe panică, să fii sigur că NU ajung (deşi ajung) şi mai iei o tură, aşa, că mai bine să mai fie decât să se termine. Dacă ai copii, mai plusează cu x2 sau x mai mult. De aceea, cum ajungi pe trotuar, ai impresia că s-a petrecut un dezastru din acela planetar de scapă doar 4-5 americani din el ori că au năpădit extratereştrii cei răi şi încă nu s-a inventat pe repede înainte arma letală care să-i facă ciulama, ori virusul care să le facă navele spaţiale demne de colectare selectivă. Maşini în viteză stând după maşini în viteză mai redusă, claxoane la giratorii, demarări în trombă, depăşiri prin staţia de autobuz, rafturi golite de zici că vine iar  lockdownul, coşuri pline cu vârf care aşteaptă să fie golite în portbagaje umplute cu vârf.

După sărbători, vezi apoi că ceea ai luat de panică îţi ajunge până încă o săptămână de consum, asta dacă ai norocul să nu se strice sau să se întărească.

E perioada reclamelor de la mallurile alimentare în care se laudă cu cât au ieftinit pentru tine şi cât de ieftini sunt ei faţă de alţii. Asta ţine până intri. Apoi vezi că ieftinirile, în enevant de suficiente cazuri cât să-ţi formezi o părere, sunt ori de la un preţ fictiv care, la pariu, va fi exact preţul la care le vei găsi după perioada de ofertă, ori sunt chiar pe bune pentru ca să scape de stoc şi să reîmpros­păteze cu din alea, scumpitele. La fel de interesant este că asta nu mai are legătură cu scumpirile la combustibili ori energie. Mai ales la energie, la cât le merge clima aia din interior, e o dovadă că stau excelent şi îşi permit.

Joia Mare din săptămâna mare: hai să vă tulburăm, mă ortodocşilor! 

Şi pentru că Săptămâna Mare era prea liniştită şi exista riscul ca omul să nu se tulbure din ceva, câţiva domni intelectuali şcoliţi prin vest au decis că noi, ortodocşii, sărbătorim Paştile total geşit, şi că cel mai bine ar fi să ne dăm după Occidentul-far al dreptei credinţe, al moralei şi al trăirii creştine. Ambalajul e ca orice ambalaj: atrăgător şi plin de bune intenţii. Pentru că atingea un "of" al majorităţii celor care cred: de ce nu sărbătorim toţi Paştile la aceeaşi dată? De ce catolicii şi protestanţii aşa, şi ortodocşii aşa şi alţi ortodocşi altfel. Sună? Sună!

Soluţia a dat-o Adrian Papahagi: să ne dăm cu data după catolici şi protestanţi. Că vorba aia, şi ortodocşii finlandezi fac aşa. Sună? Nu.

Papahagi spune aşa, într-o postare pe face­book: "După Paşti, voi iniţia un amplu demers naţional, solicitând Adunării Naţionale Bise­riceşti şi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să calculeze data Paştilor pe calen­darul gregorian (de care oricum ţine seama Crăciunul) astfel încât să sărbătorim Învierea alături de toată creştinătatea apuseană (incluzându-i aici, de pildă, pe ortodocşii finlandezi), şi alături de concetăţenii noştri catolici sau protestanţi, fie ei maghiari, saşi, români sau orice".

Adică e cam aşa. Nu a cerut nimeni asta, dar noi ne autosesizăm şi pornim o campanie de muncă de lămurire că data de la ortodocşii români nu e bună, şi că e bine să ne dăm după "toată creştinătatea apuseană" pentru că lumina vine de la Apus acum, nu de la Răsărit ca acum nuştiucâţi ani, când ne ploconeam în direcţia opusă. Am respect pentru toate cultele creştine, nu mă deranjază alte religii cu excepţia celor care bat spre satanism, dar până la momentul când se intră cu bocancii în credinţa mea.  

Şi se continuă cu scoaterea la înaintare a românilor din Diaspora care ar fi cumva incomodaţi de Paştile pe stil ortodox românesc pentru că "nu pot beneficia de zilele libere" (…) şi trebuie să-şi ia zile suplimentare de con­cediu". Păi să-şi ia, nu îi opreşte nimeni. Oricum, de superliberele de Paşti în România beneficiază mai mult bugetarii, nu cei de la privat, dar or fi câteva milioane de români bugetari peste graniţă, nu?

Deci până aici avem un fel de bună credinţă şi bune intenţii. Însă ce urmează nu sună nici ortodox, nici măcar creştinesc: "N-au decât să ne urmeze exemplul ˝şi grecii, bulgarii şi ceilalţi, dacă vor comuniune". Aha, deci sunt greci, bulgari şi ceilalţi care rămân la data normală de celebrare a Paştilor. Adică un "frăţesc întru credinţă" hai sicitir aruncat celor de aceeaşi credinţă cu noi.

Ideea asta vestortodoxă a fost îmbrăţişată instant,(de îţi vine să crezi că a fost clocită mai demult şi că s-a aranjat ca cineva să arunce o idee ca să fie motiv de înregimentare şi aplauze în public) de anumiţi intelectuali apropiaţi de creştinism şi de Occident, care, ca la un semn, au răspândit ideea aceasta emiţând şi transmiţând postări peste postări, de aveam flashback-uri din vremea Rezistului sau a masco-vaccinării. Apropo, mulţi dintre cei care s-au ataşat de această idee au fost printre aşii promovării (vorba unui prieten preot şi el), "liturghiei din balcon", ori a vaccinului-binecuvântare şi dar divin.

Adrian Papahagi deja trece, cu aceeaşi iubire creştină, la atacul aspura celor care "cine nu este cu noi". Spune că "sentimentul general în lumea ortodoxă mai aerisită la minte e că struţocămila iuliano-gregoriană trebuie abandonată". Ahha, deci pe româneşte cine vrea să ne dăm după catolici şi protestanţi cu Paştile, e aerisit la minte, ceilalţi sunt îmbâcsiţi. Îmi sună cunoscută nuanţa asta: cine nu e cu protestele e cu Dragnea, cine e preocupat de Deltă şi de românii din Bucovina e putinist…

Apoi apare o avalanşă de argumente calendaristico teologice care de fapt au ca scop tot acelaşi lucru. Discuţia ia amploare, se fac tabere, se pune la îndoială chiar Sfânta Lumină de la Ierusalim de dragul alinierii spre "valorile euro-ortodoxe". Cea mai comică este că nu contează data la care serbezi Învierea Domnului, dar contează să schimbăm data.

Felicitări dragi intelectuali vesto-creştini, aţi reuşit să ne stricaţi Săptămâna Mare, nu eram destul de păcătoşi şi tulburaţi şi fără asta. Apropo, ce mi se pare mai mult ca suspectul aici e că şi progresiştii care nici să nu fi auzit de biserică, cei care strigau ca posedaţi despre "linguriţa cu Covid", acum aplaudă intenţia asta de reorientare politico-religioasă.

A, atenţie, părerea lui Vasile Bănescu (despre care nu am înţeles clar dacă e 100% pro sau 100% contra, la cum e scrisă) NU ESTE punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române, ci al lui personal. Chiar şi Basilica, agenţia de presă a Patriarhiei, o redă ca pe o ştire pe surse exterioare. Aşa a făcut Bănescu şi cu vaccinul, când s-a vaccinat.

Vinerea Mare: o tură prin zonă 

Citesc ceva impresionant pe facebook despre Învierea în închisorile politice ale regimului ateisto-comunist din România. La un Paşti la Aiud, toţi deţinuţii politici au început să cânte, tare, "Hristos a Înviat". Nimeni "din sistem" nu mai ştia ce să facă, iar directorul puşcăriei urla isteric că "Bateţi-i, mă! Nu vedeţi că sunt creştini?". Şi acum îndemnul se aplică, numai că se bate cu tastatura şi mouse-ul. Din acelaşi motiv. Că suntem creştini. Mai ales ortodocşi.

Bucuria pomilor înfloriţi ne-a fost luată de făcătura de vreme de iarnă din mijlocul primăverii, dar uite că multe flori şi-au revenit şi deja putem să ne delectăm cu multitudinea de culori naturale. Asta până vin "specialiştii" şi tund iarba, că, neah, florile nu au ce căuta pe gazonul care trebuie să fie obligatoriu verde uniform şi obligatoriu la aceeaşi înălţime, ca la armată sau ca în marile dictaturi unde totul trebuie să fie de-un fel, chiar şi natura. Prima parte a zilei mai suportă nebunia târguielilor apoi totul parcă dintr-o dată, se calmează.

Îmi aminetsc ce tevatură fals-ortodoxă a fost atunci când s-a anunţat că "nu va mai fi vacanţă de Paşti". Păi ce vacanţă mai vreţi dacă oricum ai liber de vineri până luni inclusiv? Că e cât o mini-vacanţă… Probabil cea mai amuzantă (deşi nu e corect să râdem în Săptămâna Patimilor) reacţie de credincios a avut-o o postare de la… Kaufland.  Ei au pus reclama aceea din magazine cu  "Vreau să trăiesc Paştele româ­neşte". Răspunsuri: "Doamne ajută-ne, Amin!", "Amin!", "Amin!", "Amin". Vorba "deviaţionistului" Jan Hus, cel ars pe rug: "Sancta simplicitas!". Uneori chiar avem o bunătate aşa de simplă şi politicoasă şi o credinţă care se agaţă de orice, şi o credulitate "civilă" asemenea, încât rămâi impresionat. Aşa cum cei cu "Amin" cred că faza cu "Paştele" a fost postată din surplus de credinţă.

Dau o tură pe teren, aşa, la modul "oraşul de 15 minute" (că nu am timp, că am de scris). Apropo de oraşul de 15 minute, acesta a devenit un concept bau-bau pentru mulţi, care prevăd un fel de lagăre urbane din care ieşi doar cu permise speciale. De fapt (şi până acum) ideea este doar ca tu să ai toate la îndemână aproape de tine, ca să nu mai fitiri atât maşina aia dându-te prin tot oraşul din motive de just because şi că să faci bine să o mai iei pe jos sau cu autobuzul. Ideea în principiu nu e rea, cu condiţia să nu se dezvolte în altceva naşpa pe viitor (cum am mai văzut de altfel).

În fine, pe Mihai Viteazu se fac târguieli lejere pe la aprozare, "Magistrala Verde" adică giga, pardon, mega, că giga e aia de pe Cibin, zic mega pista de biciclete de pe Dumbrăvii e o mostră de pustietate cu urme de cauciuc de la frânele şi drifturile de jmecheri pe două roţi. A, ba nu. Uite doi, în tandem şi în viteză, mai pe pistă mai pe trotuar, trec în trombă pe lângă mine şi hatzzzz, fac dreapta, pe trecere, cu aceeaşi viteză, fără a binevoi să coboare de pe salvatoarele planetei. Apoi, în aceeaşi viteză, continuă cursa pe trotuar A, şi mai vreţi respect? Respect că reprezentaţi ce?

În Sub Arini, peisajul cât de cât mai natural. (ceea ce vezi tot mai rar în Sibiu de la atâta drujbăială, betoneală, şantiereală) este bruiat de un panou publicitar care mă întreabă dacă sunt gata pentru nuştiuce "play" sau plai că la cum sună poţi crede orice, că e ba drumeţie prin natură, bai concert de îmţa-îmţa drums and bass. Nu sunt pregătit, nu mă interesează, cert este că reclama cam obturează chiar plaiul ăla subarinesc. Apropo, gaia horror de la un "Street Art" care arăta a totem satanist a dispărut de la locul de joacă. Sper că definitiv şi fără urmaşi. Dau o tură şi pe la Bolta', că spuneau undeva în presă că în aprilie se reia veşnicul şantier. Evident că e linişte şi pace de poţi face o tabără de yoga acolo. Totuşi, de apreciat cantitatea impresionantă de bca folosită. A, dacă vorbim de Sub Arini, obligatoriu trebuie să nu uităm două elemente: mersul cu bicicleta pe oriunde şi plimbatul de câini mari fără botniţă. Tot de remarcat este LIPSA păsărilor, cu excepţia ciorilor, dar despre asta (cum şi mai ales de ce) vă voi povesti altădată.

Reacţia poporului din Ierusalim la judecata şi Răstignirea Mântuitorului nu diferă, nici ca discurs, nici ca manifestări, de cea a manipulaţilor de acum. La fel cum nu diferă nici tacticile manipulatorilor. Dar oricum, trecerea de la primirea plină de glorie şi măreţie a lui Iisus în Ierusalim – "Osana, Fiul lui David!", "Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!" până la solicitarea elibe­rării lui Baraba, până la "Răstigneşte-L" şi până la istericul "Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri" nu s-ar fi putut face fără, cum se spune acum, "un lobby puternic" şi prin contribuţia "influencerilor" societăţii de atunci. Sau poate nici nu erau aceiaşi oameni. Cred şi sper ca să nu fi fost aceiaşi.

Printre blocuri se vede un apus superb roşu, iar în final ajung şi la biserică, la Prohod, pe care-l prind pe ultima sută de metri. Pe afară miroase a mâncare, pe stradă, oameni cu candele merg spre casă. Şi e cald, dar vântul bate rece.

Sâmbătă, înaintea Învierii 

În piaţă e agitaţie mare, se fac ultimele târguieli pentru ceva proaspăt pe masă: ceapă, ridichii, fructe… Pâinea e pe terminate şi ea. Zic de pâinea mai puţin umflată cu pompa.

Preşedintele Klaus Iohannis, ne spune, într-un mesaj interesant de decent şi la subiect,  că "Învierea Domnului ne aduce împreună pentru a ne bucura de triumful credinţei asupra morţii şi a suferinţei". Şi asupra multor altora. Chiar şi obligatoria referire la Ucraina nu e aşa de intensă precum ne-a obişnuit: "Sărbătoarea Sfintelor Paşti să ne inspire să fim, cu un gând bun şi un gest de solidaritate, mai aproape de semenii aflaţi în suferinţă, loviţi de război ori nenorociri, afectaţi de pier­derea celor dragi sau de povara singurătăţii". Bine că nu aud din nou de "flancul estic". Pentru că relativ mi-a plăcut, nu mai scormonesc după mesajele de Paşti din 2020-2021.

Un alt mesaj care mi-a plăcut este al unui băiat de pe facebook, Silvian-Emanuel Man (nu aţi auzit de el, nici eu) care spune printre altele că "Dacă vă duceţi de Înviere la Biserică: Nu vă apucaţi să intraţi la ora 12 pe facebook, imediat după ce se dă lumină, ca să spuneţi la toată lumea "Hristos a înviat!". Nu moare nimeni dacă nu sunteţi primii din bula voastră care iese pe social media să anunţe Învierea. Hristos nu a pătimit şi nu a înviat ca să adunăm like-uri şi slavă deşartă în noaptea de Înviere. În loc să staţi cu prietenii virtuali, staţi cu cei de lângă voi. Măcar acum". După poză e foarte tânăr, după text, are dreptate.

Pe la ora 15, aflu că Sfânta Lumină a coborât din nou. Pentru cei care au îndoieli ştiinţiste sau de alt fel, spun că au fost momente în istorie când nu a coborât. Mă aşteptam ca 2020 să fi fost unul dintre ele, dar nu a fost aşa. Mă gândesc că atunci a venit pentru consolarea credincioşilor încuiaţi în case şi victime ale campaniilor "nu e nevoie să te rogi doar în biserică, o poţi face şi în debara".

Sâmbăta de dinaintea Învierii este liniştită pe străzi şi agitată în case. Se fac ultimele pregătiri, ajustări, meniuri, se face naveta apartament-pivniţă pentru a aduce "sus" (tot ce e deasupra pivniţei este "sus") vinul, că "de Paşti să bea vin". Şi tărie. Şi bere. Şi coniac. Şi uischi. Şi se mănâncă miel. Ştiţi de ce se mănâncă miel? Că "aşa se face". Dincolo de asta nu primeşti nicio explicaţie de la cei care mănâncă miel obligatoriu. Săracii miei! Păi simbolul jertfirii Mielului apare şi în Vechiul Testament, când Domnul a spus lui Moise şi Aaron că: "Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare (…) Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied (…) şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare". Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele". (Ieşirea). De atunci, evreii sărbătoresc Pesah-ul-Paştile, sărbătoarea ieşirii din robia egipteană. Mielul a devenit, în creştinism, simbolul lui Iisus Hristos, care s-a jerftit, fără a fi vinovat de ceva, pentru păcatele acestei lumi, iar Paştile au devenit, la noi, creştinii, sărbătoarea Învierii Domnului. Car­nea de miel consumată este un fel de conş­tientizare a acestei jertfe. În plus, şi coborând spre cele pământeşti, românii, neam în principal de păstori, aveau miei, deci puteau sacrifica unul pentru Învierea Domnului. Apoi, se mânca miel pentru că pe vremuri nu era atâta dezmăţ cu mâncarea ca acum, iar primăvara apăreau mieii deci, din nou, aveau de unde. Treptat, semnificaţia profundă şi trăirea sărbătorii s-au estompat, devenind doar "aşa se face" acela obsesiv de care nu mai scăpăm. Apropo, cică de sâmbătă seara, pe la Bucureşti se dăduse drumul la grătare…

Dar imediat începe slujba de Învierea Domnului. Să ne bucurăm.

Noaptea Învierii 

Momentul pentru care ne-am pregătit atât de mult timp a sosit. Este Noaptea Învierii. A coborât şi Sfânta Lumină, care a devenit subiect chiar de miştocăreli politico-teologice, mai ales în bula celor care insistă pe chestia cu datul cu Paştile după Vest pentru că e Vest. Se pare că ideea a cam făcut fleoşc momentan, graţie opiniei publice, dar să ne aşteptăm şi la alte atacuri. Cineva bagă o strâmbă într-un comentariu la un articol de la noi, că în nuştiucare an, 2018 parcă, avionul cu Sfânta Lumină nu a ajuns, din diverse motive, la Sibiu şi că ce vă faceţi bă orto­docşilor. Uitând detaliul că ea, Lumina, a venit la Sibiu, dar de la Cluj şi nu cu avionul. O mostră tipică de jumătăţi de adevăr.

Până la Slujba Învierii, în casele de la casă şi casele de la bloc, totul este terminat: mâncare, aranjare, depozitare, ornamentare, spălare. Rupţi de oboseală, oamenii răsuflă uşuraţi că au terminat TOT şi pot merge la biserică. Şi noi mergem la biserică, în Hipodrom, ca de obicei. Multă lume, adică enorm de multă lume, în vreme ce prin alte locuri se plângeau amicii că era cam pustiu. Păi aici au fost peste 5.000 de persoane aşa, calculat la minimum de participare. Deci participare, nu şmechereală. Apropo de şmechereală, observ că e tot mai rară în jurul bisericilor, nu ca în trecutul recent, unde, până să intri să iei lumină, treceai printr-un filtru de ciumegărie, cu ţigări în colţul gurii, cu porcoşenii ieşind din gură, cu flegme pe trotuar şi în comportament, de ţi se ducea întreaga stare de bine şi de bunătate necesară trăirii sărbătorii. Bun, nici acum toţi dintre cei prezenţi nu erau închinătorii închinătorilor, care să soarbă fiecare verset din Canonul Învierii, unii mai veniseră doar să ia Paşti, dar atmosfera a fost frumoasă şi impresionantă. Bun, mai adăugăm aici şi motoarele ambalate pe carosabil, dar au lipsit aroganţele cu manelele date la maximum, ca, de exemplu, în 2021. De frig, a fost destul de frig. Dar când vezi atâta lume adunată în numele credinţei, nu poţi să nu te bucuri. Mai e, totuşi o şansă să ne revenim. Sau dacă nu, măcar mai sunt oameni care încă se păstrează, în ciuda tuturor adversităţilor, propagandelor purtate mai cu zăhărelul sau mai brutal, flegmelor superior-fals ştiinţiste sau a hărţuirii directe. Ceea ce e bine. Ajungi acasă obosit dar mulţumit. Mai ales că ai prins şi Paşti.

Duminica, ziua Sărbătorii Paştilor 

Pentru majoritatea populaţiei de gospodari, este zi de zăcut şi de mâncat, că "de Paşti se stă acasă". Pentru alţii, zi de plimbat (pe cât îţi permite vremea) sau de vizite la cei care de Paşti stau acasă. Pentru că asta e regula şi tradiţia. Înainte de orice sărbătoare, omul gospodar se apucă de curăţenie, de aranjat, de deranjat ca să aranjeze la loc, de făcut ordine, de una, de alta, de cumpărat, de cumpărat iar, din nou de cumpărat, de căutat loc unde să pui atâta cât ai cumpărat, de preparat ceva din ceea ce ai cumpărat, de a face ultimele ajustări pe ici pe colo, iar de Sărbătoare, bucuria normală să fie înlocuită cu o oboseală cronică şi naveta masă-pat-masă.

CTP nu se lasă. În Săptămâna Mare, ne explica despre cum nu pricepe "Morala turtită a lui Iisus" referitor la pasajul din Evanghelie în care el spune celor care au vrut să ucidă cu pietre pe femeia desfrânată. Ba chiar dă lecţii Mîntuitorului despre ce ar fi trebuit să facă acolo: "Atunci, primele cuvinte pe care ar fi trebuit să le adreseze celor ce îi cer să judece sunt: "Ce dovezi aveţi că femeia aceasta a preacurvit? Care sunt împrejurările? Cine sunt martorii? (ştiut fiind că martorul de adulter trebuie să arunce primul cu piatra – n.m.)".

Păi scrie clar în Evanghelia citată (după Ioan): "şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter…" Deci uite dovada, domnule: Femeia a fost prinsă, cum să zic, în flagrant. Împrejurările sunt flagrantul. Martorii au fost cei care au prins-o, că ei au şi adus-o la judecată. În fine textul continuă în acelaşi ritm, nu pentru că ar fi o mare problemă de justiţie ci mai mult pentru a se marca o nouă strâmbă la adresa creştinilor. Numai că aici vine un alt aspect. Tot repetată procedura asta modelul CTP, devine monotonă şi nu ne mai interesează. Nu cred ca vreun credincios să se fi întors la materialism dialectic în urma lecturării opiniilor de pe facebook sau din "Republica".

Apoi, chiar înainte de Înviere, a lovit din nou. În paralel cu înfierarea cu mânie progresistă a celor care refuză să mânânce goange că aşa a decis Europa aia "civilizată" ("Pe cei ce resping dezgustaţi patriotic insectele în meniul românului") CTP lansează critici aceloraşi, care "se pregătesc să se ghiftuiască creşti­neşte cu cadavre de miei". În paralel, îl invocâ, aşa cum e mai nou în arsenalul celor pro-mâncat insecte atunci când dau lecţii creştinilor, pe Sf. Ioan Botezătorul care se hrănea "cu lăcuste şi miere sălbatică, nicidecum cu drob" şi dându-l exemplu pe Iisus care nu a mâncat carne de miel.

OK, nu sunt de acord cu delirul măcelăresc al mâncatului mielului de Paşti, mai ales acum când ai o mulţime de alte variante. Dar, spre lămurire, CTP putea afla din vechiul testament cum e cu mielul, că lipsa sau falsa lipsă de informaţii loveşte din nou: "Dacă Îl iubiţi cu adevărat pe Hristos, n-ar trebui, în noaptea asta sfântă, să mâncaţi ca El?". Păi, domnule, în "noaptea asta sfântă", oamenii sunt la biserică. Nu la mâncare, dar în fine…

O chestie mult mai interesantă este faptul că vicepreşedintele USR, Dan Barna, a fost la biserică de Înviere. El a spus, în text, aşa "Anul acesta am participat la slujba de Înviere în oraş, acasă la Sibiu, la biserica mică, încă aşteptându-şi veşmântul de pictură, din Cartierul Ştrand, alături de vecinii din cartier".

Nu pot spune decât că mă bucur, şi să nu uităm, dacă tot suntem în zona biblică, ce a spus Pilat din Pont: "Ce am scris rămâne scris". La cât mai multe prezenţe şi trăiri în biserică, domnule Barna! Iar ce aţi scris rămâne scris.  

*

La ştiri, la televizor, toate încep cu "De PAŞTE…", iar un procent mai mult decât consistent este cu şi despre mâncare. Imagini cu tot ce vrei din arsenalul culinar românesc şi nu doar, pe provincii istorice, "ţări", judeţe, comune, sate. "Tradiţii" tembele interesante doar pentru reporterii senzaţionalişti. "De PAŞTE" a fost lumea să petreacă la Mall. O tradiţie "de Paşte" despre care am scris acum câteva zile că e dispărută, (cea cu spălatul pe faţă cu apă în care ai băgat ouă, chestii şi BANI (neapărat Bani!) a devenit un bisnis la o pensiune care îi învaţă pe copii vrăjitorii populare, pe banii părinţilor. De fiecare dată când văd la Lidl sau Kaufland pe unii cu coşul plin de baxuri de smântână, îmi imaginez o pensiune care le spune corporatiştilor sau superfamiliilor care "evadează" şi ei în lumea reală, la masa aia tradiţională, depre cum "normal, smântâna e bio, că-i de la vacile de la noi din sat"… ştiri din seria "băgaţi ceva, ca să fie". De fapt, o poluare informaţionlă care mai mult te zăpăceşte decât te ajută să fii la zi.

Recitesc cu amuzament o frază despre cum credincioşii din biserică au răspuns "la strigătele (sl.ns) de "Hristos a înviat!". Pe bune, sunt curios dacă cel care a scris aşa ceva a călcat vreodată într-o biserică. Dar până la urmă Paştile sunt o sărbătoare, deci ne mai şi odihnim.

Luni, a doua zi de Paşti 

În a doua zi de Paşti urmează să citiţi ce am scris eu aici începând de joi. Hristos a Înviat!