Rezultatele de la examenul de Evaluare Națională ne readuc puțin cu picioarele pe pământ, scoțându-ne din vraja basmului ”România educată”. Faptul că doar 76% dintre elevi au luat notă de trecere și că aproape jumătate dintre cei din mediul rural nu au reușit această performanță (?) ar trebui să le dea de gândit celor ce fac pe prestidigitatorii cu acest domeniu sensibil, Educația. Asta, dacă ne interesează ce se va întâmpla cu România pe termen mediu, că de lung nu poate fi vorba. Rezultatele catastrofale din mediul rural sunt ca un duș rece: ne place sau nu, în aceste zone trăiește o bună parte a populației și notele luate de copiii de la sate ne pot indica halul în care se prezintă viitorul. O fi pătruns Internetul și în privata din fundul curții, unde smartphone-ul odihnește lângă sulul de hârtie igienică, dar se pare că incursiunea cunoștințelor în bagajul școlar al elevilor se lasă așteptată. Sunt și în mediul rural dascăli cu vocație, școli bine dotate, însă trebuie să recunoaștem că există încă acea mentalitate suicidală potrivit căreia învățământul de la sate se poate face și după metoda ”lasă că merge și așa”. ”România educată” nu e un deziderat exclusiv urban, iar dacă ne gândim bine nici prin orașe lucrurile nu strălucesc în ograda școlilor. Evaluarea Națională ne-a arătat că ar trebui să de trăncănească mai puțin pe tema învățământului și să se facă mai multe în folosul acestuia. În scurt timp vom afla și rezultatele examenului de Bacalaureat, deznodământ de la care nu putem avea mari așteptări. Cele două praguri de testare a cunoștințelor sunt un barometru ce măsoară nivelul pregătirii elevilor și totodată eficiența sistemului de învățământ. După cum vedem, nu e de ajuns să avem planuri, să rostim discursuri mobilizatoare pentru a trece la o țară educată, pentru că educația nu se poate face peste noapte, doar cu trafaletul sporovăielii. Discrepanțele din societatea românească, diferențele dintre urban și rural sunt oglindite în rezultatele de la Evaluarea Națională și nu vor fi eliminate nici de drumuri pietruite, rețele de gaz, apă și canalizare, nici de programe ce vor să integreze tot ce mișcă, nu se știe unde; până când va exista acea mentalitate soioasă de a trata diferit copiii de la oraș de cei de la sat, nu vom putea vorbi despre un demers unitar de educare. Cei ce vor să educe România trebuie, înainte de toate, ei înșiși educați.