* Şi continua părintele lui Gulliver, Jonathan Swift: scriitorul "dar nu suficient de evlavioşi pentru a ne şi iubi". Se observă asta în fiecare zi, mai ales la români. * Un prieten remarcă scurt că dacă vezi o femeie la volanul unei maşini de lux, poţi fi sigur că e o doamnă sau domnişoară cu un soţ sau amant politician, ori om de afaceri prosper, ocupat până peste cap, care nu prea dă pe la ea şi-atunci face cadouri costisitoare ca să-l ierte. N-am urmărit fenomenul, dar s-ar putea să aibă dreptate. * Am citit că mincinoşii sunt de două feluri, deosebindu-se într-o sin­gură privinţă: mincinosul politic, faţă de cel obişnuit, are memoria scurtă. * Cercetătorii de la Institutul NaIţional de cancer (Bethesba, SUA), după îndelungate experien­ţe, (şi bani cheltuiţi fără milă) că activitatea fizică reduce riscurile de cancer. Ei recomandă să umblăm, să alergăm, să înotăm, să pedalăm cel puţin 150 de minute pe săptămână. Să sapi în grădină de ce nu-i bine, mai ales că ai şi un ce folos: o ceapă verde, o ridiche, o roşie, un pă­trunjel, o salată verde, un morcov…bio? * După ruşi, cei mai mulţi evrei din Israel sunt originari din România, având dublă cetăţenie. Când le merge bine  acolo, sunt evrei, când îi toacă palestinienii, se dau români şi-o zbughesc la Bucureşti. * Cunoscutul dramaturg francez Pierre-Augustin Caron de Beaumarchiai susţinea că religia este un subiect important în şcolile pentru fete: şcoala trebuie să o înveţe pe domnişoară să creadă, nu să gândească. Acum ar avea o viaţă grea re­numitul dramaturg cu asemenea idei. * Toate buletinele de ştiri tv încep cu accidente de circulaţie, cele mai multe provocate de şoferi beţi, drogaţi, vitezomani. Jeremy Clarkson observa: "Cei care conduc mai încet decât tine sunt nişte idioţi, iar cei care conduc mai tare de­cât tine sunt nişte maniaci”. Prefer mersul pe jos sau cu taxiul condus de un profesionist. * Am parcurs cu plăcere jurnalul lui Radu Beligan: "De câte ori deschid televizorul să aud ştirile, mă gândesc la obiceiul medi­eval de a-i strangula pe toţi aducătorii de veşti proa­ste. Păcat că s-a renunţat la acest obicei. De acord cu Maestrul. * Şi, tot din Jurnal: " Unul din momentele cu care mã mândresc acum, la bãtrâneţe, este cel petrecut în mai 1971, pe terasa unei cafenele pariziene, când l-am sfătuit pe Andrei Şerban, aflat într-o dilemă existen­ţială, să aleagă calea cea bună. "A ales-o în 1990 s-a întors în ţară şi Andrei Pleşu, ministrul Culturii atunci, l-a uns director al Teatrului Naţional, dându-l afarã pe…Beligan. Au mai păţit şi alţii experienţe asemănătoare. * Fără să fiu analist poli­tolog, doar simplu observator, vă spun că toate democraţiile, din Antichitate până în zilele noastre, au în ele germenul dictaturii, care, cu timpul, ia amploare şi le subminează din interior. Aş putea paria că peste 50 de ani ţările europene vor fi conduse de partide unice. Democraţia este ca o femeie slabă de înger, care cedează la primele avansuri ale unui fante cu tupeu.