De veţi vrea vreodată să vă „clătiţi” lumina ochilor şi încânta fier­binţeala inimii în încer­carea de a afla cam cum ar putea arăta Raiul din Înaltul Cerului Dumne­zeiesc, coborât pe Pă­mânt românesc şi arde­lenesc, vă sfătuiesc ca în zilele lunilor care definesc vara şi toamna să urcaţi mai în sus de seculara Hidrocentrală Electrică, pornind fie din vetrele aşezărilor mărgi­nene şi sibiene Sadu şi Râu Sadului, fie din cele ale cătunului turistic Sădurel. Şi să o ţineţi tot aşa, la pas, sau în acor­durile roţilor căruţelor trase de cai, pe dru­murile pietruite şi pe potecile din luminişurile cerbilor, ciutelor, căpri­oa­relor, mistreţilor şi urşilor, precum şi ale pădurarilor, forestierilor şi păstorilor cirezilor de vite şi ciobanilor turmelor de oi. După care, curând o să vă iasă în cale cantoanele şi cabanele silvicultorilor şi păstră­varilor, având în vecină­tatea lor verzuie şi ară­mie pepinierele puieţilor viitoarelor păduri de stejari, brazi, molizi şi pini. Cei care vor întineri pădurile bătrâne şi vor regenera cioturile ciun­tite şi batjocorite ale munţilor Cibinului, Cin­drelului, Lotrului şi Lo­trioarei. Munţi învecinaţi cu cei falnici ai Făgă­raşului. Iar de veţi avea norocul să fiţi doar lătraţi de câinii ciobăneşti-carpatini, atunci să ştiţi că ciobanii îşi vor ruga-poruncitor soţiile şi fiicele băciţe să vă pregătească o tocăniţă la ceaun din carne de batal, precum şi câteva boţuri din mămăligă umplute cu brânză şi rumenite la dogoarea jarului lemnelor arzânde. Şi de veţi avea la voi nu numai multă poftă de mâncare, ci şi vreo glăjuţă-două de răchie şi de bere, precum şi vreun pachet-două de ţigări şi cutii cu chibrituri, atunci să ştiţi că stăpânii oilor şi stânilor vă vor pune într-o trăistuţă un gustos dar al muncii lor, con-
s­tând din nişte brânză de burduf şi o felie-două de pastramă şi de telemea. 
PS: Sper că această datină străbună, de aleasă omenie a oierilor mărgineni să fi dăinuit până în vremurile de acum! Cel puţin aşa era în copilăria şi fecioria mea!