De foarte multă vreme nu am reușit să găsesc în literatura de specialitate o carte scrisă cu acrivia și energia didactică necesară lămuririi unui mecanism de gândire și construcție literară precum a reușit Alina Elena Sora cu volumul său Vasili Grossman. Adevăruri rostite printre lacrimi (Editura Universitară, București, 2021, 266 pg/ cu fotografii). Este o decojire de personaj care a creat lumi și personaje, o cuantificare a suferinței în nestăvilita lumină a înțelegerii. Un festin de transformare a cunoașterii unui om în cunoașterea unui sistem, a unui Moloch ce nu pare să-și aducă aminte cât de mult rău a făcut. Poate dacă vă aduc aminte că este scriitorul volumelor Viață și destin, transformat într-o excelentă capodoperă de film și al volumului Panta rhei veți alege să-l recitiți pe acest excepțional descriptor/ decriptor  al sistemului totalitarismului. Aflăm din Preliminariile (pp. 9- 23) volumului că A.E. Sora ne propune versiunea revăzută a tezei sale de doctorat, Criza reperelor identitare în societatea totalitaristă în proza lui Vasili Grossman și veți vedea, citind cartea, că topirea efortului doctoral într-o fluentă panoramare pusă la dispoziția specialistului și a cititorului obișnuit face mult bine aducerii subiectului maia aproape de publicul român. Îndrăznesc să scriu chiar că la momentul acesta istoric, cu ursul sovietic parcă trezit din hibernare, parcurgerea volumului este obligatorie pentru vindecarea noastră de ifose atotștiutoare și glumițe nesărate pe seama unor suferințe care ne pot lovi oricând. Autoarea pornește (I.) analiza ei de la identificarea regimurilor totalitare ale secolului XX (Totalitarism-Considerații generale/ Nazismul și stalinismul: asemănări și deosebiri”, pp. 24- 49) și o face curajos și simplu. Unul din subtitluri, cel privind analiza în oglindă a celor două -istme, îl supune unei admirabile lentile Grossman: „Gulagul și Holocaustul- două rușini absolute ale secolului XX”. Urmează apoi o scară de lectură oferită pentru opera lui Grossman: II. Vasili Grossman – destin și operă (Incursiune în universul existențial și literar; Aspecte ale poeticii prozei lui Vasili Grossman, pp. 51- 97); III. Specificitate și plurivalență în proza scurtă a lui Vasili Grossman (Succintă prezentare diacronică a prozei scurte, pp. 98 – 127); IV. Totalitarismele secolului XX reflectate în romanul Viață și destin ( Viață și Destin- „romanul libertății și al Bătăliei de la Stalingrad”; Stalingrad- „capitala celui de-al Doilea Război Mondial, pp. 126- 174); V. Romanul Panta Rhei – o radiografie a universului carceral sovietic (Panta rhei-  „ultima erezie”; Structura conceptuală a romanului Panta rhei; „Donosciki”- între motivație și răspundere, pp. 175- 223) și VI. Receptarea operei lui Vasili Grossman în spațiul cultural românesc și occidental (receptarea lui Vasili Grossman în România; Receptarea operei lui Vasili Grossman în Occident, pp. 224- 240). Concluziile și o Bibliografie (dublă, specială și generală) asupra subiectului întregesc o muncă emoționantă cultural și sub unghiul mărturiei istorice. Cartea, o spun pornind de la cele două scrisori ale lui Grossman trimise mamei sale (pp. 121-125), este o diagnoză asupra destinului uman în timpuri inumane. Nu pot decât să vă propun lecturii cartea și, dacă vă place, să vă îndemn să-l citiți pe Vasili Grossman. Și să luăm aminte!