"Saşii cu câneligele" revin. Pe vremuri, la sfârşitul lunii februarie, comunitatea săsească din Avrig avea un obicei, numit de români "Saşii cu cârneligele". Conform informaţiilor care mai circulă prin Avrig, în acea perioadă, probabil în ultima zi de duminică a lunii, etnicii saşi ieşeau pe străzile aşezării purtând tot felul de costume şi măşti, care mai de care mai haioase, şi dintr-o căruţă, băteau la fiecare poartă de gospodar pentru a cere unele alimente, folosite ulterior la preparatul gogoşilor care erau împărţite celor de pe străzi.
"Saşii cu cârneligele plecau prin sat, cu căruţa, oprind la fiecare poartă de gospodar, nu doar la saşi. Băteau în poartă cu un fel de baston din lemn care avea capătul în forma unui cârlig de agăţat slănina şi cereau ceva bun "în cârlig" (în general se cerea făină, ouă, unt sau lapte) . Oamenii dădeau ouă, făină sau ce aveau, pus într-un săculeţ pe care îl agăţau în cârligul mascatului care a bătut în poartă. Se spunea că, dacă deschizi poarta şi nu pui nimic bun în cârlig, duhurile rele îţi intrau în curte, iar dacă pui ceva în cârlig, duhurile rele erau alungate de larma mascaţilor şi tu aveai linişte în curte. Unii deschideau poarta, alţii nu… Cu ceea ce strângeau, saşii făceau gogoşi şi/sau prăjiturele şi organizau o petrecere, un fel de carnaval, la care erau invitaţi şi românii care au pus ceva în cârlig. "Vin saşii cu cârneligele!", strigau copiii pe uliţe în seara în care se pornea alaiul. "Hai la gogoşi!", strigau în seara petrecerii.", a scris bibliotecare Maria Grancea, pe contul de socializare al Bibliotecii Orăşeneşti Avrig.
Acest obicei nu se mai păstrează în Avrig, în forma sa veche, de aproximativ o sută de ani, mai ales din cauza plecării majorităţii etnicilor saşi. Totuşi, membrii acestei comunităţi, dar şi românii cu rădăcini aici, îşi aduc aminte, din poveştile celor în vârstă, de obiceiul "cârneligelor" şi încă există anumite adaptări ale acestuia.
O asemenea adaptare a "cârneligelor" a fost realizată joia trecută la "Şezătoarea din bibliotecă", de această dată participantele şi participanţii preferând să lase la o parte lucrul de mână şi alte activităţi specifice unei asemenea adunări, şi să pună de-un mic carnaval, cu inspiraţie în vechiul obicei săsesc.
"Hai, Grette, să facem pâine!/Lasă, Hans, că facem mâine./Haide, Hans, să tăiem lemne!/Lasă, Grette, c-avem vreme./Hai la cârnelige, Grette!/Nu vin, Hans, că n-am şosete./Haide, Grette, la gogoşi!/Viu acum, să-mi iau un coş.", au fost versurile amuzante ce le-au inspirat pe avrigencele prezente la şezătoarea de joi.
"Ne-am amintit de obicei, de carnaval, de dulcele făcut "din strânsură" şi de hazul care se făcea cu acest prilej. Am fost noi azi, "saşii cu cârneligele", cu hazul şi costumele, cu prăjituri şi strigături. Am sărbătorit-o pe tanti Măriuca Sîrghie, întru mulţi ani să ne trăiască! şi am primit o minunată prăjitură albă în memoria uneia dintre cele mai dragi membre ale şezătorii noastre, tanti Lina Vlad. Au lipsit doar gogoşile, de data asta, căci Grette a risipit făina, iar Hans nici el n-a fost mai breaz, a plecat la bal in loc să facă focul. Nici la saşi n-a fost rânduială de data asta, dar nu-i bai, o dată pe an sunt cârneligele, e slobod la harababură", mai povesteşte Maria Grancea. (D.F.)