Articol
Există în mintea multor politicieni ideea greșită că toți alegătorii sunt tâmpiți. Când îi vezi cum împart voturile, cum calculează hectarele de încredere pe care le vor primi de la susținători, îți amintești de acel ins, din bancuri, care gestionează mereu banii altora. Au convingerea că cei care le-au dat votul la ultimele alegeri, o vor face la nesfârșit, pentru că prin venele lor curge sânge de pesedist, liberal, userist sau mai știu eu ce partid. Nu contează cine e candidatul, poate fi un ins indezirabil, antipatic, ei cred că tu, votantul ascultător, vei merge orbește în cabina de vot și vei pune ștampila pe el, doar pentru că deasupra numelui său șade o siglă. Vă mai amintiți discuțiile despre un posibil candidat comun al PSD și PNL pentru președinție? Măriile celor două partide făceau o adunare simplă, punând unul lângă altul procentele fiecărui partid, agățând suma închipuită de gâtul pretendentului. Pentru ei, alegătorii PSD și PNL reprezintă două mase docile care, la comandă, se încolonează și merg disciplinat spre urne. Era să spun turme în loc de mase, dar am preferat o exprimare eufemistică. Acest mod de gândire trădează o filozofie de vătaf politic, pentru care electoratul e o gloată de supuși fără discernământ. Nimic de zis, or fi printre susținătorii partidelor și buni executanți de ordine electorale, însă, mai găsești și oameni care sunt în stare să gândească singuri, să nu se adape de la cișmeaua ruginită a tătucilor politici. Poate că medicul Cîrstoiu, pentru care bagă mâna în foc PSD și PNL, e un ins de bună credință, poate e și un bun administrator, dar de ce ai crede că toți susținătorii liberalilor și social-democraților îl vor vota la recomandarea cuplului Ciucă-Ciolacu? Aceste povești cu independenți susținuți de formațiuni politice degajă în jur mirosul pestilențial al aranjamentului de partid, damf pe care unii alegători încep să îl recunoască. Nu există independenți atunci când vorbim de politică la nivel înalt, oricât s-ar strădui unii să ne convingă. Da, pot candida independenți pentru funcții precum cele de consilier local sau județean, însă când vorbim despre inși fără carnet de partid susținuți de partide pentru posturi grele, ar trebui să ieșim din sufrageria basmelor. Așa cum observam și cu alte ocazii, oamenii politici generalizează suicidal, crezându-ne pe toți proști. Și nu e de ajuns că ne cred proști, dar au senzația că suntem și ai naibii de dresați.