* În plină perioadă proletcultistă, ca din senin a apărut un poet adevărat, Nicolae Labiş (1935-1956), pe care un critic literar l-a numit "buzduganul unei generaţii". Prin versurile lui s-a făcut remarcat acolo, în fundul Moldovei natale, apoi la Bucureşti, unde a fost selecţionat pentru cursurile de la şcoala de literatură şi critică literară "Mihai Eminescu" care se dorea a fi un fel de "fabrică de scriitori". Mulţi chemaţi, puţini aleşi, fiindcă nu toţi aveau înzestrarea necesară. Şi aici a ieşit în evidenţă prin talentul său şi prin opiniile lui, nu totdeauna coincizând cu "linia partidului". A fost în mai multe rânduri la un pas de a fi sancţionat, dar i-a ţinut spatele Mihail Sadoveanu. A fost angajat redactor la Contemporanul, apoi, la Gazeta literară, a publicat primele două volume: Primele iubiri şi Puiul de cerb, al treilea, Lupta cu inerţia, apărând postum. Nume grele în epocă l-au criticat: Mihai Beniuc pentru "snobism, evazionism, influenţe ale ideologiei burgheze, slabă pregătire ideologică", iar Mihu Dragomir îl acuza de "asimilarea excesivă a unor poeţi dintre cele două războaie". Ei vorbeau, el scria şi…bea, bea şi scria: "Niciodată durerea-n timp nu se îngroapă/La Mărăşeşti, sub ploaia ca un plâns/lÎn şanţul plin cu sânge şi cu apă/Bunicul meu privirile şi-a stins./ Vestit-au surda-i trecere în moarte/Obuzele nemţeşti cu foc păgân/Şi foc păgân şi schije iuţi şi sparte/ l-au înfundat obuzele-n plămân/…/" A scris şi pe placul regimului: Comunistului, Lui Marx, Partidului, Viitorul etc., dar asta pentru a i se trece cu vederea excesele. Iar moartea lui a rămas un mister până în zilele noastre. Acum ar fi avut 87 de ani, dacă ar fi trăit (soarta a vrut altfel). * Lucian Boia este un istoric care musai vrea să fie băgat în seamă. Într-un loc a scris: "Caragiale nu are nici o picătură de sânge românesc. Nici mama, nici tata nu îi sunt români". Nu ştiu ce vrea să demonstreze insul al cărui nume de familie vine din turcescul "boya", care înseamnă "ardei iute". Prin aceste meleaguri au trecut tot felul de lifte, unele în drum spre alte zări, altele rămânând şi punându-şi amprenta pe formarea acestui popor, cu bune şi cu rele. * Americanul Mark Twain, pe care l-am pomenit în mai multe rânduri, zicea: "Singura modalitate de a-ţi menţine sănătatea e să mănânci ce nu-ţi place, să bei ce-ţi face greaţă şi să faci ce nu vrei să faci". N-am de gând să-i urmez sfatul, cu riscul asumat de a muri beteag, aşa cum se sfârşesc toţi bătrânii sau majoritatea. * "Dialog" în Parlamentul de odinioară: A. C. Cuza: "Adică a finanţat pe dl. Iorga, dându-i o sută de mii de franci pentru mobilierul acestei case. Dr. Nicolae Lupu: O să finanţeze şi o casă de nebuni, în care să te pună pe dumneata!. D-lor, a otrăvit întreaga activitate parlamentară acest individ, pe care l-aţi adus aici! Duiliu Zamfirescu, preşedinte: D-le doctor, cuvântul "individ" trebuie să-l retrageţi. Dr. N. Lupu: Cuvântul îl retrag, dar diagnoza pusă o menţin. "După cum se vede, Caragiale n-a avut nevoie de prea multă imaginaţie pentru scrierea unora din operele sale, fie ele schiţe sau piese de teatru.