Poate nu ştiaţi că Mocăniţa, adică linia îngustă Sibiu – Agnita cu deviaţia spre Vurpăr, este monument istoric. La fel ca Turnul Sfatului, Muzeul Brukenthal, Casa Artelor sau Podul Minciunilor. Şi nu doar Mocăniţa ca tren, care de fapt nu mai există în original, ceea ce e acum fiind ceva destul de diferit de ceea ce era sau ce e în alte locuri. Ci cam tot ce ţine de calea ferată îngustă: clădiri, linii, utilaje, tehnică, şuruburi, uşi, piuliţe, scaune, traverse, etc. 
Oficial, ca monument istoric, are codul SB-II-a-B-20923 şi se numeşte "Linia ferată îngustă Sibiu-Agnita-Brădeni, cu ramificaţia Cornăţel-Vurpăr". O altă porţiune este clasată special pe municipiul Sibiu: SB-II-m-B-20923.69, numită "Linie ferată îngustă municipiul SIBIU situată între km 106+730-109+024". 

La fel, dacă ceva e monument istoric, ar fi, automat, vizitabil. Şi cu o placă specifică în care ţi se spune în mod specific ce e cu acolo, de când şi de ce. Dar fiind vorba de mocăniţă, aici e pe invers. 
În primul rând, aici în zona gării, au îngrădit sectorul, ca nu cumva să calce vreun vizitator pe acolo să întrebe de exemplu, unde au dispărut locomotive, vagoanele sau ce mai face de rampa aia unde se intervenea la materialul rulant.
În plus, la monumentul ăsta istoric, CFR (îi spunem generic, aşa, chiar dacă sunt mai multe CFR-uri) face în aşa fel încât să alunge pe cei interesaţi decât să îi atragă. Afli astfel, de pe o tăbliţă avertizoare care scrie, gri pe alb (înainte era negru pe alb) că e "accesul interzis" pentru că, ţineţi-vă bine, e "Zonă de siguranţă feroviară". OK, nu a mai circulat un tren pe aici de 23 de ani dar asta nu contează, e cu şine – e cu tren, chiar dacă ultima oară a trecut Cuza Vodă şi-a lui ceată pe acolo, tot zonă se siguranţă feroviară e, la fel cum staţia de tramvai de la Dumbrava e staţie de tramvai, fără a mai trece tramvaiul. 

Tot acolo se mai invocă o lege, nr. 289 din 11 octombrie 2005, în care se prevede că "se interzice accesul persoanelor neautorizate în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice". Şi că "se interzice intrarea sau staționarea persoanelor neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afișe ori semne corespunzătoare din perimetrul stațiilor de cale ferată", etc etc. Deci avem un monument istoric interzis în Gara Sibiu. 
Aşa de intrezis încât a devenit loc de parcare. Sincere felicitări, pentru cine le consideră, uite că unii sunt mai interzişi decât alţii. 

Ca monument e aşa de bine păstrat încât unul dintre schimbătoarele de cale, original din vremea drăguţului de împărat, abia se mai iţeşte din pământ. Restul nu mai ştiu de soarta lor, oricum pe la mijlocul lui 2000 când nimeni nu clasase nimic, erau OK şi întregi. 

Oricum treaba este aşa de interesantă încât va trebui să revenim mai consistent. Nu de alta dar e curios conceptul ăsta de întreţinere şi prezentare a unui monument istoric. Că o fi mocăniţa monument istoric, dar se vede că nu ne împiedicăm oficial de detalii din astea.